Furnalul de la Govăjdia, din a cărui fontă s-au făcut elemente pentru Turnul Eiffel, o ruină: „Au distrus și mocănița“
0Furnalul de la Govăjdia, din a cărui fontă produsă aici s-au turnat elemente de susținere pentru Turnul Eiffel din Paris, este abandonat de autorități. Și mocănița a dispărut la fier vechi.
În inima pădurii, în comuna Ghelari, (Hunedoara) se află o bijuterie arhitectonică construită în anul 1806, pe locul unui atelier de fierărie: furnalul de la Govăjdia, monument de arhitectură industrială.
Construit la începutul secolului al IX-lea, furnalul a reprezentat la vremea respectivă o premieră tehnologică: a fost primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea din lume. Inițial, producea 640 de tone de fontă pe an, iar după modernizări, la 4.000 de tone. Legenda spune că din fonta produsă la Govăjdia au fost turnate unele elemente de susținere la Turnului Eiffel din Paris. Alte piese, din oțel, au fost fabricate la Uzinele Metalurgice din Reșița. Furnalul a funcționat până în anul 1924.
Mocănița, distrusă și vândută la fier vechi
Acum, el a fost abandonat de autorități și doar o pancartă amintește de importanța sa. La poarta principală o sârmă alungă turiștii, iar ruinele căminului cultural alăturat te înspăimântă. La doi pași sunt câteva locuințe. Într-una stă împreună cu soția sa Mihai Lăcătușu, om care a muncit aproape 30 de ani la minele din apropiere. El a devenit și ghidul nostru. „Mulți unguri lucrau aici. Cei care au lucrat aici au construit și podul, doar din nituri, și calea ferată, pe care circula mocănița până să fie vândută la fier vechi în 2005. Pe calea ferată se căra dolomită de la carieră la combinatul de la Hunedoara. Ce mulți oameni erau.... Era magazin alimentar aici și școală... Acum, cel mai apropiat magazin alimentar este la Ghelari, la cinci kilometri distanță, iar până la Teliuc sunt 16 kilometri. La iarnă, o să vorbim cu șoferul de pe mașina care aduce pâine să ne lase câte ceva“, spune omul.
În zonă mai sunt câteva case, locuite în majoritate de oameni în vârstă. Aproape în fiecare zi, aici vin turiști din toată țara să admire furnalul. Din păcate, autoritățile nu au făcut nimic: „Toți se laudă. Până de curând, furnalul a fost la Primăria Ghelari, apoi l-a luat Consiliul Județean, de nimeni n-a făcut nimic. Mai vin aici în campania electorală“, se plânge omul. Acoperișul furnalului a fost luat de vânt, țiglele cad una după alta, iar buruienile cresc nestingherite. Din când în când, incinta monumentului se animă de glasurile de copii care vin aici și-și expun desenele lor.
Dealuri de dolomită și talc
Toată zona este abandonată, odată cu închiderea minelor. „Mai sunt trei familii aici, iar lângă casa mea este o locuință a unor localnici care mai vin doar vara aici“, spune bărbatul. Cândva, dolomita și calcul care se extrăgeau din cariere erau vedetele regiunii: „Toate dealurile astea sunt din dolomită și calc. Dolomita se folosea la oțelărie. Dădeam câte 30.000 - 40.000 de tone pe lună din cariera de sus. În 2002 s-a închis cariera. Toate minele s-au închis. Era și mină de talc, de cretă. Era un talc pur, verde, care se folosea pentru medicină sau la vopsele“, retrăiește omul anii de glorie al comunei Ghelari.
Conform Consiliului Județean Hunedoara, localitatea Ghelari este atestată ca o aşezare din care oamenii munceau la exploatarea fierului încă din anul 215 după Hristos, conform unei inscripţii din „Corpus Inscriptionum Latinorum“. În acele timpuri se extrăgea magnetite, care au un conţinut de peste 75% fier. Minereul de fier a fost exploatat din zona Ghelari – Teliuc timp de aproape 2000 de ani, aspect atestat de cuptorul de prelucrare a fierului descoperit în Valea Caselor din Ghelari, datat din secolele II - III, care este piesă de muzeu la British Museum din Londra. Au mai fost descoperite cuptoare de prelucrare a fierului pe Valea Râului Cerna, de la Topliţa şi până la Teliuc, pe Valea Govăjdiei, toate datate din secolele XV – XVII.
Extragerea minereurilor de fier practicată de daci şi de romani a căpătat noi dimensiuni după ce la Toplița s-a construit primul furnal înalt în 1750, iar la Govăjdia cel din 1806.
Se încarcă comentariile...
