Măcelul comis de ostaşii sovietici în 1944 într-un sat din Ardeal: „Ne-au spus că pentru fiecare soldat rus de care ne vom atinge, vor executa cinci români”
0
Detalii mai puţin ştiute despre ororile comise de ostaşii sovietici care au tranzitat Hunedoara în toamna anului 1944 au fost păstrate la arhive. Cel mai cumplit caz a fost masacrul din Sulighete, petrecut după ce un soldat care pornise la jefuit prin sat a fost lovit şi dezarmat de un localnic, căruia îi împuşcase porcul.
Documente păstrate la Arhivele judeţului Hunedoara dezvăluie povestea tragică, mai puţin cunoscută, a unui masacru săvârşit de ostaşii sovietici în toamna anului 1944, în satul Sulighete. Trei oameni nevinovaţi au fost executaţi fără milă, doar pentru că s-au aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, iar una dintre victime a fost ucisă de soldaţii ruşi, deşi îl salvase pe unul dintre ei. Un alt sătean a scăpat cu viaţă dintr-o ploaie de gloanţe. Cazul a fost cercetat iniţial de Legiunea de Jandarmi Hunedoara, care a transmis actele Parchetului judeţean din Deva.
În lunile septembrie – decembrie 1944, judeţul Hunedoara a fost loc de tranzit al armatelor sovietice, venite de pe frontul din Moldova, iar unul dintre traseele pe care s-au deplasat trupele sovietice, devenite la acea vreme „aliate” ale României, a fost Deva – Brad, spre frontul din Nordul Ardealului. Numeroase mărturii păstrate de Legiunea de Jandarmi vorbesc despre jafurile şi violurile făcute de ostaşiii Armatei Roşii, iar numărul crimelor înregistrate la trecerea lor a fost de cel puţin 13. Cele mai grave infracţiuni au avut loc în satul Sulighete, între Deva şi Brad.
Jafurile din sat
În 16 octombrie 1944 au fost ucişi Rozalia Vasiu, Ioan Bozan şi Avram Gavrilă Moise, iar un alt sătean a fost rănit. Tragedia a urmat unor jafuri comise de câţiva ostaşi ruşi.
„În ziua de 16 octombrie 1944, pe la orele 9, în satul Sulighete şi-au făcut apariţia patru soldaţi sovietici cu o căruţă. Au oprit căruţa la locuitorul Petru Avram de la marginea satului, căruia i-au cetit dintr-un carnet, ce l-au scos din buzunar numele mai multor locuitori mai înstăriţi din sat, printre care figurau Pârva Iosif, Gavrilă Moisă (împuşcat), Cornea Avram, Bozan Sebastian şi Petrescu Vasile. Soldaţii au somat pe Avram petru să îi conducă la aceşti locuitori. Acesta a răspuns că nu are timp, iar atunci unul dintre soldaţi i-a spus pe româneşte că dacă nu merge îl împuşcă. Omul sub ameninţare i-a condus la Pârva Iosif, unde văzând că porcii acestuia sunt slabi nu i-a luat. Au plecat la locuitorul Gavrilă Moisă, unde văzând porcul acestuia gras de circa 130 – 140 de kilograme l-au împuşcat, după care l-au ridicat pe căruţă. La insistenţele locuitorului Gavrilă Moisă şi a familiei acestuia compusă din opt persoane că este sărac şi nu mai are alt porc, aceştia nu au cedat, ameninţând copiii că îi împuşcă, plecând apoi, cu tot cu porc, la locuitorul Cornea Avram. Aici, sub ameninţarea cu armele, i-au luat 150 de kilograme de ovăz, 10 kilograme de slănină afumată şi 60 de ouă, răvăşindu-i toată casa. În acest timp au sosit trei călăreţi care întrebau cine are cai buni şi ţuică. Împreună cu călăreţii, soldaţii au mers la învăţătorul Bozan Sebastian, unde la percheziţie au mai găsit într-un butoi circa 30 de kilograme de ţuică, din care au consumat cât au putut, iar restul au luat-o în sticle”, informa Legiunea de Jandarmi.
