Sarmizegetusa colonelului Constantin Zagoriţ. Povestea ipotezei controversate despre locul capitalei dacilor
0Constantin Zagoriţ, un militar pasionat de istorie, a stârnit numeroase controverse după ce a susţinut în lucrările sale că a localizat Sarmizegetusa, capitala dacilor, în ţinutul Haţegului. Ipotezele sale au fost contrazise de arheologii şi istoricii vremii.
Un deal de la marginea oraşului Haţeg ar fi fost locul capitalei dacilor, susţinea colonelul Constantin Zagoriţ, un cercetător din anii interbelici care prin lucrările sale a stârnit numeroase polemici în mediul academic.
Constantin Zagoriţ scria că aşezarea antică Sarmizegetusa se afla pe masivul triunghiular deluros, la răsărit şi în imediata apropiere a oraşului Haţeg şi de Subcetate. Mai exact, la circa 15 kilometri de ruinele capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi la 20 de kilometri, peste munţi, de Sarmizegetusa Regia. Autorul, contrazis de arheologi, nu se baza pe vestigiile descoperite, ci în principal pe observaţii militare şi geografice, adăugând că dealul indicat trebuia cercetat în detaliu de arheologic.
Constantin Zagoriţ a publicat primele lucrări despre presupusul loc al Sarmizegetusei în anul 1937, după ce timp de aproape 20 de ani a strâns date despre el. Cercetătorul afirma că primele indicii le-a descoperit în anul 1920, când împreună cu generalul Dănilă Papp şi cu un grup de ofiţeri a făcut o recunoaştere tactico-topografică a zonei. Le-a relatat celor de la muzeul din Deva despre ipoteza sa, însă a fost contrazis, directorul muzeului susţinând că vechea capitală a dacilor s-ar fi aflat fie le Grădiştea Muncelului (unde este indicată în prezent), fie pe locul unde a fost clădit apoi oraşul roman Ulpia Traiana Augusta sau pe Dealul Uroiului (de pe valea Mureşului).
Cum a fost exclusă Ulpia Traiana de la titlul de „capitală dacică”
Sarmizegetusa dacilor nu putea fi pe locul Ulpia Traiana Sarmizegetusa, afirma Zagoriţ. „Am observat că acolo nu se găseseşte niciuna din formele de teren pe care dacii le alegeau pentru a-şi construi cetăţile. Ba, din contră, terenul pe care se află ruinele oraşului roman este absolut deschis, ba chiar aproape de şes. Şi noi ştim că nicio cetate dacică nu se găseşte construită în câmp liber şi pe fundul văilor, duă cum obişnuiau romanii să-şi ridice castrele şi castelele lor”, scria Constantin Zagoriţ, în lucrarea „Sarmizegethusa”, publicată în 1937.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Cetatea ar fi căzut de la sine, după căderea apărării din Defileul de la Porţile de Fier Transilvane sau ar fi putut fi izolată de restul ţării dacă romanii ar fi atacat-o prin Valea Jiului spre Haţeg, au fost alte argumente ale militarului. „Mai departe, cred că Sarmizegetusa Regia nu s-a găsit nici la cetăţuia Grădiştea Muncelului, nici la Costeşti, nici la Piatra sau Pietrile Roşii, nici la Luncani, toate în Munţii Sebeşului şi nici pe Dealul Uroiului, şi în niciuna din cetăţile similare de care este plină Dacia, deoarece: 1. Toate aceste locuri fortificate au un perimetru restrâns şi deci nu ar fi putut adăposti o armată care încerca rezistenţă ca aceea pe care a făcut-o Decebal în Sarmizegetusa; 2. Sunt prea retrase şi deci nepotrivite pentru a servi drept capitală a unui stat mare ca statul dacic şi a unui rege ca Decebal, pe care nu mi-l pot închipui că şi-ar fi putut alege o capitală ascunsă în care să se poată retrage ca un fugar. Am convingerea că toate aceste cetăţui, ca multe altele, serveau ca refugiu”, scria Constantin Zagoriţ, în cartea sa, din 1937.
Argumente geografice şi strategice
Colonelul aducea mai multe argumente de ordin strategic că Sarmizegetusa Regia s-ar fi aflat pe dealul localităţii Subcetate: „masivul deluros se află la răscrucea a trei drumuri mari care vin întâiul din Banat prin Poarta de Fier a Transilvaniei, al doilea din Oltenia prin pasurile Văii Jiului şi pe Valea Streiului Superior şi al treilea din Ardeal şi din Câmpia Tisei pe Valea Mueşului şi Valea Streiului Inferior”, informa acesta. Aşezarea era conectată prin alte căi de comunităţile care locuiau în munţii Poiana Ruscăi, în Ţarcu, Şureanu şi alte zone. Dealul cu altitudinea de 500 de metri avea două izvoare şi era apropiat de apele Streiului şi ale Fărcădinului. Cetatea antică se întindea pe întregul deal, de aproape 370 de hectare, avea şase porţi, o formă de trapez şi ar fi fost înconjurată de valuri de pământ ars, cu palisade şi un şanţ de apărare.
