Video Secretele capitalei Văii Jiului, orașul cărbunelui cu atracții turistice unice în România VIDEO
0Declinul mineritului a afectat economic orașele din Valea Jiului, însă municipiul Petroșani din Hunedoara (video) a rămas un loc ofertant pentru turiști. Munții Parâng, Defileul Jiului și ținutul momârlanilor sunt reperele turistice ale „capitalei Văii Jiului”.
Peste 30.000 de oameni locuiesc în Petroșani, municipiul numit și „capitala Văii Jiului”, fiind cea mai mare localitate, ca populație, dintre cele șase orașe din sudul județului Hunedoara.
Timp de un secol și jumătate, Petroșani a fost unul dintre centrele miniere importante de pe actualul teritoriu al României. Industria cărbunelui a intrat în declin după 1990, iar în cele patru mine din Valea Jiului numără acum doar vreo 2.000 de angajați.
În mai puțin de un deceniu, toate exploatările de cărbune vor fi închise, iar odată cu ele se va încheia epoca îndelungată a mineritului, care a transformat ținutul sălbatic de la poalele Munților Retezat, Parâng și Șureanu într-una dintre cele mai urbanizate regiuni din România.
În lipsa unor mari investiții care să înlocuiască golurile lăsate de dispariția treptată a industriei miniere, comunitatea din Petroșani mizează pe turism în dezvoltarea zonei. Iar „capitala Văii Jiului” nu duce de lipsă de oportunități în turism.
Spre deosebire de celelalte cinci orașe din Valea Jiului (Petrila, Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani), municipiul Petroșani este singurul traversat de un drum european (E79, care leagă zona de nord a României de Bulgaria) și de o magistrală feroviară (M 202 Simeria – Defileul Jiului - Filiași), datorită căreia gara din Petroșani a rămas singura stație CFR funcțională din Valea Jiului.
Reperele istorice din orașul cărbunelui
Povestea orașului Petroșani a început la mijlocul secolului al XIX-lea, când zăcămintele bogate de cărbune din zonă au transformat ținutul sălbatic aflat atunci la granițele Ardealului cu Oltenia într-un loc atractiv pentru companiile miniere occidentale.
Micile așezări rurale de pe văile Jiului de Est și Jiului de Vest, două râuri care coboară din Retezat și Șureanu pentru a se uni la Petroșani, înainte de intrarea în Defileul Jiului, au fost transformate în orășele miniere, împânzite de colonii, locuite de români, maghiari, germani și alți străini veniți din toate colțurile Imperiului Austro-Ungar.
„Vizita noastră în Petroşani a fost extrem de interesantă. Aici am găsit o armată de muncitori de toate naţionalităţile: români, italieni, germani, saşi, secui, maghiari şi albanezi, care munceau din greu la capătul liniei ferate şi la construcţia caselor pentru populaţia nou-venită a ceea ce va deveni cândva un oraş important”, scria, în 1870, Robert Nelson Boyd, un explorator şi scriitor englez din secolul al XIX-lea.
Una dintre cele mai vechi colonii a fost înființată la Petroșani, pentru familiile de mineri și lucrători feroviari, odată cu construcția căii ferate a cărbunelui Simeria – Petroșani, inaugurată în 1870. Clădirile feroviare și ale vechii colonii mai pot fi văzute și în prezent, iar în ultimii ani au fost propuse ca obiective turistice ale municipiului.
Tradiții arhaice regăsite în ținutul momârlanilor
În timp ce exploatările miniere au luat avânt, iar Valea Jiului s-a urbanizat treptat, o parte a populației locale a rămas fidelă unul mod de viață patriarhal, din care creșterea animalelor nu putea fi exclusă.
Localnicii au fost numiți „momârlani“, iar așezările lor din munții care înconjoară municipiul au rămas aproape netulburate de trecerea timpului.
Câteva străduțe din Petroșani urcă, pe valea unor pârâuri, spre gospodăriile arhaice din ținutul momârlanilor, cu case vechi de lemn, locuite de familii care s-au ocupat de mai multe generații de creșterea vitelor și oilor. Sunt însă tot mai puțini momârlani autentici, spun localnicii.
„Mai sunt câteva familii de momârlani în aceste sate. Sunt mai mult bătrâni, care s-au ocupat toată viața cu creșterea oilor, a vitelor și care nu prea au vrut să lucreze în minele de cărbune. Trăiau din păstorit și vindeau brânza și laptele în piețe, în Valea Jiului”, relata Maria, o localnică din Valea Jiului.
