Foto Secretele marii rețele de căi ferate forestiere din Valea Jiului. Imagini rare cu liniile dispărute FOTO
0Zeci de kilometri de cale ferată forestieră au fost construite în trecut spre cele mai accesibile locuri din Valea Jiului, de unde era aduse lemnul de mină, buștenii și mangalul folosite de localnici și în industrie.
O rețea uriașă de căi ferate forestiere a funcționat în Hunedoara, până la sfârșitul secolului XX. Rămășițele ei se păstrează doar în câteva locuri, în timp ce drumurile forestiere au înlocuit vechile linii ferate.
În Valea Jiului, zeci de kilometri de cale ferată forestieră împânzeau văile adânci ale munților, ajungând până în cele mai sălbatice locuri.
De la capătul lor, munții erau împânziți de rețele de funiculare, folosite și ele la transportul buștenilor și a lemnului de mină, până în locurile unde acestea erau preluate în vagoanele trase de locomotive cu abur spre orașele și minele din Valea Jiului.
Căi ferate forestiere în Valea Jiului
Căile ferate forestiere din Valea Jiului (foto) au fost înființate încă din secolul al XIX-lea și au fost extinse până la mijlocul secolului XX, fiind considerate în primele decenii de funcționare, eficiente pentru transportul materialelor aduse din locuri greu accesibile.
„În 1922, în Valea Jiului funcţionau următoarele căi ferate forestiere: Valea Roşia asigura transportul lemnului de susţinere necesară minelor Petroşani est şi Petroşani vest, se afla în proprietatea baronului Victor Maderspach. La Petrila funcţionau două astfel de linii ferate: Valea Auşelu, care aducea lemnul la mina Petrila şi gaterul Lonea din pădurile Auşelu. Din pădurile Șureanu lemnul exploatat era adus la minele Lonea tot cu un astfel de tren. La Vâlcan funcţiona calea ferată forestieră proprietate a văduvei baron Thorocskay Miklos, care aproviziona lemnul de susţinere a galeriilor şi abatajelor minei Vâlcan. O linie similară funcţiona şi la Lupeni, care făcea legătura cu depozitul de material lemnos al minei Lupeni de la Braia şi pădurile din Uricani”, informa Tiberiu Svoboda, în volumul „Cărbunele și drumurile sale de fier” (2009).
Richard Marschalko a păstrat o serie de imagini rare cu căile ferate forestiere care mai funcționau în anii ’50 în Valea Jiului și a documentat modul în care acestea și exploatările din jurul lor funcționau.
„Au fost construite mai multe trasee de cale ferată industrială, de obicei cu ecartament îngust de 765 mm. Dintre acestea o importantă deosebită a avut-o calea ferată Petroșani-Petrila-Lonea care în continuare s-a extins pe zeci de kilometri la exploatările forestiere de la poalele versantului sudic al Munților Șureanu”, arată inginerul Richard Marschalko, care a păstrat numeroase fotografii cu căile ferate dispărute.
Tronsonul Petroșani-Petrila-Lonea a fost folosit în comun de către exploatările miniere și silvicultorii de la IFET Petroșani.
„Această porțiune a căii ferate a fost și electrificată pentru a facilita deplasarea la URUMP (Uzina de reparații miniere din Petroșani a materialului rulant) a mașinilor de extracție și utilajelor pentru întreținere, precum și pentru transportul cărbunelui și echipamentelor noi. Pe aici soseau la gara mică din Petroșani și trenurile cu lemne și mangal de la exploatările forestiere. Din această cale ferată se mai păstrează doar tronsonul Petrila-Lonea”, arată Richard Marschalko.
Rețeaua de căi ferate forestiere CFF Lonea, care continua calea ferată Petrila Lonea, a funcționat până la sfârșitul secolului XX, iar după dezafectarea ei natura și-a intrat în drepturi și i-a acoperit rămășițele. În unele locuri, căile ferate forestiere au lăsat locul drumurilor forestiere.
