Orașul din Apuseni unde până nu demult ploua cu acid sulfuric. Era cel mai poluat din Europa anilor '80 VIDEO
0Orașul Zlatna din Alba se numără printre cele mai vechi localități miniere din România, dar în trecut era printre cele mai poluate orașe din Europa. Industria metalurgică și minele din orașul aflat în Munții Apuseni au ajuns istorie.
În Dacia Romană, Zlatna (județul Alba - video) purta numele de Ampelum sau Auraria minor și avea rangul de municipiu – un oraș liber cu un grad ridicat de autonomie.
Așezarea înființată în Munții Apuseni, pe valea Ampoiului își așigura existența datorită bogatelor zăcăminte aurifere exploatate intens în Antichitate.
Câteva drumuri comerciale legau centrul minier Ampelum de alte așezări antice importante din Munții Apuseni, aflate la 30 – 40 de kilometri: la est Apulum (Alba Iulia), la sud Germisara (Geoagiu Băi), la vest Abruttus (Abrud) și la nord Alburnus Maior (Roșia Montană).
Zlatna făcea parte din „Patrulaterul aurifer din Munții Apuseni” – cea mai veche și mai bogată regiune auriferă din România.
Ținutul aurului din România avea marginile la Săcărâmb, Zlatna, Roşia Montană, Abrud (judeţul Alba) şi Baia de Arieş, scria Ion Rusu Abrudeanu (1870 - 1934), în volumul „Aurul românesc – Istoria aurului din vechime până azi”.
„Regiunea minieră a Munţilor Apuseni a fost un fel de Californie pentru toate neamurile, care au stăpânit-o în decursul istoriei. Azi nu mai încape nici o îndoială că bogăţiile miniere din Dacia au constituit un puternic motiv, pentru ca împăratul Traian să facă tot posibilul ca s-o ocupe prin forţa armelor”, arăta Ion Rusu Abrudeanu, în 1933.
Din secolul al XII-lea, Zlatna a primit privilegiul de oraș, iar în secolele următoare s-a dezvoltat ca un centru minier important al Transilvaniei. Încă din secolul al XVIII-lea, aici a fost înființată prima topitorie de metale neferoase.
Și tot de atunci datează câteva clădiri publice din centrul orașului, ca spitalul și actuala casă de cultură, păstrate și reabilitate. Tot aici se află și gimnaziul în care a studiat Avram Iancu (1824 - 1872).
Orașul cel mai poluat din Apuseni
La începutul anilor ’60, vechea topitorie din Zlatna a fost reconstruită și transformată treptat într-un combinat metalurgic, care s-a extins cu secții noi, în depresiunea în care se înșirau cartierele orașului.
În anii ’70 – ‘80, uzina metalurgică din Zlatna avea aproape 10.000 de salariați și producea 15.000 de tone de cupru anual, dar și o serie de substanțe chimice extrem de periculoase, ca pulberea de aluminiu, produsă începând din 1978, sau acidul sulfuric.
Autoritățile comuniste lăudau randamentul uzinei, fără a menționa gravele probleme de mediu pe care le producea.
„Uzina de Metale Neferoase Zlatna produce în exclusivitate, mărfuri de înaltă tehnicitate, cum ar fi: pulberea de aluminiu, a cărei tehnologie s-a pus la punct în cadrul cercetărilor uzinale, sulfat de cupru, sulfat feros, cupru convertizor, acid sulfuric, sulfat de magneziu industrial şi alţi produşi chimici, având caracterisici electrochimici la nivelul produselor de pe piaţa internaţională”, informa ziarul Munca, în 1978.
Combinatul din Zlatna se afla în plină expansiune în ultimele decenii de comunism, însă a făcut ca orașul Zlatna din Alba să devină unul dintre cele mai poluate orașe din Europa.
Localnicii au semnalat de nenumărate ori problemele de mediu și de sănătate pe care le cauzau emisiile de gaze.
Grădinile cu zarzavaturi și pădurile erau pârjolite în urma ploilor care aduceau depuneri de acid sulfuric, iar numeroși localnici sufereau de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii din cauza emisiilor de gaze care conțineau plumb și cadmiu.
„În zonele Copşa Mică şi Zlatna poluarea intensă cu plumb şi anhidrată sulfuroasă au condus la îmbolnăviri de saturnism, afecţiuni ale căilor respiratorii, anemii şi tumori maligne la adulţi, rahitism, bronşite cronice şi anemii la copii. De asemenea, în jurul uzinelor metalurgiei neferoase (Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare, Neferal Bucureşti) concentraţiile de plumb în aer depăşesc de 15—40 de ori normele admise”, informa Virgil Ianovici, preşedintele Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, în 1982.
Localnicii s-au revoltat împotriva poluării
Pentru unii dintre localnici, traiul în micul oraș minier din Apuseni devenise greu de suportat, astfel încât cereau autorităților măsuri drastice.
