Video Cetatea dacică prădată de căutătorii de comori: „Nu se amenajează ca să nu știe aceștia unde să mai sape” VIDEO
0Cetatea dacică Fețele albe a rămas „Cenușăreasa” monumentelor istorice din Hunedoara, iar turiștii au taxat adesea lipsa de îngrijire pe care autoritățile au arătat-o față de ea.
Cetățile dacice din Hunedoara atrag turiști din toate colțurile lumii. Șase dintre ele au fost incluse încă din anii ’90 în patrimoniul cultural mondial UNESCO.
Cetățile dacice Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Bănița și Piatra Roșie au fost preluate în administrare de Consiliul Județean Hunedoara, însă alte astfel de așezări antice la fel de valoroase pentru patrimoniul României nu au parte de îngrijire.
Au norocul doar că se află în zone protejate, ca Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, astfel că beneficiază de legislația menită să protejeze rezervațiile naturii.
Cetatea dacică ignorată de autorități
Așezarea dacică Fețele Albe (video), aflată la trei – patru kilometri de Sarmizegetusa Regia, a fost ignorată de autorități. În ultimii ani, situl a fost vizitat adesea de căutătorii de comori, care au contribuit la vandalizarea monumentelor sale. Unii turiști au putut observa gropile și pământul răvășit din incinta monumentului ori chiar i-au întâlnit pe braconieri, „la lucru” în cetate. Au menționat acest lucru în recenziile de Internet cu privire la cetate.
Amatorii de ritualuri spirituale și-au făcut și ei simțită prezența, într-un mod care i-a nemulțumit pe unii hunedoreni: sunt acuzați că au „confiscat-o”: i-au mutat pietrele improvizând temple, au împodobit-o cu lumânări și candele, ar fi luat de aici bucăți din zidurile sale pe motiv că sunt încărcate de energie, au amenajat locuri de meditație și chiar ar fi provocat un incendiu puternic, care a dus la distrugerea unor vestigii, sfărâmate în urma calcinării.
Cetatea Fețele Albe a rămas în anonimat și este rar vizitată de turiști. Oamenii ajung la ruinele sale, acoperite de arbori prăbușiți și de vegetație luxuriantă pe o cărare care urcă vreo 40 de minute prin pădure, din locul de popas aflat la șosea, la circa doi kilometri mai jos de parcarea sitului Sarmizegetusa Regia. Traseul este marcat, iar la începutul urcușului a fost amplasat un indicator spre cetatea Fețele Albe – singurul care amintește de existența ei.
Cetatea Fețele Albe, descrisă de turiști
Cei care totuși au vizitat cetatea Fețele Albe ascunsă într-una din pădurile vaste din Munții Șureanu (video) au plecat adesea cu o impresie neplăcută, fie din cauza lipsei informațiilor despre ea, fie pentru că nu este îngrijită.
„Nu merită nici o stea. Nimic nu este amenajat aici, nici măcar o tăbliță cu denumirea locului, în schimb sunt bălării, tufișuri, copaci crescuți peste ziduri. Nu se amenajează, ca să nu știe căutătorii de comori unde să sape. Indolența maximă! Rușine”, a fost mesajul publicat recent, ca recenzie pe Google, de una dintre vizitatoarele așezării dacice.
Și alți vizitatori au reclamat lipsa de grijă purtată monumentului istoric.
„Am pornit de la semn spre cetatea Fețele Albe pe potecă, urmând marcajele. A fost o plimbare plăcută cu anumite zone dificile de urcare și apoi de coborâre. Cetatea este vizibilă cu părți ale zidurilor, dar afectată de creșterea copacilor din zona și de căutătorii de comori”, scrie un alt vizitator al sitului.
Alți oaspeți ai cetății dacice au fost mulțumiți de ce au găsit în inima pădurii.
„Este un loc plin de magie, frumusețe și zâne. Merită înmiit oboseala drumului (nu e greu, doar lung)”, a fost opinia unul turist român.
„Este o relicvă de pe vremea dacilor. Un loc cu o atmosferă specială în pădure. Este accesibil pe o potecă îngustă, bine semnalizată. Nu există informații pentru turiști despre așezare”, spune un vizitator străin venit la cetatea Fețele Albe.
Cetatea dacică supraetajată
Cetatea Fețele Albe, o așezare dacică aflată în apropiere de Sarmizegetusa Regia a fost propusă și ea în patrimoniul mondial UNESCO, alături de siturile Sarmizegetusa Regia, Costeşti Cetăţuia, Piatra Roşie, Costeşti Blidaru şi Băniţa (județul Hunedoara) și Căpâlna din judeţul Alba.
În Antichitate, a fost locuită timp de aproape trei secole, fiind una dintre cele mai longevive aşezări din Munţii Orăştiei. Cuprindea zeci de locuinţe şi cel puţin două temple, dar şi un sistem de captare a apei prin conducte, ale căror rămăşiţe pot fi văzute şi în prezent. Arheologii care au cercetat-o în anii ´60 au stabilit că ar fi fost distrusă atât de două ori, de romani.
„Distrugerea poate fi plasată în anul 102 şi pusă pe seama armatelor romane care, în cursul primului război dacic cu Traian, au ajuns până lângă Sarmizegetusa. Distrugerea definitivă a avut loc în anul 106“, au concluzionat istoricii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu.
Oamenii de ştiinţă s-au arătat impresionaţi de rezultatele descoperirilor de aici. Unii au numit locul „un cartier de lux al capitalei dacilor”, ridicat în locul numit Şesul cu brânză după ce dacii au săpat aici cinci terase, unele dispuse în trepte, pe care le-au consolidat cu ziduri puternice.
„Descoperirile de la Şesul cu brânză încep să pună în lumină o aşezare civilă dacică orarecum deosebită. Complexul de ziduri de pe terasă dă impresia unei aşezări mari, înfloritoare, pentru amenajarea căreia s-au făcut multe eforturi. Terasele suprapuse, încinse de brâurile zidurilor de calcar, aduc în minte, păstrând, fireşte, proporţiile, imaginea Pergamului elenistic. Nicio aşezare dacică descoperită până acum nu se poate compara, din punct de vedere arhitectonic, cu ceea ce s-a găsit la Feţele Albe. Un tablou asemănător îl oferă doar terasele incintei sacre de la Sarmizegetusa”, arătau arheologii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, într-un studiu publicat în 1969 în revista „Acta Musei Napocensis”.
De la începutul anilor ´70, când s-au încheiat ultimele campanii arheologice, monumentul ascuns în mijlocul unei păduri dese de fag şi molid a fost lăsat în voia sorții abandonat. Arborii doborâţi de furtuni i-au zdrobit vestigiile, rădăcinile lor au dislocat zidurile şi le-au împins în valea abruptă. Însă cele mai mari distrugeri le-au făcut oamenii. Un drum forestier a tăiat o parte din sit, în anii ´60. Apoi, după 1990, oaspeții lăsați să facă ce vor aici au grăbit devastarea sitului.
Se încarcă comentariile...
