Cetățile dacice pline de comori, uitate din anii ´50. Din locurile tainice, aurul a fost adus cu carele
0Mai multe foste așezări dacice împânzesc ținutul din jurul capitalei dacice Sarmizegetusa Regia din Hunedoara. Unele au dat naștere unor legende și sunt cunoscute pentru comorile care ar fi fost descoperite în preajma lor. Nu au fost cercetate, însă, decât sporadic, de arheologi.
O șosea de 20 de kilometri traversează întinderile vaste de pădure ale Munților Orăștiei, între Costești și Sarmizegetusa Regia, în Hunedoara.
Drumul de pe Valea Grădiștii începe de la poalele fostei mari cetăți dacice Costești, unde o construcție ridicată sub forma unui arc de triumf, împodobită cu basoreliefurile unor daci, marchează intrarea în ținutul cetăților dacice. De aici șoseaua se afundă în pădure, traversând defileul spre satul Grădiștea de Munte.
De la capătul așezării, un alt drum urcă abrupt spre capitala dacilor, pe Valea Albă.
De-a lungul șoselei Costești – Sarmizegetusa Regia, în câteva locuri, avântul luat de noile case de vacanță și pensiuni, majoritatea construite după modernizarea fostului drum forestier a alterat priveliștea sălbatică a zoei.
Cei mai mulți dintre oaspeții ținutului se înreaptă spre Sarmizegetusa Regia, unde găsesc ruinele înfloritoarei cetăți dacice dinaintea războaielor de la începul secolului II d. Hr. Alte câteva drumuri forestiere pornesc în stânga și în dreapta șoselei, strecurându-se prin văile adânci, mărginite de versanți împodobiți de păduri dese.
Cetățile dacice ascunse
Aceste drumuri de pământ, greu accesibile, urcă spre locuri puțin călcate de străini și cercetate sporadic de arheologi, rezervate uneori exploatărilor forestiere.
Zona sălbatică este împânzită de rămășițele a numeroase așezări dacice, care au rămas ascunse în păduri ori pe creste greu accesibile, aflate în afara traseelor turistice. În aceste locuri, povestesc oamenii localnicii, au fost descoperit de-a lungul timpului comori prețioase, ale căror secrete oamenii s-au jurat să le țină sub tăcere.
Unele foste așezări antice de pe văile Grădiștii, Rea, Anineșului și de pe culmile din împrejurimile Sarmizegetusei Regia au fost cercetate de arheologi doar în anii ´50 și abandonate apoi definitiv în grija naturii. Pădurea a crescut peste ele, ascunzându-le urmele.
Comori găsite la Râpa cu galbeni
Grădiștea de Munte, un sat cu mai puțin de 150 de locuitori, este ultima localitate traversată de șoseaua spre Sarmizegetusa Regia. De aici pornesc câteva din traseele spectaculoase spre așezările dacice uitate.
Un astfel de loc este Vârful lui Hulpe, o fostă fortificație dacică aflată la mai puțin de cinci kilometri de Sarmizegetusa Regia, identificată în anii ´50, dar pe care arheologii nu au mai cercetat-o, iar turiștii o găsesc greu, urcând pe valea pârâului Anineș, de la intrarea în sat.
„Pe vârful retezat al Dealului Hulpe (cota 902), întâlnim o fortificaţie după toate aparenţele destul de puternică, din care blocuri de piatră de calcar au căzut în vale. Pe panta vestică a acestui Vârf al lui Hulpe se conturează urmele unui turn, pe o terasă, cu urme de lipitură arsă şi fragmente de vase. Mai spre nord de acest turn, la circa 15 paşi, întâlnim urmele unei alte aşezări”, informa istoricul Constantin Daicoviciu în 1951.
De atunci, puţini oameni de ştiinţă au mai fost interesaţi de ea.
Vârful lui Hulpe avea rolul de a apăra Sarmizegetusa Regia, în cazul în care atacatorii se apropiau de ea dinspre valea Sibișelului prin zona actualului sat Măgureni. Împrejurimile ei, pe dealul numit Fața Cetei, cele 40-50 de terase antice identificate de arheologi arată că zona era intens locuită în vremea dacilor.
La Fața Cetei, arheologii au găsit numeroase piese de ceramică dacică pictată și un depozit de obiecte de fier, însă localnicii au făcut o descoperire spectaculoasă.
Pe valea Anineșului, în apropiere de Vârful lui Hulpe, se află Râpa cu Galbeni și Valea Mică, două locuri tainice unde în jurul anului 1800 au fost scoase la iveală mari tezaure de aur, pe care localnicii nu le-au mai putut păstra sub tăcere, aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri.
Comoara din Râpa cu Galbeni ar fi fost descoperită în anul 1790, la sfârşitul lunii iulie, în urma unei furtuni care a dus la dezrădăcinarea unui paltin secular, care creştea la marginea unei vâlcele, informa arheologul Aurora Peţan, în volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii” (Dacica, 2018), citând mărturiile vremii.