Unul dintre soldaţi a fost trimis după o damigeană pentru ţuică, însă din cauza băuturii consumate s-a prăbuşit în drum, în mijlocul satului. „Neavând sticle suficiente, un soldat sovietic a plecat în comună pentru a găsi o damigeană. Acest soldat, fiind peste măsură de turmentat a căzut pe drum, unde, făcându-i-se rău, a vomitat. Restul ostaşilor, văzând că soldatul nu mai vine au plecat cu prada la Fornădie, aflată la circa trei kilometri de Sulighete, unde se afla coloana. Între timp, soldatul sovietic a fost întâlnit de locuitorul Gavrilă Moisă, de la care luase porcul. Acesta, văzându-l pe rus singur şi beat, l-a dezarmat, i-a dat câteva cu centura peste cap şi l-a condus la delegatul satului, unde după ce i-a mai dat câteva, l-a lăsat şi a plecat să facă reclamaţie”, informa Legiunea de Jandarmi Hunedoara.
Soldatul a primit ajutor, dar a cerut răzbunare
În casa primarului Ioan Vasiu, ostaşul rănit la cap a fost luat în primire de soţia primarului, Rozalia şi nepotul acestuia Ioan Bozan, de 18 ani, şi soţia acestuia. „Invalid de război, împuşcat apoi de ruşi, Bozan Ioan i-a dat ostaşului sovietic primele îngrijiri, spălând pe rus de sânge şi de pământul rămas de la cap, apoi acesta din urmă şi-a văzut de treabă. La un moment dat, femeia primarului a anunţat pe Bozan Ioan că soldatul sovietic a evadat. După circa o oră, şi-a făcut apariţia soldatul sovietic în cauză, însoţit de un plutonier şi alţi şase ostaşi sovietici, toţi înarmaţi cu pistoale automate, puşcă mitraşieră şi grenade. Locuitorul Gavrilă Moise se găsea în apropierea casei primarului şi văzându-i pe ruşi a luat-o la fugă. Soldaţii sovietici, cunoscându-l, s-au luat după el, trâgând cu armele. L-au ajuns şi l-au împuşcat mortal”, informau anchetatorii.
Cei şapte – opt ostaşi sovietici au luat-o cu ei pe soţia primarului şi pe tânărul Ioan Bozan. I-au urcat într-o căruţă şi au pornit spre Fornădie. Pe drum au confiscat boii unui localnici, Avram Tudor, pe care, de asemenea, l-au luat cu ei. „Când au ajuns la jumătatea distanţei dintre Sulighete şi Fornădia, în locul numit Valea Pietroasă, i-au dat jos din care şi i-au dus la marginea unei porumbişte. Plutonierul sovietic a încercat să îi ucidă mişeleşte, punându-i să taie fân cu briceagul şi cuţitele, iar la răspunsul dat de Avram Todor că nu este fân, fiind mâncat de vite, plutonierul sovietic i-a aşezat în linişte pe cei trei ostaşi ruşi, pe care i-a pus faţă în faţă cu victimele şi le-a dat comanda să deschidă focul prin numărătoarea până la trei. La primele focuri au fost omorâţi femeia primarului şi nepotul acesteia, iar Avram Tudor a fugit înspre pădure, iar aproape când să ajungă în pădure, l-au rănit la mâna dreaptă. A scăpat cu viaţă. După cele întâmplate mai sus, soldaţii sovietici au plecat spre Fornădia”, informa Legiunea de Jandarmi, într-un raport păstrat la Arhivele Naţionale din Judeţul Hunedoara.
Mărturii înfiorătoare
Mai mulţi martori audiaţi au confirmat cele petrecute şi au oferit detalii despre ziua fatală pentru cei trei săteni.