Locomotive cu abur și funiculare în Valea Jiului
În trecut, locomotivele cu abur, fabricate la Uzinele din Reșița, erau folosite pentru tractarea garniturilor pe fostele căi ferate forestiere din Valea Jiului. Aveau o forță de tracțiune ridicată, puteau fi folosite în curbe cu raze mici și erau alimentate cu cărbune și lemne, fiind, de asemenea, ușor de întreținut.
Garniturile cuprindeau ansambluri de boghiuri (trucuri) – platforme pe care erau încărcate lemnele și, uneori, vagoane de marfă și chiar de călători - când acestea erau folosite în scop turistic. Drezinele puteau fi văzute și ele circulând pe căile ferate forestiere din Valea Jiului.
„Muncitorii care lucrau în parchete, numiți și țapinari, erau recrutați din așezările din zonă, dar mulți veneau din Țara Oașului și Maramureș. Folosind unelte și scule simple, dar și moto-fierăstraie cu acționare cu motor cu explozie debitau masa lemnoasă. Se foloseau și moto-fierăstraie cu lanț cu acționare electrică, energia fiind furnizată de grupuri electrogene. Corhănirea, adică curățirea lemnului de crengi, se făcea manual sau prin târâre”, informează autorul fotografiilor.
De la punctul de lucru până la calea ferată, transportul lemnelor se făcea cu funicularul pasager, fără stative sau prin plutire liberă, pe scocuri din lemn.
„Funicularul avea avantajul că se demonta rapid la sfârșitul exploatării și nu lăsa urme în mediu. Scocul permitea transportul fără energie suplimentară, dar cerea manoperă de montare și demontare. Masa lemnoasă folosită pentru scoc se valorifica ca lemn de foc. Impactul asupra mediului era tot redus”, arată Richard Marschalko.
Mangalul (cărbunele de lemn) era produs, de asemenea, în Valea Jiului, unde funcționau bocșe și șantiere de mangalizare, conectate și ele prin rețeaua de funiculare și de linii ferate forestiere cu căile ferate. Mangalul era livrat Uzinelor din Călan, unde era folosit la fabricarea fontei.
Calea ferată Lonea Petrila, dezafectată după un secol și jumătate
Văile traversate de căi ferate forestiere atrăgeau numeroși turiști, iar câteva case de adăpost au fost construite pentru lucrătorii forestieri și oaspeții locurilor la Aușel, Lunca Florii și Voevodu.
Vânătorii foloseau și ei traseele de cale ferată forestieră care porneau de la capătul căii ferate Lonea – Petrila, înființată în jurul anului 1873.
„Rețeaua de căi ferate forestiere a atins o extindere maximă la sfîâșitul anilor ‘50 din secolul XX, când se aprecia că 50 la sută din transportul de masă lemnoasă se făcea pe CFF. S-au înființat apoi Întreprinderile de Mecanizare și Transport Forestier, care au preluat transportul lemnelor cu autocamioanele, în condiții mult mai puțin prietenoase față de pădure. Astăzi doar cunoscătorii mai știu unde erau traseele CFF Lonea. Tocmai de aceea calea ferată Lonea Petrila ar trebui salvată de la distrugere, eventual extinsă pe văile din munți și adaptată unui sistem modern de turism”, adaugă Richard Marschalko.
Veche de un secol și jumătate, linia ferată îngustă Lonea – Petrila din Valea Jiului nu a mai fost folosită la transportul cărbunelui din primăvara anului 2023, după ce o surpare a afectat o porțiune din terasamentul acesteia.
Calea ferată a momârlanilor pornea din mina de cărbune Lonea pe valea Jiului de Est (video), traversând localitățile miniere Lonea și Petrila, până la fosta mină Petrila, închisă în 2015.
Calea ferată minieră, administrată de Complexul Energetic Valea Jiului, nu a mai fost reparată și nici supravegheată în ultimele luni, iar hoții au început să fure componente din ea.
Unii localnici au propus revitalizarea ei, în scop turistic, în schimb alții i-au produs distrugeri.
Se încarcă comentariile...