Butoaie pline cu aur
Fiica unui cioban a observat galbenii împrăștiați pe pământ în urma furtunii. Fetiţa a mers în grabă să îşi anunţe tatăl aflat cu turna de oi pe Comărnicelul Cetei, iar până seara, acesta a cules o mare parte a tezaurelor, pe care l-a depozitat în oalele şi butoaiele de la stână. A doua zi dimineaţa, ciobanul a încărcat aurul în căruţă şi l-a transportat la Strugari.
Potrivit unei legende, ciobanul ar fi avut nevoie de patru zile pentru a duce întreaga comoară acasă, iar o altă variantă a legendei arată că acesta ar fi ascuns o parte a aurului într-o peşteră, care de atunci îi poartă numele.
Prin anul 1802, în Valea Mică, într-un loc foarte apropiat sau chiar identic cu Râpa cu Galbeni, doi copii care păstoreau porcii au găsit o altă comoară uriaşă, formată din sute de monede Lysimach.
Descoperirea a fost consemnată de reprezentanţii Fiscului austriac în rapoartele oficiale ale vremii, iar unii cercetători susțin că vestea găsirii aurului a declanșat o adevărată febră a comorilor în ținutul Sarmizegetusei Regia.
„Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).
Peștera din Valea Rea
Înainte de a ajunge în satul Grădiștea de Munte, un drum de pâmânt se desprinde, în stânga, din șoseaua spre Sarmizegetusa Regia, urmând traseul unei vechi căi ferate forestiere, dezafectate la începutul anilor ´70.
Drumul de circa șapte kilometri de pe Valea Rea duce în prezent spre un schit înființat în anii 2000, sub numele „Sfinții Români”.
Mănăstirea de lemn din Valea Rea a fost ridicată, pe o fostă pășune donată donat de localnici, nu departe de locurile unde ar fi fost descoperite câteva dintre comorile prețioase ale dacilor.
Sute de obiecte din aur și fier au fost scoase din pământ, iar oamenii locului povestesc că în acea zonă, potrivit legendei, Decebal și-ar fi îngropat comorile în timp ce romanii invadaseră cetățile dacice. În unele nopți, au povestit oamenii, deasupra pădurilor din Valea Rea au fost văzute vâlvătăi, semn că aici ar fi fost ascuns aur.
„Într-o noapte am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Mai multe flăcări care luminau muntele. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal. Eu nu am putut ţine acest secret, iar unii dintre vecinii mai au săpat după aur în locul pe care l-am indicat şi au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea”, povestea o săteancă.
Multe dintre piesele descoperite în Valea Rea, inclusiv o căldare de galbeni (kosoni), au făcut obiectul unor dosare penale de crimă organizată.
Legenda comorilor este sporită de prezența unei peșteri misterioase, greu accesibilă, ascunse în versantul Piatra Bodii.
„Pe Valea Rea, spre est, se ajunge la o stâncă numită Piatra Bodii, deasupra izvorului Pârâului Bodii. În această stâncă se află o peșteră destul de spațioasă, cu două ieșiri și cu un gang lateral spre sud, necercetată încă de arheologi”, arăta arheologul Ioan Glodariu (1940 – 2017, fost şef al şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia în anii ´80), în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei” (1988).
Legenda de la Rannistorum: capul și brațul lui Decebal, aduse aici
Deasupra peșterii se întinde Platoul Vârtoapelor, o culme împânzită de rămășițe ale unor așezări dacice, căutată în prezent de turiști pentru frumusețea ei și, primăvara, pentru poienile întinse de ghiocei sălbatici.
În partea mai înaltă a Platoului Vârtoapelor, numită de localnici Sub Cununi, datorită cununii de stânci care o înfățișează, se văd urmele unor terase antice pe care au fost descoperite vestigii dacice, dar și romane. Aici ar s-ar fi aflat, potrivit unor arheologi, legendara așezare de la Ranisstorum, unde, înainte de a fi prezentate ca trofee Romei, capul şi braţul regelui dac Decebal au fost aduse de generalul Maximus împăratului Traian.
„Pe prima din terasele de aici, cea mai de vest, se păstrează ruinele unei construcții romane, constând din ziduri cu mortar, țigle și cărămizi. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici au fost descoperite câteva inscripții, precum și peste 500 de denari romani republicani. Este așezarea romană cea mai apropiată de zidurile Sarmizegetusei Regia, al cărei nume însă nu s-a păstrat, dar despre care s-a presupus a fi anticul Ranisstorum”, informa arheologul Ioan Glodariu.
Din anii ´50 nu au mai fost cercetate de arheologi nici așezările dacice Fețele Albe, Meleia, Pustiosu, Fața Cetei, în timp ce alte zeci de locuri din împrejurimile Sarmizegetusei Regia, unde au fost identificate vestigii dacice au fost scotocite de-a lungul timpului doar de căutătorii de comori.
Fețele Albe, cea mai accesibilă dintre ele, se află în mijlocul pădurii, la capătul unei poteci abrupte pe care turiştii o străbat în circa 25 – 30 de minute. Cărarea urcă din șoseaua de pe Valea Albă, de la poalele Sarmizegetusei Regia. Feţele Albe a rămas mai puţin accesibilă vizitatorilor decât Sarmizegetusa Regia, însă monumentele sale au fost distruse parţial de căutătorii de comori şi turişti şi de natură.
Se încarcă comentariile...
