Marile enigme ale cercurilor de piatră descoperite după două milenii în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei
0
O mulţime de monumente care ar fi avut în Antichitate roluri ritualice împânzesc cetăţile dacice. Edificiile care au stârnit cel mai mare interes oamenilor de ştiinţă şi oaspeţilor aşezărilor din Munţii Orăştiei au fost cele rotunde.
Cel puţin 30 de construcţii care ar fi avut rol ritualic în Antichitate au fost descoperite în aşezările dacice de pe teritoriul României.
Majoritatea se află în Munţii Orăştiei, în Sarmizegetusa Regia, Costeşti, în jurul cetăţii Blidaru şi la Piatra Roşie – cetăţi dacice cu o istorie de peste două milenii. Presupusele temple antice aveau formă patrulateră sau circulară, erau construite din piatră şi suprastructuri de lemn sau coloane şi erau orientate spre direcţia nord sau nord-vest. Arheologii care le-au cercetat nu au căzut de acord dacă erau sau nu acoperite.
„Marile sanctuare dacice de la Sarmizegetusa şi Costeşti nu aveau alt acoperiş decât cerul. Lipsesc cu totul urmele de ţiglă, precum lipsesc şi urmele de cărbune pe care le-ar fi lăsat inevitabil arderea acoperişurilor de şindrilă ale unor construcţii atât de mari. Această împrejurare se potriveşte foarte bine cu o religie de esenţă urano-solară, dar nu cu una chtoniană”, scria Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii. Alţi istorici, ca Ion Horaţiu Crişan, susţineau că sanctuarele şi templele aveau acoperişuri, motivându-şi afirmaţiile prin nevoia dacilor de a folosi templele indiferent de vremea de afară. Nu se ştie cărui zeu erau închinate lăcaşurile de cult, ridicate de dacii politeişti, mai susţin istoricii.
Edificiile care au stârnit de-a lungul timpului cel mai mare interes oamenilor de ştiinţă şi oaspeţilor cetăţilor dacice au fost „templele circulare”. Ruinele lor se găsesc, potrivit arheologilor, în cel puţin şase aşezări din Munţii Orăştiei: Sarmizegetusa Regia, Feţele Albe, Piatra Roşie, Pustiosul, Rudele şi Meleia.
Marele sanctuar rotund
Cel mai faimos „cerc de piatră” este Marele Sanctuar circular din Sarmizegetusa Regia, cercetat sistematic în anii ´20 şi ´50 şi căutat de amatorii de astronomie şi meditaţie. Constantin Daicoviciu, istoricul care a condus în anii ´50 şantierul arheologic din Munţii Orăştiei, a atribuit Marelui templu circular, pe care echipa sa l-a dezvelit complet la începutul anilor ´50, rolul de „sanctuar – calendar”.
„Marele sanctuar rotund de la Sarmizegetusa cu aşezarea ritmică a stâlpilor săi presupune efectuarea unor observaţii coreşti, mai naturale în cadrul cultelor solare decât în cel al adorării de divinităţi subpământene”, informa Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii. Rolul de „calendar” al marelui sanctuar din piatră şi andezit, a fost contestat de-a lungul timpului de alţi oameni de ştiinţă. În schimb, după 1990, a devenit un loc căutat de amatorii de meditaţii şi de pasionaţii de istorie şi ştiinţă. Din 2013, ritualurile şi manifestările cu caracter religios, pentru care monumentul devenise popular, sunt interzise în Sarmizegetusa Regia. În vecinătatea Marelui Sanctuar Circular se află rămăşiţele unui templu mai mic, rotund, fără absidă, dezvelit şi el în anii ´50.
