Povestea neştiută a marelui dezastru din Mina Lupeni: cum au murit 33 de mineri români, cehi, germani şi ruşi în 1944
0
Detalii mai puţin cunoscute despre unul dintre marile dezastre petrecute în minele din Valea Jiului au fost păstrate în Arhivele Judeţului Hunedoara. Note informative secrete din mai 1944 dezvăluie amănunte despre tragedia petrecută la Mina Lupeni, soldată cu 33 de morţi.
Istoria Minei Lupeni a fost marcată de numeroase tragedii. Una dintre cele mai cumplite s-a petrecut în mai 1944 şi s-a soldat cu 33 de morţi. Detalii mai puţin cunoscute despre dezastrul din subteranele exploatării au fost păstrate în Arhivele Judeţului Hunedoara.
Accidentul s-a petrecut în 3 mai 1944, la ora 19:00. „La Sectorul I al minei, unde conduce exploatarea inginerul Dula Aurel, în Stratul 3, era un abataj unde trebuia să se execute lucrări de prăbuşire – pentru continuarea exploatării şi cum în ziua de 2 mai a.c. răpirea stâlpilor de fier era efactuată, rămâneau armătura ajutătoare şi stâlpii de lemn care nu se puteau răpi cu securea, abatajul fiind înclinat şi scund. Pentru prevenirea accidentelor, prăbuşirea trebuia să se facă prin împuşcarea stâlpilor de lemn. Cu executarea acestor lucrări a fost însărcinat maestrul artificier Suba Alexandru şi artificierul Ardelean Nicolae, precum şi echipele formate din cei 33 de mineri. Supraveghetor al lucrării era minerul artificier Radu Aron. Lucrările s-au efectuat în noapte ade 2 spre 3 mai, de la ora 22 la ora 6 a.m. Artificierul Ardelean Nicolae a făcut găuri în 36 de stâlpi pe care i-a încărcat cu explozibil. Cu ocazia aprinderii, gazul metan ce se afla probabil într-o pungă a produs explozia care a cauzat moartea celor 33 de mineri ce se aflau în abataj”, arăta o notă informativă a Comisariatului de Poliţie Lupeni, adresată Biroului de Siguranţă al Poliţiei din Deva.
Artificierul Nicolae Ardelean a fost găsit vinovat de moartea celor 33 de ortaci, pentru că a executat aprinderea fără ca înainte să îi scoată din abataj pe mineri. Şi ceilalţi doi artificieri care supravegheau lucrarea au fost găsiţi vinovaţi, din aceleaşi motive şi pentru faptul că l-au lăsat singur pe Nicolae Ardelean să se ocupe de operaţiunea de prăbuşire a abatajului. „Explozia ce s-a produs a cauzat moartea a 33 de mineri, dintre care 23 de români, şase cehi, un german şi trei prizonieri ruşi. Toţi au fost găsiţi morţi din cauza intoxicaţiei, în abataj. Înmormântarea lor a avut loc în 5 mai, cu un fast deosebit, la care au participat delegaţii mai multor autorităţi şi un public de circa 5 – 6.000 de persoane”, se arăta în raportul Poliţiei. Anchetatorii au concluzionat că explozia mortală a fost cauzată de acumularea de gaz metan, nefiind vorba de un act de sabotaj.
Dezastrul din Valea Jiului
Accidentul care a făcut cele mai multe victime în Lupeni s-a petrecut în 27 aprilie 1922, la ora 12.30, în Mina Aurelia. O explozie provocată în mina de cărbune a dus la moartea a 82 de mineri şi rănirea altor 14 oameni, dintre cei circa 100 de oameni care intraseră în acea dimineaţă în şut. Tragedia a fost cauzată de acumularea de gaz metan în subteran, în galeriile care nu erau ventilate corespunzător. Cele mai multe dintre trupurile scoase ulterior din mină erau de nerecunoscut.