Momârlanii au păstrat tradiţii arhaice aparte, una dintre ele fiind îngroparea morților în grădinile caselor, pentru ca sufletele lor să aibă parte de linişte. Unii au ținut și portul tradițional simplu, asemănător cu cel al dacilor înfăţişaţi în scenele Columnei lui Traian – motiv pentru care au fost numiți „urmașii dacilor”.
Munții Parâng, cel mai popular obiectiv turistic al Petroșaniului
Deasupra municipiului Petroșani se înalță crestele semețe ale Masivului Parâng (video), iar câteva șosele moderne îl leagă direct de zonele de munte căutate de turiști. Una dintre ele, DN 7A Petroșani – Obârșia Lotrului, începe din centrul municipiului și urcă spre Transalpina (DN 67 C), cea mai înaltă şosea din România.
Drumul străbate pe creste munţii Parâng și are punctul cel mai înalt în Pasul Urdele, unde ajunge la 2.145 de metri. A doua șosea turistică urcă din Petroșani în stațiunea montană Parâng, iar de aici traseul turiștilor poate continua pe jos spre cele mai înalte vârfuri din munții Parâng.
Lanţul muntos al Parângului impresionează prin crestele sale care ating înălţimi de peste 2.500 de metri, prin cele peste 20 de lacuri glaciare, prin cascadele, peşterile, cheile, pădurile şi râurile sale.
Cel mai înalt vârf al masivului, Parângul Mare, are 2.519 metri, iar alte trei creste (Gemănarea, Stoiniţa şi Cârja) depăşesc 2.400 de metri. Alte 15 vârfuri au şi ele peste 2.300 de metri. Cele mai cunoscute lacuri glaciare din Parâng sunt Mija, Călcescu, Roşiile şi Iezerul Îngheţat.
De asemenea, Peştera Muierilor, de pe valea Râului Galbena şi Peştera Polovragi, de pe valea râului Olteţ, completează numărul atracţiilor turistice ale masivului.
Ruta spectaculoasă din Defileul Jiului
La marginea Petroșaniului, drumul european (DN 66) care traversează municipiul se afundă în Defileul Jiului, de peste 30 de kilometri, vechiul drum care lega Ardealul de Oltenia, prin munţii Vâlcan şi Parâng.
Până în 1918, un loc din Defileul Jiului a fost graniţă între Transilvania aflată în Imperiul Austro-Ungar şi România. În urma fostului hotar din Pasul Surduc a mai rămas o clădire veche de peste un secol, abandonată pe marginea şoselei Petroşani – Târgu Jiu, între versanţii abrupţi tăiaţi de râul Jiu.
Timp de mai multe decenii, de la mijlocul secolului al XIX-lea când a fost construită şoseaua prin Defileul Jiului, clădirea, în faţa căreia se întindeau barierele păzite de grăniceri, marca locul de intrare în Defileul Jiului şi în ţinuturile României.
În timpul Primului Război Mondial, aici s-au dat lupte crâncene între armatele române şi cele germane şi austro-ungare. Un general german descria în memoriile sale, cât de greu îi era armatei sale să înainteze prin Defileul Jiului, apărat de români.
Defileul Jiului, a cărui şosea a fost modernizată în ultimii ani traversează Parcul Naţional Defileul Jiului, pe sub versanţi abrupţi şi stâncoşi. Parcul este acoperit în proporţie de peste 80% de păduri de fag, în care trăiesc numeroase specii de animale. Unul dintre cele mai frumoase locuri de popas de pe şosea este Mănăstirea Lainici, veche de două secole, aflată în inima munţilor.
Șoseaua care străbate Defileul Jiului este însoțită de una dintre cele mai spectaculoase căi ferate din România, calea ferată Petroșani – Bumbești Jiu. Construcţia căii ferate din Defileul Jiului a început în anul 1924, după o așteptare de jumătate de secol de la primele inițiative de realizare a acesteia, dar a fost de mai multe ori oprită, până în anul 1948 data finalizării ei. Cei 33 de kilometri ai căii ferate din Defileul Jiului cuprind 43 tuneluri, 15 bolţi de susţinere din beton, 109 poduri, 2,5 km ziduri de sprijin şi aproximativ trei milioane metri pătraţi de terasamente.
Se încarcă comentariile...
