Avertisment: viperele și-au făcut apariția pe potecile de munte. Întâlnirea neașteptată cu un grup de turiști VIDEO
0Temperaturile ridicate din această perioadă au scos din amorțeală, mai devreme, viperele. Șerpii veninoși pot fi întâlniți în zonele de munte, dar și în locuri mai des tranzitate de turiști, cum este Dealul Cetății Devei.
Viperele s-au trezit din amorțeală și sunt tot mai adesea întâlnite în zona montană. Un grup de turiști din Hunedoara a avut parte de o întâlnire neprevăzută cu două vipere, în timpul unei excursii la Poiana Ponor din Munții Apuseni.
Cele două vipere observate într-o zonă de stână s-au retras, fără a pune probleme călătorilor, iar una dintre ele a fost filmată de Marius Turc, care a publicat imaginile pe pagina sa de Facebook (video - Marius Turc).
Numeroși localnici din Hunedoara au relatat că au avut și ei parte de asemenea întâlniri cu șerpi veninoși din România.
„Au ieșit mai devreme din hibernare și sunt mai irascibile în perioada aceasta. Trebuie să avem mare grijă unde pășim”, spune unul dintre ei.
În caz de muşcătură, oamenii trebuie să sune imediat la 112 pentru a putea fi preluaţi cât mai repede de un echipaj de prim-ajutor, arată Direcția de Sănătate Publică Hunedoara.
Victimele trebuie transportate de urgenţă la spital, unde li se va administra serul antiviperin. În cazul în care nu sunt tratate, potrivit medicilor, persoanele muşcate de vipere pot muri în câteva ore. Moartea survine în cazuri rare, pentru că de obicei muşcăturile viperelor sunt „uscate”, adică fără a fi inoculat veninul.
În România trăiesc mai multe specii de vipere, cea mai întâlnită fiind vipera comună (berus), care trăiește în Carpați.
Vipera cu corn (ammodytes) poate fi întâlnită în zonele mintane din Banat, Hunedoara și Oltenia, dar și în Dobrogea. Viperele de stepă (ursini) au fost semnalate în zonele montene ale Bucegilor și Făgărașului, iar vipera renardi mai poate fi întâlnită în Delta Dunării.
În Hunedoara, vipere au fost întâlnite în Munții Retezat, Munții Șureanu, zona Cetății Colț (Retezat), pe Dealul Cetății Devei și în cetățile dacice.
Dealul Cetății Devei este cunoscut de peste un secol ca habitat pentru vipere.
„Pe Dealul Cetății Devei, încununat cu ruine, sunt multe vipere. Unul dintre acești șerpi veninoși s-a coborât de pe deal și a intrat în cazarma de honvezi, unde a fost pușcat de un ofițer. Vipera are 65 de centimetri lungime”, informa în 1907, Foaia Poporului.
În primăvara anului trecut, o specie de viperă mai puțin întâlnită, dar extrem de veninoasă le-a ieșit în cale unor silvicultori de la Ocolul Silvic Petroșani (foto).
Cristinel Rizea și Dan Ionescu au dat peste vipera neagră într-un arboret de fag din Munții Șureanu, pe valea Molidului.
Vipera neagră are o lungime de până la un metru și trăiește la altitudini mari, de peste 1.500 de metri, nefiind deranjată de diferențele mari de temperatură și de umiditate.
Sfaturi pentru drumeți
Portul bocancilor poate fi util, pe munte, în prevenirea mușcăturilor de viperă.
„Purtaţi bocanci de munte, chiar dacă temperatura ambiantă este ridicată. Efectuaţi permanent un control vizual al zonei în care urmează să păşiţi. Nu ridicaţi pietre mari decât după ce, în prealabil, aţi efectuat un control vizual dedesubt pentru a verifica dacă sunt şerpi. Dacă intraţi într-o zonă cu vegetaţie înaltă, care nu vă permite verificarea suprafeţei solului, loviţi uşor vegetaţia cu un băţ, astfel şarpele va fugi din calea dumneavoastră”, informează DSP Hunedoara.
Potrivit specialiștilor, speciile de vipere întâlnite în România au un corp gros, lung de maxim 100 de centimetri, iar pe spate an un desen maro sau negru sub formă de zig-zag. Vipera cu corn are în plus o proeminenţă pe bot de la care i se trage şi numele. Ambele specii au un V desenat pe cap.
„Toate viperele au pe spate o linie negricioasă în zig-zag, solzii foarte mici, capul triunghiular, coada scurtă — boantă. Au la gură doi colți conici găuriți, plantați pe câte o pungă de venin. Când mușcă, mușchii faciali apasă pe pungi și proiectează un jet de venin prin orificiul din dinți în rană, ca o seringă. Deci, atenție, excursioniști!”, informa revista Magazin, în 1976.
Viperele nu atacă, decât în cazuri excepționale
Șerpii veninoși nu au simțul auzului, astfel că ideea că ele ies în calea excursioniștilor pe munte, pentru că sesizează sunetele, este greșită.
„Aceste reptile au obiceiul de a ieși din tufărișuri, din mediul lor specific de trai, atunci când climatul se schimbă și anume când vremea a devenit blândă, însorită și umed călduroasă. Nu rareori, ele ajung astfel în poteca drumețului, pe porțiuni scăldate de soare. În asemenea împrejurări, turistul se poate afla într-o împrejurare neașteptată, gata-gata să calce vipera. Surprins, bănuiește că reptila l-a auzit, ceea ce nu este adevărat! Dacă vipera a făcut vreo mișcare, înseamnă că a sesizat prezența omului, fie fiindcă l-a văzut apropiindu-se, (sesizează vizual orice mișcare repetată), fie prin perceperea trepidațiilor solului, provocate de un mers mai susținut și apăsat. De aceea, drumeții pot trece peste viperele din drum, fără a le atinge, depărtându-se fără teamă. Viperele atacă mai cu deosebire când sunt atinse (lovite) sau când un obiect este agitat în imediata lor apropiere, simțindu-se atunci instinctiv în pericol”, arătau specialiștii citați de revista Almanah Turistic.
Cei mușcați de viperă trebuie să îndepărteze veninul de pe rană, însă nu voie să alerge pentru a nu accelera ritmul sanguin și pentru a răspândi astfel veninul în corp.
„Dintre toate viperele noastre, cea mai veninoasă este vipera cu corn, pentru că fiind mai mare, are și venin mai mult. De altfel, veninul ei este și mai otrăvitor. Viperele trăiesc în păduri, prin tufișuri, și mai ales în locuri pietroase, deschise, fiindcă le place să șadă cât mai mult la soare. Iarna cad în amorțeală, fără să mănânce, fără să bea sau să se miște. Primăvara, prin mai, în timpul împerecherii, viperele care de obicei trăiesc singuratice, se adună din toate părțile și se strâng într-un fel de mușuroi sau ghem, masculii bătându-se pentru femei. Prin septembrie viperele fată câte 5–14 pui și ei veninoși cât sunt de mititei”, informa medicul Radu Călinescu.
Viperele se hrănesc cu șoareci, păsări mici, broaște, melci, insecte. Își așteaptă prada, pe care o ucide cu mișcare iute și cu ajutorul veninului puternic.
Se încarcă comentariile...
