Controversata poveste de dragoste dintre Maria Cantacuzino şi George Enescu. Maria a încercat să se sinucidă din cauza compozitorului, turnându-şi acid pe faţă
0
Povestea de dragoste dintre prinţesa Maria Cantacuzino şi marele compozitor George Enescu este una care a născut şi încă mai naşte curiozităţi, mai ales că, înainte de căsătoria lor, Maria a încercat să se sinucidă.
Maria Cantacuzino, alintată de apropiaţi Maruca, se năştea în 1878 într-o familie de boieri moldoveni din Tescani. Doi ani mai târziu, în 1881, în nordul Moldovei, în judeţul Dorohoi, venea pe lume şi cel care îi va deveni al doilea soţ, după Mihail Cantacuzino, compozitorul George Enescu.
Maria Cantacuzino, una dintre cele mai excentrice prezenţe din viaţa mondenă a începutului de veac XX, considerată cea mai frumoasă prinţesă aristocrată a vremii, prietenă apropiată a reginei Maria, a fost şi a rămas până în ultimele clipe ale vieţii compozitorului, marea sa iubire.
Înainte de a deveni soţia lui George Enescu, în 1937, ea s-a iubit cu prinţul Mihail G. Cantacuzino şi cu filosoful Nae Ionescu. Pe marele muzician român l-a cunoscut la Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era adesea invitat de către regina Elisabeta a României.
Tumultoasa viaţă amoroasă a Mariei Cantacuzino
Frumoasa Maruca nu a avut o viaţă sentimentală lină. Încă de la 18 ani a fost cerută de soţie de un boier muntean din marele clan al Cantacuzinilor, Mihail. Dar, povestea de dragoste nu a fost nici pe departe una desprinsă din romane. Mihail iubea mai mult vinul şi domniţele de consumaţie şi nu a apreciat afecţiunea timidă a soţiei.
Această căsătorie i-a adus Mariei doi copii, precum şi titlul de prinţesă la care nu va renunţa niciodată şi care-o va apropia de regina Maria.
Istoricul Ilie Kogălniceanu povesteşte în „Destăinuiri despre George Enescu" că muzicianul a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, prinţesa Maruca Cantacuzino, în jurul anului 1907, dar că legătura lor a început prin anul 1914. Enescu cânta deseori în prezenţa soţului Mărucăi la seratele mondene din casele ei.
„Enescu acceptase, n-avea încotro, poziţia de cântăreţ de curte în casa Mărucăi", scrie Kogălniceanu.
Întâlnirea dintre George Enescu şi Maruca Cantacuzino nu a fost una lipsită de dramatism, mai ales că prinţesa se lasa purtată de impulsurile emoţionale, de depresie şi a încercat să se sinucidă de două ori. Una dintre tentative are legătură şi cu Enescu, întrucât, pe lângă suferinţa pricinuită de despărţirea de filosoful Nae Ionescu, o marchează şi plecarea compozitorului în Franţa, după terminarea războiului, deşi între ei se înfiripase o dragoste la prima vedere.
Conform aceluiaşi istoric, Ilie Kogălniceanu, însuşi soţul Mariei Cantacuzino, Mihail, o caracteriza pe aceasta drept „bizară, cu toane, extravagantă. Avea stări depresive sau de exuberanţă ca şi încercări de sinucidere. Credea în fantome, în spiritism“.
Deşi a încercat să îşi toarne acid pe faţă, George Enescu, iremediabil îndrăgostit, o ia de soţie pe capricioasa prinţesă Maruca
Urmărită parcă de blestemul sinuciderii tatălui său, Maria Cantacuzino, măcinată de suferinţa din amor, decide să se sinucidă turnându-şi acid pe faţă, un gest extrem şi greu de înţeles, mai ales că era obsedată de frumuseţea sa şi fiecare apariţie pe care o avea în public era un adevărat spectacol de feminitate.
Dupa tentativa sa de sinucidere, Enescu s-a întors de urgenţă la Bucureşti, unde a cumpărat o casă, pe Calea Victoriei, în care i-a fost alături. În 1937, s-au căsătorit, fără ca Maruca să renunţe la titlul de prinţesă şi la numele primul său soţ, Mihail Cantacuzino.
“O slujbă religioasă sfinţi căsătoria lor, în prezenţa Cellei Delavrancea, ca martoră, în noua lor locuinţă, un apartament într-un imobil cu vedere spre Cişmigiu. Preotul începuse slujba, când deodată s-a deschis uşa apărand Alice, fiica Marucăi. Făra a saluta preotul, a sărutat-o pe maică-sa, apoi uitându-se prelung la Enescu care-i întindea mana, i-a întors spatele şi a plecat trântind uşa. Alice îl detesta pe Enescu, considerându-l, prin originea sa modestă, nedemn de a se căsători cu o prinţesă”, descrie Ilie Kogălniceanu ceremonia în „Destăinuri despre George Enescu”.
În ciuda statutului de soţie a lui George Enescu, Maruca dezvoltă mai multe relaţii extraconjugale cu oameni din lumea muzicii, precum Dinu Lipatti, după cum scriau cronicarii acelor vremuri. Enescu o iubea, însă, orbeşte şi trecea cu vederea toate aceste escapade amoroase ale prinţesei.
„Enescu merita mai mult de la Maruca, pe care o iubea sincer şi curat. Ea a mai clacat în timpul relaţiei, dar el se făcea că nu vede, nu aude. Exact ca în cazul relaţiei dintre Eminescu şi Veronica Micle!”, explică istoricul Dan Falcan.
In 1946, Maruca Cantacuzino şi George Enescu au renunţat la viaţa în România şi s-au mutat la Paris, acolo unde compozitorul şi moare, în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, pe jumătate paralizat, dar rămas lucid până în ultima clipă. Maruca moare 13 ani mai târziu în Elveţia, însă amândoi sunt îngropaţi în acelaşi cimitir din Paris.
Cărţile istoricilor Viorel Cosma şi Ilie Kogălniceanu, care a trăit în preajma compozitorului, arată că Enescu a murit în mizerie, că Măruca îl obliga să cânte şi să dea lecţii pentru a câştiga bani, chiar şi când era foarte bolnav. Viorel Cosma subliniază chiar că pentru Enescu era important să-i facă întotdeauna pe voie Mărucăi, „cea care a rămas pentru el şi pentru alţii o prinţesă autentică, la princesse aimee!"
Mai puteti citi:
Fabuloasele idile ale Marucăi Cantacuzino, soţia lui George Enescu
Se încarcă comentariile...