„Întreprinderea metalurgică din localitate împrăştie în aerul dintre munţi, substanţe toxice ce depăşesc frecvent concentraţia maximă admisă. Atât locuitorii oraşului cât şi forurile locale au atenţionat de nenumărate ori conducerea sus-numitei întreprinderi privind daunele poluării asupra sănătăţii oamenilor şi mediului înconjurător, au fost făcute în repetate rânduri propuneri de măsuri tehnice pentru stăvilirea noxelor rezultate, dar degeaba, conducerea întreprinderii metalurgice din Zlatna rămâne nepăsătoare, încâlcind in continuare obligaţiile ce-i revin”, reclamau localnicii, în revista Femeia, din 1978.
Reziduurile metalurgice provenite de la uzinele de cupru erau depozitate pe sol, ca zgură și cenușă cu conținut mare de metale grele, ori ajungeau în aer, prin coșurile uzinelor, odată cu topirea concentratelor cuproase.
Uzinele și minele din orașul Zlatna au dus, timp de mai multe decenii, la poluarea apelor Ampoiului cu plumb, zinc, cadmiu și cianuri, recunoșteau oficialii uzinei.
„Inginerul șef Mircea Roman este născut chiar în localitatea în care lucrează şi tot aici locuieşte. De câţiva ani buni, el este confruntat cu problemele producţiei şi cu nemulţumirile concetăţenilor, provocate de poluarea tot mai îngrijorătoare. A văzut cu ochii lui grădinile oamenilor şi pădurile arse de acidul sulfuric, provenit din combinarea bioxidului de sulf cu umiditatea din atmosferă, a văzut, de asemenea, ciorapii femeilor arşi de acelaşi nefericit acid. Știe că există multe intoxicaţii cu plumb, că sunt afectate căile respiratorii; că oamenii au dureri de cap din pricina gazelor rezultate în urma procesului de producţie; şi mai ştie că din cauza cadmiulul osul devine spongios şi fragil”, informa revista Flacăra, în 1987.
Inginerul șef al întreprinderii punea însă problemele cauzate de poluare pe seama modului în care fusese poziționată vechea topitorie a orașului, clădită în secolul al XVIII-lea.
„Vina o poartă întâi de toate cei care au amplasat întreprinderea în acest topoclimat de adăpost care nu permite circulaţia curenţilor de aer şi dispersarea gazelor în atmosferă. Din 1747 atmosfera din Zlatna e viciată de reziduuri gazoase care conţin bioxid şi trioxid de sulf, cadmiu, arsenic, plumb şi zinc. Aşadar, două secole de poluare”, informa revista Flacăra, în 1987.
Nu doar poluarea făcea victime în Zlatna, dar și accidentele de muncă din uzinele de cupru. Cel mai grav dintre ele, o explozie petrecută în 1999 în secția de Pulberi de aluminiu, s-a soldat cu cinci morți, iar suflul ei puternic a distrus o parte din combinat și a spart ferestrele la aproape 300 de locuințe și clădiri publice din oraș.
În anii ’90, după două secole de activitate industrială, la combinatul din Zlatna a intrat în programul de restructurare, iar până în anii 2000 uzinele sale au fost închise. În orașul Zlatna din Alba au rămas o mulțime de construcții industriale abandonate, care amintesc de epoca metalurgică a așezării.
Turnul din Zlatna, construit în timp record
Cea mai mare dintre ele este fostul turn de evacuare a gazelor, de la combinatul din Zlatna. Coșul înalt de peste 200 de metri a fost construit la sfârșitul în numai două luni, în 1986, pentru noua uzină de cupru din Zlatna.
„Muntele Măgura Dudaşului de la intrarea în oraşul Zlatna s-a înălţat în această toamnă cu 200 de metri. Faptul s-a petrecut în timp record din numai 67 zile. De la cota 630 a muntelui Măgura Dudaşului, oamenii au ajuns la cota 830 prin înălţarea coşului de dispersie a gazelor arse de la noua uzină de cupru pe care o construim și de la întreaga platformă a întreprinderii metalurgice de metale neferoase din Zlatna. Este unul dintre primele obiective realizate pe acest șantier. Cei 200 metri ai coşului de gaze arse s-au glisat într-un timp record şi deja a devenit o emblemă a dezvoltării industriale a Apusenilor”, informa inginerul Adrian Covaciu, în 1986.
Coșul de dispersie a fost folosit un deceniu, fiind dezafectat odată cu închiderea uzinei în 1997. La poalele dealului, se întind cartierele cu clădiri din diferite epoci ale orașului și ruinele combinatului și ale unor mine, traversate de calea ferată Alba Iulia – Zlatna, funcțională, care trece pe valea Ampoiului.
Se încarcă comentariile...
