Secretele patrulaterului aurifer din Apuseni, ținutul celor mai râvnite zăcăminte de aur din Europa VIDEO
0Patrulaterul aurifer din Munții Apuseni, cuprins între localitățile miniere Abrud, Zlatna, Brad și Săcărâmb, este regiunea cea mai bogată în resurse de metale prețioase din Europa. Istoria sa începe din cele mai vechi timpuri, însă toate minele de aur au fost închise până în anii 2000.
Munții Apuseni cuprind cele mai bogate zăcăminte aurifere din Europa, iar rămășițele celor mai vechi mine de aur descoperite aici datează din epoca dacică și romană.
Mine de aur din Apuseni, vechi de două milenii
Unele galerii miniere antice pot fi vizitate și în prezent, la Roșia Montană (județul Alba) și Ruda (video, județul Hunedoara), dar vestigii ale mineritului din Antichitate pot fi găsite și în alte așezări din „Patrulaterul aurifer din Munții Apuseni” – cea mai veche și mai bogată regiune auriferă din România.
Ținutul aurului din România avea marginile la Săcărâmb (video - judeţul Hunedoara), Zlatna, Roşia Montană, Abrud (judeţul Alba) şi Baia de Arieş, scria Ion Rusu Abrudeanu (1870 - 1934), în volumul „Aurul românesc – Istoria aurului din vechime până azi”, (editura Cartea Românească, 1933).
„Regiunea minieră a Munţilor Apuseni a fost un fel de Californie pentru toate neamurile, care au stăpânit-o în decursul istoriei. Azi nu mai încape nici o îndoială că bogăţiile miniere din Dacia au constituit un puternic motiv, pentru ca împăratul Traian să facă tot posibilul ca s-o ocupe prin forţa armelor”, arăta Ion Rusu Abrudeanu.
Dacii strângeau aurul din albiile râurilor și văile Munților Apuseni, unde grăunțele, firicelele și foițele de metalul prețios erau aduse de ape din stâncile de cuarț aurifer. Hurca, un plan înclinat construit din scânduri de lemn, pe care era așezată o bucată de lână, era folosită de antici pentru captarea aurului din apele în care era scufundată.
„Planul înclinat este acoperit cu niște bucăți de lână păroasă, pe care se așează o cantitate oarecare de nisip și pietriș, anume în partea mai ridicată a planului înclinat. Apoi cu o găleată se toarnă apa pe nisip și pietriș care mânate astfel de apă se rostogolesc pe plan în jos. Cu sistemul acesta, nisipul care conține aur, fiind mai greu, rămâne lipit de bucățile de lână”, arăta Ion Rusu Abrudeanu.
După ce era scoasă din apă, lâna era pusă la zvântat, iar apoi erau recoltate granulele de aur. Alteori era folosit șăitrocul, un vas de lemn, pentru cernerea aurului. Romanii au cucerit ținutul aurului din Dacia și au extins aici exploatările miniere, deschizând primele mine de aur săpate în munți.
„Străbunii noștri, daci și romani, necunoscând pe atunci pulberea explozibilă, făceau galerii în mină și zdrobeau stanele mari de piatră, care conțineau aur, prin încălzire, adică prin foc. Bucățile de piatră fiind odată încălzite se turna peste volumul lor mărit oțet și apă, ceea ce făcea sfărmarea lor mai lesnicioasă. Rămășițele doveditoare se mai văd și astăzi la Roșia montană, anume la Cetatea Mare și Cetatea Mică, masive străpunse de un labirint de galerii, din interiorul cărora se scotea minereul cu metal nobil. La facerea galeriilor, care de obicei erau largi și spațioase, ei se mai foloseau de ajutorul unor dălți, numite arrugia. Interiorul galeriilor îl luminau cu niște opaițe de pământ”, arăta istoricul Ion Rusu Abrudeanu.
Goana după aur în Munții Apuseni
Din secolul al treilea, invazia popoarelor migratoare ar fi oprit pentru mai multe secole activitatea minieră din Patrulaterul aurifer din Munții Apuseni. Aurul a continuat să fie căutat, la scară mai mică, de localnici, susțin unii istorici.
„Exploatarea zăcămintelor aurifere din această regiune datează din epoca preromană și s-a menținut în toate perioadele istorice, cu intensități variate, după liniștea necesară unei extracții normale, sau după graba pe care au avut-o diferiți stăpânitori de moment pentru a extrage cît mai mult metal. Exploatarea a avut epoci de glorie în perioada preromană în cea romană și ulterior din secolul al XVIII-lea până în prezent. Au fost exploatate îndeosebi zonele de suprafață, zone care, orientat după parametrii actuali, sunt oarecum limitate”, informa Revista Minelor, în 1960.
În deceniile de comunism, cele mai multe dintre minele de aur din Munții Apuseni au ajuns la întinderea maximă în istoria lor, iar producția anuală de aur se ridica la două-trei tone. În primii ani după Al Doilea Război Mondial, lucrările miniere au fost naționalizate, iar exploatarea intensă a dus la secătuirea unor zăcăminte.
„În această perioadă, minele erau în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, care a promovat o exploatare extinsă a zăcământului, în scopul extragerii pe termen scurt a unor cantităţi mari de aur, necesare în această perioadă reconstrucţiei ţării”, arăta geologul Grigorie Verdeş, coordonator al volumului „Extaz şi agonie în mineritul zărăndean” (2015). În anii ’50, producția de aur a minelor din zona Bradului a crescut la circa 2,5 tone pe an, însă cea mai mare parte a aurului ajungea în URSS.
Minele de aur din Munții Apuseni au fost închise definitiv până la mijlocul anilor 2000, după ce intraseră într-un declin prelungit. Foștii mineri povestesc că au rămas zidite în adâncuri numeroase filoane cu conținut ridicat de aur, iar relatările despre „bulgării de aur” ascunși în munți încă sunt vii în memoria localnicilor. Unele pepite de aur nativ, descoperite în câmpul minier Barza (video) depășeau 50 de kilograme.
Cu timpul, natura a pus stăpânire peste vechile câmpuri miniere, ocupate de numeroase ruine și construcții dezafectate.
Numeroase rămășițe ale minelor din patrulaterul aurifer din Munții Apuseni împânzesc localitățile Brad, Crișcior, Stănija, Certej, Săcărâmb, Zlatna, Abrud ori Roșia Montană.
Vechile exploatări au fost închise, mii de mineri au fost disponibilizați, însă cercetările geologice au continuat și după 1990.
600 de tone de aur în câteva zone din Apuseni
Noi zăcăminte valoroase de aur, argint, cupru și alte metale prețioase au fost conturate la Roșia Montană (județul Alba) și Certej și Valea Rovinei (județul Hunedoara).
Cercetările realizate în ultimii ani de companiile miniere arătau că la Roșia Montană zăcămintele cuprind peste 314 tone de aur și circa 1.500 de tone de argint.
Planurile companiei care conduce proiectul minier Certej vizau extragerea, în 16 ani de exploatare, a circa 63,5 tone de aur şi alte 375 de tone de argint, iar zăcământul conturat la Rovina are un conținutul în metale estimat la șapte milioane de uncii (circa 217 tone) de aur și 1,4 miliarde de livre (circa 635.000 tone) de cupru, potrivit companiei miniere implicată în proiect.
Lucrările miniere au fost contestate de organizațiile de mediu și de comunitățile locale, iar procesele deschise de acestea în instanță au dus la blocarea, până în prezent, a deschiderii unor noi mine de aur cariere miniere.
Se încarcă comentariile...