„La casa de morţi unde să strâng toate cadavrele aceste arse pentru a fi apoi îngrijite şi aşezate în copârşeie erau 57 de cadavre care se puteau deosebi că sunt cadavre de om, însă 25, care se spunea că încă sunt cadavre, nu erau decât neşte grămezi de carne înşirată, pe neşte paie. Mai erau şi cadavre care se puteau recunoaşte cine este după locul unde au fost găsite la lucru, şi după câte o cruciuliţă pe care o aveau la gât. Aşa mai departe, vizitând încă în noaptea aceea tot spitalul şi casele de morţi, m-am îngrozit de cele văzute”, relata în mai 1922, ziarul Minerul (Marian Boboc, volumul Prăvălia cu Istorii). Redactorii ziarului dezvăluiau la acea vreme că minerii se plângeau şefilor lor că simţeau miros puternic de gaze în galerii, şi că nu aveau instrumente prin care să verifice concentraţia gazului metan. Conducerea minei nu luase însă măsuri pentru siguranţa ortacilor.
Tragedia din 1917 – 57 de morţi
Al doilea mare dezastru din istoria Minei Lupeni s-a petrecut în 19 octombrie 1917, la Mina Elena şi s-a soldat cu 57 de morţi. Petru Mihăilă, fost angajat al exploatării şi lider al minerilor în perioada interbelică, devenit politician, relata în memoriile sale despre tragedia din 1917. „Explozia a fost aşa de puternică, că majoritatea celor căzuţi au fost sfărâmaţi în bucăţi, de nu s-au putut recunoaşte, numele lor s-au ştiut din registrul de mină, fiindcă se ştia cine la ce locuri de muncă muncea. Explozia a fost la acel loc de muncă unde munceam şi eu, însă în aceea zi eu n-am mers la lucru, fiindcă nu aveam cu ce mă încălţa şi am mers la magazia societăţii să primesc bocanci. Însă, la orele 2, când am auzit că a fost explozie, am fugit de acasă la mină şi am stat în mină 24 ore în continuu, până ce am găsit şi scos la suprafaţă toate corpurile preschimbate şi sfărâmate ale tovarăşilor căzuţi în câmpul muncii. Când am sosit la suprafaţă, am găsit la gura minei armată, muncitori particulari, femei şi copii plângând şi ţipând în aşa fel, că m-am emoţionat şi am plecat să intru în mină din nou, să nu mai aud şi să nu mai văd ce se petrece. Însă cu mine era un domn, ing. Huszti, şeful minei, care plângea şi el, şi nu m-a lăsat să mă reîntorc în mină”, scria Petru Mihăilă.
Cronologia tragediilor petrecute în Mina Lupeni în secolul XX
1912, Mina Sud Lupeni - 4 morţi
1917, 19 octombrie, Mina Elena (Lupeni) - 57 de morţi;
1920, 13 Ianuarie. Puţul Clara (Lupeni) - 3 morţi;
1922, Mina Ştefan (Lupeni) - 1 mort;
1922, 27 Aprilie, Catastrofa din Mina Aurelia, Lupeni, 82 de morţi;
1929, Mina Victoria Lupeni - 1 mort;
1944, 3 Mai. Mina Lupeni - 33 morţi;
1953, Mina Lupeni - 3 morţi;
1955, Mina Lupeni - 9 morţi;
1956, Mina Lupeni - 12 morţi;
1956, Mina Lupeni - 9 morţi;
1992, ianuarie, Mina Lupeni, doi morţi
1993, februarie, trei morţi, surpare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Angelica Bălşan, fosta soţie a unuia dintre cei mai temuţi securişti, Nicolae Cămărăşescu, implicat atât în Revoluţia din Decembrie 1989, cât şi în acţiunile represive asupra ziarului „România Liberă” din zilele Mineriadei din iunie 1990, a câştigat la CEDO procesul în care a acuzat autorităţile române că nu au protejat-o de violenţele la care a fost supusă de acesta.
Documente din primii ani de comunism în România oferă detalii inedite despre revoltele muncitorilor din minele de aur ale Hunedoarei şi despre greutatea cu care autorităţile ţineau sub control fenomenul furturilor de aur.
Mai multe note informative secrete, provenite de la reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite ale Americii, publicate de wikileaks.org, dezvăluie modul în care americanii priveau greva minerilor din 1977, considerată de unii istorici cea mai mare mişcare anticomunistă dinainte de 1989. Informaţiile oficialilor din anii 1970 prezentau evenimentele din Valea Jiului cu totul diferit de modul în care le „zugrăveau” autorităţile comuniste.
Se încarcă comentariile...