Sarmizegetusa Regia. ADEVĂRUL
Unii istorici au afirmat că monumentele din Sarmizegetusa Regia au fost înfăţişate pe Columna lui Traian. „Scena CXXIV, distinså de cea precedentå prin orientarea opuså a personajelor figurate, se petrece tot în Sarmizegetusa cuceritå. În stânga, într-o parte mai înaltå a oraşului, este înfåţişatå o construcţie rotundå, din blocuri de piatrå, acoperită cu o cupolå. Clădirea, evident de o importanţă deosebită, reprezintă, probabil, un sanctuar. Săpăturile arheologice de la Grădiştea Muncelului au scos, într-adevår, la iveală două sanctuare rotunde”, arăta istoricul Radu Vulpe, în volumul „Columna lui Traian” (CIMEC 2002).
Cercul din Piatra Roşie
Construcţii asemănătoare „sanctuarului - calendar”, după cum era numit de Constantin Daicoviciu, au fost identificate în alte cetăţi dacice, iar cea mai recentă descoperire a avut loc la începutul lunii octombrie, în Cetatea dacică Piatra Roşie, apropiată Sarmizegetusei Regia.
Feţele Albe. ADEVĂRUL
În centrul cercului de piatră se află două construcţii - una rectangulară şi una cu absidă, cercetate în trecut de arheologi. „Încăperile amintite anterior sunt, de fapt, partea centrală a unui edificiu rotund, cu diametrul de aproximativ 20 metri. Circumferinţa sa este marcată prin piese şi bucăţi de calcar, atât local, cât şi adus din cariera de la Măgura Călanului. Astfel, se poate vorbi despre o nouă construcţie monumentală cu plan circular în aria cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, similară celor de la Sarmizegetusa Regia, Feţele Albe, Pustiosul, Rudele şi Meleia”, a declarat dr. Răzvan Mateescu, coordonatorul şantierului arheologic.
Cercul de piatră din cetatea dacică nu a fost identificat în timpul campaniilor arheologice din trecut: prima din 1949 şi cealaltă din 2004.
Sanctuarul rotund de la Feţele Albe
Aşezarea dacică de la Feţele Albe se afă, ascunsă de pădure, în vecinătatea Sarmizegetusei Regia, iar în ultimii ani a fost tot mai căutată da amatorii de meditaţii şi membrii unor secte religioase. Aici ar fi existat cel puţin două temple antice circulare, dintre care ar fi avut şi absidă, construite cu stâlpi de calcar. Rămăşiţele lor au fost devastate de-a lungul timpului,iar unii dintre oaspeţii săi au luat cu ei, la plecare, bucăţi din stâlpişorii care intrau în compunerea monumentului. Pădurea şi pământul ascund şi ele ruinele vechilro sanctuare, prea puţin cercetate de arheologi. Despre această cetate, legendele locale spun că a fost locul unde trăiau preotesele zeiţei Bendis (cunoscută ca sau confundată cu Artemis, Luna sau Diana) – divinitatea nopţii, a incantaţiilor şi a farmecelor. Acolo erau date, relatau amatorii de mituri, de la naştere, fetele pe care dacii le hărăzeau pentru a sluji zeităţilor lor.
Feţele Albe. ADEVĂRUL
La mijlocul anilor ´50, arheologii din echipele conduse de Constantin Daicoviciu au cercetat şi aşezările dacice de la Pustiosu, Dealul Rudele şi Meleia, ascunse în pădurile din Munţii Orăştiei. În fiecare dintre ele au descoperit ruine ale unor „cercuri de piatră” din epoca dacică şi le-au identificat ca fiind locuinţe. „Aceste locuinţe, care derivă probabil din acel primitiv tugurium, erau mult apreciate datorită eleganţei şi rotunjimii liniei, de către arhitecţii daci. Din relieful roman (n.r. imaginile de pe Columna lui Traian), deducem că intrarea era împodobită cu urnamente din lemn”, informau istoricii Constantin Daicoviciu şi Ion Horaţiu Crişan, în urma cercetării construcţiilor de pe Dealul Pustiosu.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Zece locuri în care dacii şi-au ascuns comorile de aur. Cum au fost descoperite tezaurele fabuloase
Se încarcă comentariile...
