Video Cel mai vechi furnal din România, în pericol. Construcția veche de 200 de ani este măcinată de umezeală VIDEO
0Inundațiile din vara anului 2023 au grăbit degradarea clădirii celui mai vechi furnal păstrat în România. Cei care ajung aici găsesc monumentul istoric într-o stare dezolantă, iar degradarea sa riscă să devină ireversibilă.
Inundații puternice au afectat, în vara anului 2023, satele de pe valea Govâjdiei. Au fost distruse poduri, podețe și porțiuni din drumuri, iar torenții au adus tone de mâl în Furnalul din Govâjdia, unul dintre cele mai cunoscute monumente istorice din Hunedoara.
Apele, care ajungeau până la genunchi în clădirea furnalului (video - 2023), s-au retras în următoarele zile, iar nămolul a fost scos cu ajutorul unor utilaje. Însă umezeala a continuat să macine zidurile de cărămidă ale monumentului.
Tencuiala, mortarul și numeroase cărămizi s-au desprins, iar mucegaiul s-a întinse tot mai mult pe ziduri. O bucată mare din acoperiș, prăbușită de mai mulți ani, lasă loc liber precipitațiilor, iar apele pluviale continuă să afecteze structura acestuia.
Între timp, și podul de acces la furnal, vechi din secolul al XIX-lea, a fost distrus parțial, sub greutatea mașinilor turiștilor și a utilajelor folosite la construcția șoselei pe valea Runcului.
A fost mândria industriei fierului în secolul al XIX-lea
Vechi de peste două secole, Furnalul din Govâjdia a rămas unul dintre puținele furnale de la începutul secolul al XIX-lea păstrate până în prezent în Europa. Se află pe lista monumentelor istorice, însă în ultimele cinci decenii, autoritățile nu s-au grăbit să îl restaureze.
Anexele sale au fost ruinate, iar clădirea care adăpostește cuptorul în care se produceau fierul, fonta și oțelul a rămas fără o parte din acoperiș, în timp ce cărămizile se desprind rând pe rând din pereți.
În secolul al XIX-lea, Furnalul din Govâjdia și minele de fier din Ghelari, aflate la circa cinci kilometri - pe deal (numele satului Ghelari provine de la termenul „deal” sau „dealuri”), au fost cel mai important centru metalurgic al Hunedoarei.
„Urcând pe valea Govâjdiei, tocmai când crezi că providența nu te-ar putea aduce împreună cu vreo o făptură creată după chipul lui Dumnezeu, alta decât un păstor, un grup de case împrăștiate printre stânci, un conac frumos și o biserică de pe dealuri, arată că aici oamenii au o viață mai dezvoltată, în jurul unui complex industrial aglomerat , îndepărtat însă de zgomotul lumii”, arată istoricul Teglaș Gabor, în 1879.
Atunci, Furnalul din Govăjdia era încredințat unei societăți private, iar minereul era adus aici de la Ghelari, pe drumul anevoios, străbătut într-o oră, cu carele.
„Hala furnalului servea şi ca turnătorie, în clipa când curgea şarja, turnătorul lua fonta cu lingura şi o deserta în forme. Şuvoiul de metal se scurgea în nişte forme dreptunghiulare, numite soalne, unde se solidifica şi apoi era fărâmat cu lovituri de ciocan, de lucrători speciali, denumiţi plastic "oameni de la rupt de fier". Fonta era aşezată în stive de câte 1.000 de kilograme şi apoi transportată cu căruţele. Se lucra în două schimburi, a câte 12 ore, iar muncitorii ieşiti din tură puteau dormi într-o cameră amenajată deasupra intrării în furnal”, informa publicistul Vasile Nicorovici, care a cercetat furnalul în anii ‘50.
Abia în 1884 au fost puse în funcțiune primele funiculare din Hunedoara, care facilitau transportul de minereu de la Ghelari și de lemne de la exploatările din Ținutul Pădurenilor, atât la furnalul din Govâjdia, cât și la Uzinele de Fier din Hunedoara.
Minereul de fier de la Ghelari avea o calitate excelentă, arătau speciliștii, în secolul al XIX-lea, iar zăcământul uriaș descoperit la Ghelari, exploatat în minele de fier și în cariera deschisă din 1865, a încurajat investiții ample în regiunea minieră.
Furnalul din Govăjdia oprit după Primul Război Mondial
Valea îngustă a Govâjdiei oferea însă prea puțin loc pentru a permite dezvoltarea topitoriei, iar statul austro-ungar a decis construcția unei noi uzine de fier la Hunedoara.
Primele furnale din Hunedoara au fost inaugurate în 1884, iar în 1900, a fost deschisă și calea ferată minieră Hunedoara - Govâjdia - Ghelari, pentru transportul minereului și a materialelor folosite de uzinele Hunedoarei. După Primul Război Mondial, sarcinile vechiului furnal au fost preluate de complexul metalurgic din Hunedoara.
Furnalul din Govâjdia a mai funcționat până în anul 1924 și a fost dezafectat treptat în anii ‘30.
„Prin 1934 s-au demontat cele două foiuri, iar în 1944 a fost dărâmat podul pe care se făcea încărcarea agregatului, (directorul pe atunci al Uzinelor de Fier din Hunedoara, refugiat la Govăjdia, de frica bombardamentelor, l-a distrus ca să nu atragă atenţia avioanelor ca obiectiv industrial), apoi a fost desfăcut şi acoperişul de ţiglă. Furnalul însă mai stă în picioare şi poate fi perfect restaurat”, arăta publicistul Vasile Nicorovici.
Furnalul devenit monument istoric a fost restaurat în anii ‘70, însă în ultimele decenii a fost lăsat în voia naturii.
Unii localnici au propus transformarea vechiului furnal într-un muzeu ori într-un loc turistice, însă autoritățile din comuna Ghelari și județul Hunedoara nu au reușit să obțină fonduri pentru restaurarea monumentului, tot mai deteriorat odată cu trecerea timpului.
Se încarcă comentariile...
