Video Povestea stadionului construit în vârf de munte, în Ținutul Pădurenilor. De ce tribuna a luat-o la vale VIDEO
0Cel mai ciudat stadion din vestul României se află în comuna Ghelari, din Hunedoara. A fost construit pe culmea unui deal al vechii localități miniere și a păstrat simbolurile României socialiste.
Peste 2.000 de oameni, în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, la minele de fier din Ghelari (video), iar localitatea din Munții Poiana Ruscă, aflată la 20 de kilometri de Hunedoara se pregătea să devină oraș. „Pădurenii vor deveni orășeni”, anunța ziarul Scînteia, în 1978, într-un reportaj.
Articolul elogios descria construcția cartierului Cuț din Ghelari, care cuprindea mai multe blocuri muncitorești, un complex comercial, o casă de cultură, un liceu, dar și arena pe care activa echipa locală „Minerul Ghelari”, atunci în Divizia C de fotbal a României.
Între cartierul de blocuri, aglomerat de familiile muncitorilor veniți din toate colțurile României, și „catedrala Pădurenilor”, aflată pe o altă culme, se înfățișa craterul uriaș al minei de fier Ghelari deschis de aproape două secole, și teritoriul minelor de fier, ocupat de numeroase clădiri și instalații, unele vechi din secolul al XIX-lea, altele din anii ‘50 - ‘60.
În adâncuri, rețelele de zeci de kilometri de galerii miniere începeau să tulbure tot mai mult liniștea localnicilor, pe măsură ce continuau să se extindă.
Unele galerii se întindeau pe sub catedrala din Ghelari, cu turle înalte de aproape 50 de metri, iar din cauza lor, au început să apară primele crăpături în cea mai înaltă construcție din Ținutul Pădurenilor.
Crăpături au apărut și zidurile mai multor case din sat, însă nici stadionul amenajat pe un deal (video) nu a scăpat de amenințarea din subteran.
„De mulți ani, o parte din tribună a luat-o încet la vale, iar unii mineri glumeau, spunând că dacă ține prea mult meciul, s-ar putea să îi găsească și pe ei, cu tot cu ea în vale”, își amintește un localnic.
Satdionul care păstrează emblemele trecutului
Stadionul Minerul Ghelari a rezistat timpului, chiar dacă în ultimele decenii, până recent, nu a mai beneficiat de lucrări ample de întreținere.
Echipa de fotbal din Ghelari s-a desființat de aproape un deceniu, ajungând istorie, la fel ca și cele trei mine de fier ale Ghelariului, închise în perioada 1995 - 2006.
În acest an, autoritățile din Ghelari au amenajat o pistă de atletism și lucrează la reamenajarea tribunelor și a vestiarelor. Au fost păstrate câteva dintre emblemele trecutului, stema României socialiste şi „Secera şi ciocanul“ , așezate pe peretele clădirii stadionului.
În spatele uneia dintre porți, o biserică veche de peste un secol a fost renovată în ultimii ani și a schimbat și ea înfățișarea zonei. În spatele celeilalte porți, se deschide valea Govâjdiei, cu o înfățișare spectaculoasă.
„Cei care vor mai juca fotbal pe acest stadion trebuie să fie atenți atunci când trag la poartă, altfel, dacă lovesc prea tare mingea, riscă să n-o mai găsească, în valea din spatele arenei”, spune un localnic.
Minele de fier din Ghelari, printre cele mai vechi din România
Minele de fier din Ghelari au o istorie de aproape două milenii, când zăcămintele bogate de fier din Munții Poiana Ruscă au început să fie exploatate intens sub stăpânirea romană.
Din Evul Mediu s-au păstrat alte câteva vestigii ale exploatărilor miniere din zona Teliuc – Ghelari, cele două localități învecinate, aflate la 5-15 kilometri de Hunedoara, dar și mărturii istorice.
Habsburgii au înființat primele exploatări miniere moderne în zona Hunedoarei, construind furnalele de la Toplița și Govâjdia și aducând pe valea Cernei și în Ținutul Pădurenilor, lucrători din sudul Carpaților și din alte regiuni ale imperiului.
În secolul al XIX-lea, minele de fier din Ghelari asigurau minereul pentru Furnalul din Govâjdia (video), aflat în valea Runcului, în vecinătatea lor și, începând din 1884, pentru Uzinele de Fier din Hunedoara.
Regimul comunist a extins exploatările din Munții Poiana Ruscă, transformând Ghelariul, dintr-un sat pitoresc din Ținutul Pădurenilor, într-o localitate minieră urbanizată, în care se amestecau casele arhaice ale localnicilor, cu blocurile cenușii rezervate muncitorilor și cu marile clădiri industriale și instalații miniere, prezente la tot pasul.
La începutul anilor ’90, minele de fier din Ghelari aveau aproape 2.000 de salariați și încă făceau angajări. Noilor veniți li se ofereau salarii de până la 4.000 de lei pentru muncitori necalificați și mineri de subteran și locuințe în căminele de nefamiliști ridicate în anii ’80 pe coama dealurilor care înconjurau marele perimetru minier (video).
În decursul unui deceniu, între 1995 și 2005, minele de fier din Ghelari au fost închise, iar mulți dintre foștii lor salariați au părăsit comuna. În septembrie 2005, ultimii 100 de mineri au părăsit, pentru totdeauna, Mina Centrală din Ghelari. Mina Vest se închisese în 1995, iar mina Est, în 2000.
Se încarcă comentariile...