„În caz când se va confirma aşezarea Sarmizegetusei în locul arătat, va căpăta o explicaţie mai aproape de adevăr ascunderea de către Decebal a averilor sale în albia râului Sargeţiu, care în cazul de faţă ar fi identificat prin râurile Streiu sau Fărcădin, care curg prin imediata apropiere a locului propus”, adăuga cercetătorul, amintind de comoara extrem de valoroasă despre care cărturarii secolului al XVI-lea relatau că a fost descoperită în apele Streiului.
Sistemul defensiv al dacilor
O altă controversă iscată de Constantin Zagoriţ s-a referit la sistemul defensiv de cetăţi dacice creat în jurul Sarmizegetusei Regia.
Sarmizegetusa Regia. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
„S-a afirmat că diferitele cetăţi care se găsesc în Munţii Sebeşului, în Munţii Haţegului, înspre Pasul Merişor şi în Valea Mureşului constituie un cerc de forturi detaşate în jurul cetăţii Sarmizegetusa şi serveau ca să oprească inamicul care ar fi înaintat asupra capitalei, spre a da timp armatei dace să se adune şi să iasă înaintea inamicului. Nu împărtăşec această părere, deoarece dacă dacii intenţionau să construiască cetăţi spre a opri invazia în ţara lor, atunci ar fi construit aceste cetăţi pe drumurile de invazie şi anume în acele puncte în care invazia s-ar fi putut face mai uşor, nu unde terenul permitea aşezarea unei cetăţi în cele mai bune condiţiuni de apărare, dar fără să intercepteze niciun drum”, afirma autorul, menţionând că aşezările din Munţii Orăştiei nu inchideau drumuri importante (Sarrmizegetusa Regia, Piatra Roşie), iar unele puteau fi ocolite cu uşurinţă de invadatori (Costeşti, Băniţa). „Într-una din aceste cetăţui a făcut marea greşeală să se refugieze Decebal, după căderea Sarmizegetusei şi în care şi-a găsit sfârşitul”, scria Zagoriţ, în 1937.
Decenii mai târziu, arheologii de la Institutul Naţional al Patrimoniului aduceau argumente pentru existenţa sistemului defensiv al cetăţilor dacice, negat de militar.
„Toate aceste fortificaţii (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa, Căpâlna, Vârful lui Hulpe şi Cugir, ultimele două puţin sau deloc cercetate arheologic, amplasate pe o suprafaţă de aproximativ 150 Km2, fac parte din sistemul defensiv conceput de daci pentru apărarea centrului de putere (Sarmizegetusa Regia, după Ptolemeu) al teritoriului regatului dac. Întregul sistem de apărare va fi complet distrus în 106.p.Chr. ca urmare a anexării regatului Daciei la Imperiul Roman”, informează INP.
Ipotezele colonelului, contestate de arheologi
Istoricii vremii au contrazis ipotezele lansate de colonelul Zagoriţ, motivând că locul unde s-a aflat capitala dacilor nu se putea stabili pe consideraţii militare, geografice şi topografice. Unul dintre aceştia a fost Constantin Daicoviciu. „D-l profesor D., cu ocazia vizitei făcute în teren, a zis că acolo unde am văzut eu Sarmizegethusa, este un staul de oi”, relata Zagoriţ. În deceniile următoare, nu au fost găsite vestigii importante care să îi susţină ipoteza militarului, în schimb au avut loc campanii intense de cercetări arheologice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, care au scos la iveală o bogăţie impresionantă de relicve şi de informaţii despre viaţa strămoşilor noştri.
Vă recomandăm să citiţi şi:
În 30 noiembrie 1867, celebrul ziar „The Times” publica un reportaj despre istoria din ultimele două milenii a românilor. Articolul apărea sub semnătura corespondentului din Austria al ”The Times” şi relata despre marile idealuri ale românilor, cel de a fi consideraţi descendenţi puri ai dacilor şi romanilor şi cel de unire a vechilor teritorii stăpânite de daci.
Cum a devenit cetatea Sarmizegetusa faimoasă în New York Times, în anul 1934
Un corespondent special al ziarului New York Times scria în anul 1934 o ştire despre săpăturile şi descoperirile care se făceau în acea perioadă în căutarea capitalei Daciei, „oraşul legendar al regelui Decebal".
Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regia au fost lăsate pradă profanatorilor
Patru cetăţi dacice din patrimoniul UNESCO, aflate în împrejurimile celebrei Sarmizegetusa Regia, au rămas abandonate la mila profanatorilor şi a braconierilor. Ministerul Culturii s-a opus deocamdată demersurilor autorităţilor judeţene de a administra siturile, însă nici nu a luat alte măsuri pentru a proteja monumentele istorice.
O matriţă din bronz, din atelierul unui bijutier din vremea dacilor, se va alătura colecţiilor Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Va fi piesa de rezistenţă a unui muzeu care adăposteşte peste două kilograme de aur şi peste trei kilograme de argint în bijuterii şi obiecte de artizanat vechi de până la două milenii.
Se încarcă comentariile...
