Tărâmul viperelor cu corn din Munții Metaliferi. Șerpii veninoși străjuiesc o comoară a naturii VIDEO
0Un grup de exploratori ai naturii din Munții Metaliferi a avut parte de o întâlnire neobișnuită într-o rezervație din Hunedoara. O viperă cu corn le-a apărut în cale drumeților și s-a lăsat fotografiată. Nu a fost singura apariție a viperelor cu corn în Măgurile Băiței.
Aflate la 20-30 de kilometri de municipiul Deva, satele comunei Băița sunt înconjurate de șirurile de munți bogați în zăcăminte metalice. La vest de comuna Băița din Hunedoara, vulcanii stinși impresionează prin înfățișarea lor neobișnuită, care i-a făcut cunoscuți de-a lungul timpului.
Cel mai proeminent dintre ei este Muntele Setraș (video), vizibil de la zeci de kilometri, datorită formei sale de piramidă alungită, ca vârful Retezat, ce aduce aminte de muntele care se vede la orizont, de pe culmile sale, în zilele senine.
În adâncurile lor, oamenii au dăltuit rocile dure, magmatice, în căutarea bogățiilor pământului: aur, argint, plumb, cupru și metale rare.
De cealaltă parte a comunei, se întind Măgurile Băiţei din Munții Metaliferi, o rezervație naturală de peste 250 de hectare, din comuna Băița din Hunedoara (video) care cuprinde numeroase peșteri, unele locuite de oameni în preistorie.
În câteva locuri, cariere de piatră au funcționat decenii în șir, modelând înfățișarea ținutului sălbatic.
Rezervația Măgurile Băiței din Munții Metaliferi cuprinde păduri de pantă, grohotiş sau ravene cu Tilio Acerion (păduri rare situate pe abrupturi stâncoase), cu o faună bogată de nevertebrate, amfibieni, reptile, păsări și mamifere mici și de specii endemice și rare.
Aici, exploratorii pasionați de natură pot observa păsări ca șoimul călător, ciocănitoarea (Capîntortură), ciușul, botgrosul, barza neagră și alte numeroase specii de păsări și animale protejate de lege. Numeroase specii rare de păsări au fost fotografiate de Alexandru Cornel, fostul custode al rezervației, decedat în 2021.
Un grup de exploratori de la EcoEdu Natura a avut parte de o întâlnire neprevăzută, în Măgurile Băiței din Munții Metaliferi.
În timp ce monitorizau o specie de șoim – Falco Peregrinus, care cuibărește în pereții de calcar din rezervație, au întâlnit o viperă cu corn. Șarpele veninos s-a lăsat fotografiat, de biologul Claudia Danău, fără a le crea probleme exploratorilor de la Natura Eco Edu.
Vipera cu corn, șarpele cel mai temut pentru veninul său
În România trăiesc mai multe specii de vipere, cea mai întâlnită fiind vipera comună (berus), care trăiește în Carpați.
Vipera cu corn (ammodytes), pe care unii specialiști o consiederă cel mai veninos șarpe. poate fi întâlnită în zonele montane din Banat, Hunedoara și Oltenia, dar și în Dobrogea. Prezența ei a fost semnalatăde mai multe ori în rezervația Măgurile Băiței (video).
Viperele de stepă (ursini) au fost semnalate în zonele montene ale Bucegilor și Făgărașului, iar vipera renardi mai poate fi întâlnită în Delta Dunării.
Vipera neagră are o lungime de până la un metru și trăiește la altitudini mari, de peste 1.500 de metri, nefiind deranjată de diferențele mari de temperatură și de umiditate.
Potrivit specialiștilor, speciile de vipere întâlnite în România au un corp gros, lung de maxim 100 de centimetri, iar pe spate an un desen maro sau negru sub formă de zig-zag. Vipera cu corn are în plus o proeminenţă pe bot de la care i se trage şi numele. Ambele specii au un V desenat pe cap.
„Toate viperele au pe spate o linie negricioasă în zig-zag, solzii foarte mici, capul triunghiular, coada scurtă — boantă. Au la gură doi colți conici găuriți, plantați pe câte o pungă de venin. Când mușcă, mușchii faciali apasă pe pungi și proiectează un jet de venin prin orificiul din dinți în rană, ca o seringă. Deci, atenție, excursioniști!”, informa revista Magazin, în 1976.
Șerpii veninoși nu au simțul auzului, astfel că ideea că ele ies în calea excursioniștilor pe munte, pentru că sesizează sunetele, este greșită.
„Aceste reptile au obiceiul de a ieși din tufărișuri, din mediul lor specific de trai, atunci când climatul se schimbă și anume când vremea a devenit blândă, însorită și umed călduroasă. Nu rareori, ele ajung astfel în poteca drumețului, pe porțiuni scăldate de soare. Drumeții pot trece peste viperele din drum, fără a le atinge, depărtându-se fără teamă. Viperele atacă mai cu deosebire când sunt atinse (lovite) sau când un obiect este agitat în imediata lor apropiere, simțindu-se atunci instinctiv în pericol”, arătau specialiștii citați de revista Almanah Turistic.
Se încarcă comentariile...
