Video Marele crater roșu părăsit în Munții Poiana Ruscă. Aici a fost locul unei bogate mine de fier VIDEO
0Un crater uriaș de culoare roșiatică, acoperit parțial de o pădure tânără, a rămas în urma minelor de fier din Ghelari, județul Hunedoara. Vechea carieră minieră Ghelari (video) este evitată de localnici, din cauza pericolelor.
O catedrală albă, cu turnuri înalte de aproape 50 de metri, vizibilă din cele mai îndepărtate locuri din Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, a rămas cel mai atractiv loc din comuna Ghelari din Hunedoara.
„Catedrala pădurenilor” se numără printre cele mai înalte biserici din România și are o istorie zbuciumată. A fost ridicată în anii '30, însă labirintul de galerii miniere din împrejurimile sale a adus-o în deceniile următoare la un pas de prăbușire, din cauza surpărilor.
Biserica cu ziduri ca fost reparată și a rămas emblema Ghelariului și a Ținutului Pădurenilor (video).
Însă în spatele ei, un alt loc din Ghelari atrage privirile a numeroși călători ce traversează comuna. Aici se află craterul uriaș al vechii cariere miniere Lucaci, deschisă în secolul al XIX-lea.
Minele de fier din Ghelari au funcționat până la mijlocul anilor 2000, iar în ultimele două decenii natura și-a intrat în drepturi peste rămășițele lor.
Cariera minieră Ghelari impresionează aspectul ei prin culoarea ei roșiatică și stâncile sale amenințătoare. Este privită cu interes de turiști, însă puțini localnici se aventurează prin ea.
„Minele de fier au fost închise în anii 2000, iar în acest loc care era un adevărat furnicar de oameni și mașini, de trenuri și funiculare, nu mai arată demult a zonă minieră. Dar sunt zone unde pământul se surpă, bolovanii se prăvălesc adesea, iar pe fundul carierei și în împrejurimile sale au rămas puțuri adânci în care cei neatenți riscă să cadă și să nu mai poată fi scoși în viață”, povestește Ioan, un fost miner din Ghelari.
În ultimii ani, pasionații de enduro au făcut cărări pe pantele abrupte din cariera minieră Ghelari. În vecinătatea ei, perimetrul fostei mine centrale Ghelari se înfățișează ceva mai prietenos. Vegetația a cuprins fosta exploatare minieră, însă timpul și oamenii au grăbit distrugerea rămășițelor sale, printre care se găseau câteva clădiri din secolul al XIX-lea.
Minele de fier din Ghelari, cunoscute din vremea romanilor
Minele de fier din Ghelari au o istorie de aproape două milenii, când zăcămintele bogate de fier din Munții Poiana Ruscă au început să fie exploatate intens sub stăpânirea romană.
Din Evul Mediu s-au păstrat alte câteva vestigii ale exploatărilor miniere din zona Teliuc – Ghelari, cele două localități învecinate, aflate la 5-15 kilometri de Hunedoara, dar și mărturii istorice.
Habsburgii au înființat primele exploatări miniere moderne în zona Hunedoarei, construind furnalele de la Toplița și Govâjdia și aducând pe valea Cernei și în Ținutul Pădurenilor, lucrători din sudul Carpaților și din alte regiuni ale imperiului.
În secolul al XIX-lea, minele de fier din Ghelari asigurau minereul pentru Furnalul din Govâjdia (video), aflat în valea Runcului, în vecinătatea lor și, începând din 1884, pentru Uzinele de Fier din Hunedoara.
Regimul comunist a extins exploatările din Munții Poiana Ruscă, transformând Ghelariul, dintr-un sat pitoresc din Ținutul Pădurenilor, într-o localitate minieră urbanizată, în care se amestecau casele arhaice ale localnicilor, cu blocurile cenușii rezervate muncitorilor și cu marile clădiri industriale și instalații miniere, prezente la tot pasul.
La începutul anilor ’90, minele de fier din Ghelari aveau aproape 2.000 de salariați și încă făceau angajări. Noilor veniți li se ofereau salarii de până la 4.000 de lei pentru muncitori necalificați și mineri de subteran și locuințe în căminele de nefamiliști ridicate în anii ’80 pe coama dealurilor care înconjurau marele perimetru minier (video).
În decursul unui deceniu, între 1995 și 2005, minele de fier din Ghelari au fost închise, iar mulți dintre foștii lor salariați au părăsit comuna. În septembrie 2005, ultimii 100 de mineri au părăsit, pentru totdeauna, Mina Centrală din Ghelari. Mina Vest se închisese în 1995, iar mina Est, în 2000.
Minele abandonate de două decenii
În următorii ani, numeroși foști mineri au părăsit comuna, singuri sau cu familiile, lăsând pustii locuințele din fostele blocuri muncitorești ridicate pentru ei în anii ’80.
Fostele construcții miniere au fost dezafectate și lăsate să se ruineze, iar natura și-a intrat în drepturi pe întinsele perimetre miniere. O pădure tânără acoperă treptele fostei mari cariere Lucaci, deschis în jurul anului 1863.
Pe fundul craterului, în pereții roșiatici ai acestuia și în împrejurimile sale se văd rămășițele vechilor intrări în galerii, găurile date de ultimii muncitori ai minei Ghelari, care nu au mai apucat să fie umplute cu dinamită, dar și câteva puțuri neasigurate, care încă pot fi extrem de periculoase pentru cei care se aventurează în perimetrul minier.
Teritoriul fostei mine este împânzit de rămășițe ale exploatărilor din diferite epoci. Aici călătorii găsesc, ascuns în pădure, cuptorul medieval din Valea caselor și ruinele unor clădiri administrative și construcții din secolul al XIX-lea.
Însă peisajul este dominat de câteva clădiri din beton și cărămidă ridicate în deceniile de comunism, în jurul văii în care fostele intrări în mina centrală, acum închise, au rămas împodobite cu frescă veche dedicată minerilor, însoțită de mesajul „Noroc bun”.
Se încarcă comentariile...