„Ajuns la primărie, am aflat că mai mulţi locuitori, în frunte cu Gavrilă Moise, au dezarmat pe ostaşul ce rămăsese după damigeană, pe care l-au dus la primărie. Am spus lui Gavrilă Moise, care era turmentat de băutură, să plece imediat acasă, spunând şi soţiei sale să îl ia şi să plece. Au plecat imediat. Am mers în casă şi am găsit pe ostaşul rus stând pe scaun şi plângând. Se ruga să nu îl omorâm. I-am spus să fie liniştit că nu i se va întâmpla nimic şi că am să îi dau drumul să plece. Armamentul lui era pus în cămară de Bozan Ioan”, a declarat Ioan Chici, paznic. După ce au venit ceilalţi soldaţi ruşi, românii au fost ameninţaţi.
„Ne-au spus că în viitor să nu se mai atingă nimeni de ostaşii sovietici, căci pentru fiecare soldat rus vor fi executaţi cinci români”, completa martorul.
„Am văzut pe Moise Gavrilă că a lovit de două ori pe ostaş cu cartuşierele peste cap. Am văzut că din cap i se scurgea sânge. Ostaşul se ruga să nu îl omoare că şi el este creştin şi e om bun”, declara Gaşpar Pârva, un alt martor.
„Ostaşul rus s-a ţinut după Avram Moisr Gavrilă, care fugise prin grădină. Aflat la o distanţă de circa 40 de metri, ostaşul sovietic cu pistolul în mână l-a somat să stea, iar acesta s-a oprit în grădina lui Petrescu Maria şi s-a întors să plece la rusul care se apropiase de el. Ostaşul l-a apucat de umăr pe Gavrilă Moise şi l-a împins să plece înaintea lui, apoi i-a tras un foc în ceafă fără ca victima să cadă. A mai tras încă un foc tot la ceafă şi am văzut că victima s-a prăbuşit cu faţa în jos. Ostaşul s-a apropiat din mers de victimă şi a mai tras încă o dată, după care a plecat. Ajuns la circa 30 de metri, s-a întors iar la victimă şi s-a uitat, probabil să vadă dacă a murit”, declara Valeriu Drăgan.
Soţia tânărului ucis a povestit cum a fost îngrijit soldatul de Ioan Bozan. „Am găsit casa plină de oameni şi am văzut pe Gavrilă Moise lovind pe ostaşul rus peste cap. Soţul meu s-a dus şi a oprit pe acesta să nu îl mai lovească. Ostaşul rus avea o rană mică la ceafă şi un cucui. Oamenii ce îl aduseră au plecat şi am rămas numai eu cu soţul meu şi mătuşa Vasiu Rozalia. Atunci soţul meu a început să îl încurajeze pe ostaş şi l-a pansat şi l-a spălat la cap, după care a plecat să raporteze la Postul de Jandarmi. Ostaşul a ieşit din casă şi a plecat fugind spre drum. Ne-am dat seama că are să vină cu alţi soldaţi să ridice armele şi probabil să ne bată”, declara Victoria Bozan (18 ani).
Soţia lui Moise Gavrilă a relatat despre jafurile comise de ostaşi. „După masă, pe la orele 14, am auzit că un ostaş din cei care au împuşcat porcul a rămas singur la jefuit prin sat, unde s-ar fi dus şi soţul meu, împreună cu alţi oameni şi l-ar fi dus pe ostaş la primar acasă. În drum spre casa primarului, ostaşul ar fi sărit la soţul meu de i-a rupt cămaşa, iar soţul meu l-ar fi lovit”, declara Ilişca Gavrilă, soţia unuia dintre decedaţi.
Primarul a relatat despre motivele pentru care ruşii au decis să îi execute soţia şi nepotul.
