Orașul minier înconjurat de monumente ale naturii. Se află în inima ținutului momârlanilor VIDEO
0Orașul Petrila din Valea Jiului este o poartă de intrare în ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu și pe traseele cele mai spectaculoase din Munții Parâng. În jurul lui se întind așezările din Ținutul momârlanilor.
Minele din Valea Jiului au fost exploatate de la mijlocul secolului al XIX-lea și tot atunci a început povestea orașelor cărbunelui, înființate în ținutul sălbatic al celor două Jiuri, înconjurat de munți.
În urmă cu un secol și jumătate, când au fost deschise primele mine de cărbune din Petrila, în locul actualului oraș de circa 20.000 de locuitori, călătorii descopereau câteva mici sate de păstori, răsfirate în lunca Jiului de Est și pe versanții care o mărgineau, la poalele munților Parâng și Șureanu.
Fostul sat al păstorilor devenit centru minier
Localnicii, numiți mai târziu „momârlani”, erau prea puțin interesați atunci de uriașele resurse de cărbune descoperite în ținutul momârlanilor, preferând să rămână fideli traiului pastoral, conform tradiției păstrate de secole.
„Românii, de regulă, nu sunt buni muncitori. Ei îşi dedică timpul îngrijirii turmelor, ducând o viaţă de păstor. Unii au cabane de buşteni pe înălţimi, unde locuiesc toată vara. Alţii caută un adăpost sub corturi făcute din ramuri şi frunze de copaci; foarte puţini coboară în văi în timpul sezonului cald şi nu îşi văd casele luni de zile. Nimeni nu rămâne jos, în afară de cei bătrâni şi infirmi. Chiar şi femeile şi fetele se alătură exodului general, iar satele sunt practic pustii. La mijlocul verii, turmele pasc chiar pe vârfurile munţilor, dar pe măsură ce vremea se răceşte, ele sunt coborâte, curăţând versanţii zonă cu zonă de iarbă şi lăsând frecvent petice de pământ goale”, scria, în 1870, publicistul Robert Nelson Boyd, care a călătorit în ținutul momârlanilor și în Petrila, înainte de marea industrializare a acestuia.
Cu timpul, mineritul a transformat complet așezările patriarhale din Valea Jiului. Micile comune de acum un secol și jumătate s-au transformat treptat în orașe aglomerate, în care fâșiile mai late de pământ, străbătute de râurile repezi de munte, au fost ocupate complet fie de cartierele de blocuri tot mai înghesuite, fie de marile uzine miniere.
La marginea orașelor înconjurate de Munții Parâng, Șureanu, Retezat și Vâlcan, drumuri și poteci urcau spre înălțimile considerate neprielnice dezvoltării urbane și industriale, ori se înfundau în văile sălbatice, unde băștinașii numiți „momârlani” nu au mai renunțat la modul lor de viață, pentru promisiunea confortului traiului în orașe.
Sfârșitul mineritului lasă loc turismului
Mina de cărbune Petrila (video) a fost închisă în anul 2015, iar în celelalte patru mine rămase în Valea Jiului muncesc mai puțin de 2.000 de oameni.
Pentru ultimele generații de localnici din Petrila, mineritul a reprezentat un mod de viață al aproape fiecărei familii și motorul economiei orașului.
Odată cu dispariția industriei miniere, Petrila a rămas să ofere localnicilor săi doar șansa supraviețuirii prin turism. Investițiile importante menite să aducă locuri de muncă oamenilor din Petrila au lipsit în ultimii ani, în schimb orașul din Valea Jiului se numără printre cele mai înzestrate locuri de natură.
Orașul Petrila se află chiar la poalele munților Parâng, unul dintre cele mai întinse masive din România, care își impresionează călătorii prin crestele cu înălţimi de peste 2.500 de metri, prin cele peste 20 de lacuri glaciare, prin cascadele, peşterile, cheile, pădurile şi râurile sale.
Munţii Parâng sunt traversaţi de cea mai înaltă şosea din România, Transalpina, drum care atinge peste 2.000 de metri și pe care turiștii ajung pornind din Petrila și Petroșani, pe DN 7A.
La poalele Munților Parâng
De la marginea Petrilei șoseaua care însoţeşte pârâul Jieţ spre izvorul său se strecoară printre versanţii abrupţi şi stâncoşi, împodobiţi cu păduri dese.
Din loc în loc, cascadele tulbură liniştea ţinutului sălbatic, anunțând apropierea de Cheile Jiețului, una din ariile protejate ale Văii Jiului. Din Cheile Jieţului turiştii pot porni pe numeroase trasee montane, unele foarte puţin umblate, în Masivul Parâng (video).
Zona de munte este străbătută de drumul naţional DN 7A care leagă judeţele Hunedoara și Vâlcea, iar valoarea acestei arii protejate se datorează frumuseţii peisajului cu versanţi abrupţi ai Parângului, cu chei înguste şi stânci sălbatice și numeroase peșteri încă neexplorate.
Poarta de intrare în Munții Șureanu
Orașul Petrila este și o poartă de intrare în Munții Șureanu (video). Drumuri forestiere urcă de aici pe culmile ocupate de cătunele momâlanilor, care au păstrat rămășițele unor așezări dacice și ale fostelor castre militare înființate de romani în timpul războaielor de cucerire a Sarmziegetusei Regia.
Drumurile de plai ale păstorilor din Munții Șureanu urcă spre izvoarele Streiului și ale afluenților săi, coborând de cealaltă parte a munților, spre cătunele din jurul satelor Bănița, Baru și Pui, ori afundându-se în ținutul cetăților dacice din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina.
Multe familii din aceste așezări izolate de munte (video) au rămas fidele creșterii animalelor și au refuzat, în general, să se angajeze în minele de cărbune.
La marginea orașului Petrila, o stâncă solitară, ce seamănă unui colţ uriaş, se înfăţişează călătorilor distinsă în mijlocul peisajului montan, la intrarea în Valea Jiului dinspre ţara Haţegului.
Aici, în urmă cu două milenii, se afla cetatea dacică Bănița (video), ridicată ca avanpost pe una dintre rutele pe care romanii se puteau apropia, din sudul ţării, de Sarmizegetusa Regia. La poalele ei, turiștii găsesc Peștera Bolii, lungă de aproape 500 de metri, folosită încă din perioada interbelică drept loc pentru concerte şi evenimente culturale.
Se încarcă comentariile...
