Cum a ajuns să aibă dosar penal o firmă ce și-a achitat exemplar toate dările la stat, dar evazioniștii încă scapă: „Problema e de traducere”
0Economistul Gabriel Biriș, unul dintre cei mai apreciați experți în fiscalitate, relatează cazul unei firme care și-a plătit toate taxele și impozitele, dar a ajuns să aibă dosar penal dintr-un motiv aberant. În același timp, dacă unii sunt sancționați din exces de zel, mulți dintre adevărații evazioniști fac pagube statului, însă fără ca organismele abilitate să facă eforturi pentru recuperarea banilor.
Expertul în fiscalitate Gabriel Biriș explică cum se ajunge la situații bizare și total absurde în care firmele corecte primesc amenzi și dosare penale deși nu greșesc cu nimic, în timp ce multe companii evaznioniste reușesc să scape an de an de brațul lung al Fiscului. Biriș descrie un caz revoltător, despre cum a ajuns un lanț de farmacie care a respectat exemplar legea să se aleagă cu dosar penal. Apreciatul expert în fiscalitate a povestit pe Facebook acest caz în detaliu și a demonstrat că autoritățile nu au ținut cont de lege atunci când au decis să facă un dosar penal firmei.
„Noaptea minții, again and again! Un organ al statului, în speță Vama (ANV), face un control la un contribuabil. Constată organu’ că firma controlată – cu aproape 200 de angajați, e „farmacie”, că și-a plătit 100% corect accizele, că toate vânzările sunt cu factură sau bon fiscal, că și TVA-ul a fost calculat și plătit corect (mai rar!). La sfârșitul procesului verbal, vine și felicitarea: plângere penală!”, scrie Biriș.
Un caz absurd
Surpriza plângerii penale are o explicație, dar, pe de altă parte, este absurdă, consideră Gabriel Biriș. În acest caz, clar, este vorba despre un abuz al statului. Interesant este că, reamarcă expertul, în România cuvântul trabuc nici măcar nu apare în Codul Fiscal.
„De ce? Pentru că a vândut trabucuri la bucată, fără că pe fiecare din acestea să fie pus timbrul (timbru care era – evident, lipit pe cutie)! Mărturisesc, am și eu un viciu: sunt fumător de trabuc Deci, cunosc piața, de la noi și din multe alte țări. Peste tot, trabucul se vinde la bucată! Or fi toți infractori? Nu cred... Tehnic, speța e interesantă, problema fiind de traducere (cuvântul „trabuc” nu apare în Codul fiscal). Pe scurt, avem așa: „țigarete” – sunt chestiile alea pe care noi le numim „țigări”, tutun tocat, rulat în foaie de hârtie, cu sau fără filtru, ambalat în pachete; - „țigări de foi” – arată precum „trabucul”, dar înăuntru au tutun tocat învelit la exterior cu foaie de tutun. Țigările de foi, se fac mecanizat, sunt și mult mai ieftine decât trabucurile, se vând în general în cutii; „cigarillos” – sunt tot țigări de foi, dar mult mai mici (se vând în pachete); „țigări” – de abia acum ajungem și la „trabucuri”, care nu conțin tutun tocat, ci doar foi de tutun rulate, învelite în foaie de tutun. Trabucurile se fac doar manual, de aceea sunt și semnificativ mai scumpe decât țigările de foi”, este explicația sa.
Sancționați pentru o vină imaginară care nu există în Codul Fiscal
În același timp, Codul Fiscal nu prevede faptul că vânzarea trabucurilor fără timbru s-ar încadra la capitolul infracțiuni. Cu toate acestea firma respectivă s-a ales că o plângere penală, din excesul de zel al autorităților.
„Codul fiscal prevede că infracțiune vânzare fără timbru pe pachet pentru tigarete, țigări de foi și cigarilos, nu însă și pentru țigări (adică trabucuri). Lost în translation sau nu, nu contează, facem plângere! Să recapitulăm: O echipa de 4 inspectori lucrează câteva săptămâni la un control, constată că firma controlată e un contribuabil corect, și-a plătit tot ce avea de plătit (accize, TVA). Îi fac plângere penală. Toată piață (magazine de specialitate, restaurante și cu cluburi mai cu ștaif) are însă același comportament, deci (dacă nu cumva controlul a fost cu „dedicație”) vor mai face încă vreo câteva zeci de alte plângeri penale, după alte câteva zeci de controale care îi vor ține ocupăți în total alte câteva zeci de săptămâni”, mai scrie el.
Continuarea este la fel de interesantă și duce la concluzia așteptată.
„Câteva zeci de echipe de cercetare penală vor petrece alte zeci de săptămâni/om ca să finalizeze dosarele. Câțiva zeci de procurori vor trebuie să analizeze cazurile și – cel mai probabil, vor da NUP că nu există fapta. Juriștii ANV vor ataca în instanța rezoluțiile procurorilor, acțiuni care vor fi ține ocupăți zeci de judecători, fond și apel. Dacă procurorii decid totuși să trimită cazurile în judecată, alte câteva zeci de judecători vor soluționa dosarele, fond și apel. Ca să ce? Să ținem oamenii ocupați să nu mai aibă timp de prins evazioniști? De ce să cheltuim (că deh! – „statul suntem noi”!) milioane absolut degeaba?”, se arată indignat Biriș.
Corectitudinea nu e o garanție în fața inspectorilor
Expertul fiscal conchide că antreprenorii, în multe cazuri, sunt pur și simplu abuzați de inspectorii Fiscului, iar în unele cazuri sunt amendați și sancționați pentru nereguli imaginare. Dacă adeseori cei corecți sunt pedepsiți exemplar, companiile corupte, cei care nu plătesc TVA sau prejudiciază pe alte căi statul scapă de foarte multe ori, dovadă faptul că România are una dintre cele mai reduse colectări la buget pentru TVA.
„Ah – și din toată povestea asta, să nu uităm ce e mai important: OMUL, antreprenorul nostru (toți aici sunt români, că piață e prea mică pentru multinaționale). Muncește, dezvoltă firma, dezvoltă piață, angajează, plătește impozitele și contribuțiile la buget „ceas”, luna de luna, iar pentru asta statul îl „premiază” cu o plângere penală! Are sens, nu? Ps. Real life! Mai am câteva astfel de „povești”, de dată foarte recentă... Pps. Eu unul credeam că Vama se ocupă de colectarea accizelor și taxelor vamale la buget, de combaterea contrabandei pe frontiere sau în deja „celebrul” port Constanța. Se pare că sunt eroare, au alte treburi...”, închie Gabriel Biriș.
Se încarcă comentariile...
