Sate din Ținutul Pădurenillor cu mai mulți turiști decât localnici. Ce animă așezările din munți VIDEO
0Satele pitorești din Ținutul Pădurenilor s-au depopulat în ultimele decenii, dar adună tot mai mulți turiști. Vara, numărul vizitatorilor îl depășește pe cel al localnicilor.
Câteva sărbători din timpul verii animă satele tot mai pustii din Ținutul Pădurenilor. Nedeile aduc mii de oameni în așezările liniștite de munte.
Sate din Ținutul Pădurenilor, tot mai puțin locuite
Ținutul Pădurenilor din Hunedoara cuprindea peste 40 de sate din Munții Poiana Ruscă, cele mai multe aflate pe coamele dealurilor și câteva în văile strâmte și umbrite, greu accesibile, din împrejurimile Hunedoarei.
Oamenii se ocupau cu creșterea animalelor, cu muncile forestiere, lucrau în cărbunării la producerea mangalului (cărbune), în topitoriile de fontă de pe văile râurilor și în minele și carierele miniere care au împânzit ținutul, începând din secolul al XIX-lea.
Epoca industrială a apus în Ținutul Pădurenilor, în anii 2000, odată cu închiderea ultimelor mine de fier și talc și a carierelor de piatră și marmură din zonă, iar cele mai multe așezări s-au depopulat. Unele cătune de munte s-au stins complet, fiind părăsite de oameni, însă alte localități par să își revină din „șocul” dispariției mineritului.
Noi șosele construite în ultimii ani le-au scos din izolare și le aduc turiști, interesați de atmosfera satelor arhaice, iar câteva festivaluri și sărbători le animă în timpul verii.
Sfârșitul mineritului a lăsat comuna Ghelari din Hunedoara în ruină
Dintre așezările din Ținutul Pădurenilor, comuna Ghelari din Hunedoara (video) a resimțit cel mai puternic declinul industriei miniere.
La mijlocul secolului XX, localitatea aflată la 20 de kilometri de Hunedoara se transformase într-un mic orășel muncitoresc, cu peste 3.000 de locuitori, cu cartiere de blocuri ridicate pe coastele dealurilor, care se alăturau numeroaselor case vechi ale pădurenilor, înșiruite pe drumul de plai care urca din Hunedoara, spre așezările înconjurate de dealuri și păduri vaste.
O cale ferată minieră de circa 20 de kilometri traversa valea Govâjdiei, din Hunedoara până la poalele Ghelariului, fiind folosită pentru transportul localnicilor la minele de fier din Ghelari și la combinatul siderurgic Hunedoara. Un tunel de peste șase kilometri a fost săpat în munte pentru a conecta minele din Ghelari cu uzinele din localitatea învecinată Teliuc, iar o rețea de funiculare traversa așezarea.
Cele două localități miniere, ambele numite comune suburbane ale Hunedoarei, din 1981, se pregăteau să devină orașe, iar populația lor, formată din pădureni – băștinașii ale căror familii s-au stabilit aici de mai multe secole – și sute de familii de mineri venite din toate regiunile României – crescuse în câțiva ani la 3.000 – 4.000 de oameni.
Toate minele din Munții Poiana Ruscă au fost închise până la mijlocul anilor 2000, iar în scurt timp satele din împrejurimile lor au devenit din ce în ce mai pustii. Dintre comunele din Ținutul Pădurenilor, în ultimul deceniu, Ghelari a pierdut cei mai mulți localnici, un sfert din populație, ajungând în prezent la 1.500 de locuitori.
„Sute de mineri care lucrau în Ghelari veniseră aici prin anii ’70, din Moldova, Dobrogea și din alte colțuri ale României. În primii ani după Revoluție, mulți dintre ei au putut ieși la pensie și s-au întors în locurile natale. În anii ’90, minele și-au restrâns activitatea, iar din 1997 a început închiderea lor și disponibilizările colective, care au rărit și ele populația rămasă în comună. Din cei rămași aici, au mai plecat la muncă în Occident și, dacă în anii trecuți se mai întorceau în concedii, cu timpul nu au mai făcut-o”, spune Vasile, un fost miner din Ghelari.
Vara, comuna se animă uneori datorită turiștilor care o traversează în călătoriile prin Ținutul Pădurenilor. În centrul satului Ghelari, „catedrala pădurenilor” – o biserică ortodoxă clădită din marmură și piatră, cu două turnuri de aproape 50 de metri înălțime, atrage toate privirile.
În împrejurimi, lacul Cinciș, Furnalul din Govâjdia și satul de marmură Alun sunt și ele căutate de numeroși turiști.
Mii de oameni la festivalurile pădurenilor
Cu înfățișarea mai puțin afectată de sfârșitul industriei miniere, care a lăsat în Ghelari numeroase ruine și clădiri părăsite, comunele Bunila, Cerbăl, Bătrâna și Lelese din Ținutul Pădurenilor numără împreună puțin peste 1.000 de locuitori.
În timpul verii, cele patru mici comune de munte reușesc să atragă mai mulți turiști decât sunt localnici.
„Am venit din București și ne-am făcut un plan să stăm câteva zile în această zonă a Hunedoarei să vizităm cât mai multe sate din Ținutul Pădurenilor. Au un farmec al lor pentru că au păstrat o mulțime de case vechi, de lemn, cu gospodării ca în vremea bunicilor”, spune Matei, un turist care a plecat la drum împreună cu soția sa, prin satele din Ținutul pădurenilor din Hunedoara.
Unele case bătrânești au fost transformate în ultimii ani în pensiuni și nu duc lipsă de clienți, mai ales în timpul sărbătorilor locale, revitalizate de câțiva ani.
Festivalul plăcintelor pădurenești organizat în acest sfârșit de săptămână în satul Poiana Răchițelii din Hunedoara (video) a adus în satul aflat la circa 40 de kilometri de Hunedoara, în Munții Poiana Ruscă, aproape 1.000 de vizitatori.
Nedeile din Lelese au strâns și ele un număr mare de participanți, atrași de pitorescul așezării și de tradițiile localnicilor. La sfârșitul lunii august, sute de oameni sunt așteptați pe dealul Cornetului, din satul Poienița Voinii din Hunedoara (video), la festivalul de folclor dedicat artistului Drăgan Muntean.
Doar comuna Bătrâna a rămas fără sărbătorile din trecut. Puțin peste 80 de oameni mai locuiesc aici.
„Unele case au fost cumpărate de localnici din județul Timiș, au fost recondiționate, ori oamenii au construit alte case, iar vara își petrec aici concediile. Doar atunci, satul se mai animă”, spune un preot din zonă.
Se încarcă comentariile...
