Moșia grofilor, părăsită într-o junglă de bambus și arbori exotici seculari. Nimeni nu a dorit-o VIDEO
0Un conac părăsit din satul Gurasada a rămas unul dintre cele mai exotice locuri ale Hunedoarei. Ruinele sale sunt înconjurate de o adevărată junglă, care cuprinde o plantație de bambus.
O plantație de bambus, înființată de peste un secol, spun localnicii, înconjoară alături de un speciile rare ale unui vechi parc dendrologic, Conacul Klobosiski din satul Gurasada (județul Hunedoara), ruinat de mai mulți ani.
Bambusul și câțiva arbori seculari au rezistat timpului, deși fostul conac, naționalizat în primii ani ai regimului comunist, a fost părăsit după 1990. Acum, plantația face deliciul caprelor sătenilor, în timp ce unii dintre copaci s-au prăbușit din cauza bătrâneții și a lipsei de îngrijire.
„Am lucrat în acest conac în urmă cu peste 50 de ani, după ce a fost naționalizat și transformat în Centrul experimental de stat pentru încercarea soiurilor. A fost și sediu al unui IAS (Întreprindere Agricolă de Stat) și timp de mai mulți ani a funcționat ca tabără pentru pionieri. Veneau foarte mulți copii aici”, își amintește Mircea Bretotean, un localnic din Gurasada.
Conacul Klobosiski, centru de cercetare agricolă
Bărbatul, care își paște turma de oi și capre în împrejurimile conacului, povestește că după 1990, un inginer agronom din localitate a încercat câțiva ani să mai țină în viață centrul experimental de producție a semințelor, însă după moartea acestuia nimeni nu a mai avut grijă de clădirile vechiului conac.
Clădirile istorice nu au mai fost revendicate de presupuși moștenitori ai celor două familii care au deținut moșia de-a lungul timpului, iar autoritățile din Gurasada, nefiind proprietare ale imobilelor, nu pot interveni pentru conservarea lor.
Conacul din Gurasada ar fi fost în proprietatea unei familii de grofi, Benedikty, până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta ar fi înființat și parcul dendrologic cu specii rare, întins pe 2,5 hectare în jurul clădirilor.
După moartea lui Lajos Benedikty, potrivit unor cercetători, conacul a intrat în posesia fiicei sale, Alexandrine, care în 1898 s-a căsătorit cu Klobosiski Andor, astfel moșia a trecut în posesia familiei Klobusiczky (Klobosiski). În timpul războiului, cea mai mare parte a membrilor familiei Klobosiski a părăsit România şi s-ar fi stabilit în Ungaria.
Conacul Klobosiski a fost abandonat, iar ulterior a fost transformat de comunişti în IAS și centru de cercetare agricolă.
„În jurul conacului se mai văd copaci seculari, tuia uriași, pini canadieni, câțiva castani bătrâni și arbori lalea, iar plantația de bambus a rezistat și ea mai mult decât unele dintre clădirile sale. Păcat de el, că a fost lăsat să se ruineze”, spune Mircea.
Castelul Nalați Fay, ruinat
Într-o situație similară cu cea a conacului din Gurasada se află mai multe astfel de clădiri din secolele trecute, moșii și castele ale unor grofi din Țara Hațegului și de pe Valea Mureșului.
La marginea orașului Hațeg, castelul Nalați Fay riscă să se prăbușească, după ce în ultimele decenii nimeni nu a avut grijă de el. În acest timp, autoritățile din Hațeg și presupușii moștenitori ai grofilor care au deținut Castelul Nalați Fay înainte de naționalizarea sa din 1948 l-au disputat în instanță.
Curtea nobiliară a Cândeștilor, un ansamblu medieval din comuna Râu de Mori, a făcut, de asemenea, obiectul unui proces îndelungat între presupușii moștenitori ai familiei Kendeffy și statul român.
Nefiind în administrarea ei, Primăria din Râu de Mori nu a putut interveni pentru conservarea edificiilor.
Castele părăsite în Hunedoara
În primii ani de la instaurarea regimului comunist, peste 30 de castele şi conace nobiliare din judeţul Hunedoara au fost naţionalizate, împreună cu moşiile lor, în timp ce foştii proprietari ai acestora, mulţi dintre ei de origine maghiară, au părăsit România ori au continuat să trăiască în ţară, deposedaţi de averile lor.
Odată intrate în grija autorităţilor locale, soarta multora dintre monumentele istorice vechi de două – trei secole, care împânzesc văile Mureşului şi Streiului şi Ţara Haţegului, s-a schimbat radical.
Castelele aflate în satele Hunedoarei au fost transformate în sedii ale Întreprinderilor Agricole de Stat (IAS-uri), în orfelinate, sanatorii, dispensare, clădiri internat pentru copiii cu dizabilităţi, cămine culturale ori au fost abandonate. Între timp, localnicii le-au jefuit de lucrurile de valoare şi de materialele de construcţii pe care le considerau utile în gospodăriile lor.
După 1990, fostele conace care au supravieţuit regimului comunist au intrat într-o altă etapă a distrugerilor.
Întreprinderile agricole, internatele, orfelinatele şi şcolile pentru copii cu nevoi speciale pe care le-au găzduit în ultimele decenii s-au desfiinţat, iar autorităţile nu s-au mai implicat în conservarea clădirilor, cu atât mai mult cu cât multe dintre vechile moşii au fost revendicate de presupuşi moştenitori ai grofilor.
Rămase în grija nimănui, cu o situaţie juridică neclară datorată proceselor complicate de revendicări şi redistribuiri de proprietate, vechile castele au fost din nou devastate de localnici.
În unele cazuri, imboldul distrugerilor a fost dat de legendele comorilor ascunse în zidurile, beciurile şi camerele secrete ale acestora, de nobili fugiţi din calea regimului comunist.
Se încarcă comentariile...