„Am aflat că soţia mea a fost învinuită de ostaşii ruşi că ar fi încuiat pe soldatul ce fusese adus de locuitori în casa mea, iar nepotul meu, Bozan Ioan, a fost învinuit că ar fi raportat Postului de Jandarmi cazul soldatului rus adus de locuitori la mine acasă”, a declarat Ioan Vasiu, primarul din Sulighete.
A scăpat din ploaia de gloanţe
Avram Todor, cel care reuşise să scape de la moarte a declarat cum a ajuns, alături de Ioan Bozan şi Rozalia Vasiu, în faţa unui pluton de execuţie, la marginea pădurii.
„De abia acum îmi dau seama despre ce era vorba, Subofiţerul s-a dat puţin la o parte şi a comandat ruseşte <<Raz, Dva, Tri>>. Când a pronunţat Tri, ostaşii au descărcat câte un cartuş fiecare în victima pe care o aveau în faţă. În acel moment eu m-am aplecat şi focul a trecut deasupra mea. Tot atunci am văzut pe Bocan Ioan şi pe Vasiu Rozalia căzând la pământ, după care am rupt-o la fugă, prin porumb, înspre Fornădia, traversând valea şi urcând pe coaste, în pădure. Din momentul în care am început să fug, au început a trage după mine, cu pistoalele, toţi şapte, în afară de subofiţerul care înjura şi striga mereu să mă împuşte. Au tras după mine rafale din şapte arme automate, ploaie de gloanţe, iar când am ajuns în pădure atunci am fost împuşcat prin mâna dreaptă, de la o distanţă de 20 de paşi, Se luaseră toţi după mine, însă aşa rănit cum eram am continuat a fugi prin pădure, iar lângă o stâncă m-am oprit, Iar tot înjurând pe ruseşte, ei au pornit cu carul spre Fornădia”, declara Tudor Avram, care era frate cu Moise Gavrilă Avram.
Legiunea de Jandarmi Hunedoara a înaintat procesele verbale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru continuarea cercetărilor.
Vă recomandăm şi:
O crimă înfiorătoare comisă asupra unei femei, de doi ostaşi sovietici, a fost pedepsită într-un mod neobişnuit pentru toamna anului 1944, când Armata Roşie se afla în trecere prin judeţul Hunedoara. Arhivele naţionale păstrează detalii despre deznodământul celor doi tanchişti care au ucis o localnică pentru că a refuzat să fie siluită, diferit de al multor altor soldaţi anchetaţi pentru crimele săvârşite.
Un număr impresionant de crime, jafuri şi violuri, comise asupra populaţiei civile, au lăsat în urmă trupele sovietice care au tranzitat sau au staţionat în vestul ţării, după 23 august 1944. Arhivele judeţului Hunedoara păstrează sute de documente de anchetă şi plângeri privind infracţiunile grave comise de ostaşii Armatei Roşii în cei trei ani în care au ajuns în judeţ. Multe dintre ele au rămas nepedepsite de autorităţi
Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare
Bancurile considerate "de prost gust" la mijlocul anilor 1940, după instaurarea regimului comunist, au trimis o mulţime de oameni în închisoare. Rechizitoriile păstrate la Arhivele Naţionale arată cum erau oprimaţi cei care se opuneau noului sistem. chiar şi verbal.
O imagine rară, veche de peste cinci decenii, reconstituie unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Hunedoarei. În vara anului 1962, liderul URSS de la acea vreme, Nikita Hruşciov, a vizitat oraşul, iar aproape întreaga populaţie a fost mobilizată pentru a-i ura „bun venit”.
Peste 200 de oameni au solicitat în ultimii ani Tribunalului Hunedoara daune pentru suferinţele îndurate în timpul regimului comunist. În majoritatea cazurilor, instanţa a constatat caracterul politic al condamnărilor, dar nu a dispus acordarea unor compensaţii. Relatările consemnate în dosarele de despăgubiri prezintă o imagine mai puţin ştiută, terifiantă, a sistemului de opresiune.
Se încarcă comentariile...
