Dovada că elevii romani făceau școală în Dacia, găsită într-o biserică medievală unică în România VIDEO
0O biserică medievală din Geoagiu (Hunedoara) păstrează, încastrat în zidul ei, un vestigiu antic unic în România: monumentul funerar înfățișează o familie cu doi copii, echipați de școală.
Biserica
reformată din Geoagiu (video) a fost ridicată, cel mai probabil, în secolul al
XIII-lea, iar în zidurile ei au fost încastrate cel puțin zece monumente funerare
romane adunate din împrejurimile așezării.
Monumente funerare romane aduse din Germisara
Cinci lei funerari, cel mai probabil proveniți de la așezarea daco-romană Germisara, din apropiere, făceau parte din vechiul lăcaș feudal – trei dintre ei putând fi văzuți și în prezent în jurul bisericii -, care în 1930 a fost demolat și restaurat din temelii.
Atunci au fost scoase la iveală și reîncastrate în zidurile sale mai multe vestigii antice prețioase pentru patrimoniul național.
Unul dintre aceste monumente înfăţişează o familie romană, compusă din mamă, tată şi doi copii. Cei doi copii au fost redați în ţinuta unor elevi, unul dintre ei având rechizite şcolare, fapt care i-a făcut pe arheologi să susțină că în provincia Dacia, ocupată de romani, copiii beneficiau de educație școlară.
Arheologul Nicolae Gostar a arătat că relieful zidit în partea de nord-est a bisericii, sub o fereastră, reprezenta o edicolă (mic altar) funerară, în forma unei plăci dreptunghiulare, din piatră calcaroasă de culoare gălbuie, din care s-a păstrat numai jumătatea din partea de jos, având dimensiunile de 1,06 metri înălțime și 0,72 metri lățime.
Artistul a căutat să prezinte o familie romană – tatăl și mama cu doi copii – păstrând pe margini un cadru destul de îngust, deoarece expunerea în întregime a celor patru persoane necesita un spațiu mai cuprinzător.
„Lipsind jumătatea superioară a plăcii, din chipul tatălui nu se vede decât piciorul stâng și haina scurtă, tunica, ce ajunge până mai sus de genunchi. În partea dreaptă a acestuia stă o femeie înveșmântată într-o tunică simplă, un fel de rochie largă ce-i ajungea până la glezne. În afară de tunică se mai observă un fald, ce coboară până aproape de genunchiul drept. În fața celor două persoane mature se găsesc prezentați doi copii: alături de tată - o fetiță, iar băiatul - în fața mamei”, arăta istoricul, în 1956, după studierea monumentului.
Monumentul unic, păstrat în biserica medievală din Geoagiu
Obrajii băiatului nu se mai pot distinge. Părul acestuia, nu prea lung, dat înapoi spre ceafă, e tratat în mod sumar și neglijat, informa arheologul. Haina copilului era o cămașă scurtă, tunică, încheiată la piept, lungă până aproape de genunchi, puțin lărgită, cu două mânecuțe lungi.
„Intenția artistului fiind de a prezenta un discipol, a pus în mâna dreaptă a acestuia două condeie pentru scris – stilus -, iar în stânga o traistă – crumena -, de piele ori de pânză”, arăta arheologul Nicolae Gostar.
Fetița așezată în fața tatălui a fost prezentată având o statură cu o palmă mai înaltă decât cea a băiatului.
O parte din fața acesteia este tocită, astfel că nu se mai poate observa decât jumătate din obrazul rotund și coafura cu un păr mai bogat decât al băiatului, coborând înspre umeri.
Ca la băiat, nasul, buzele și linia ochilor au fost stricate în așa măsură, încât trăsăturile lor cu greu se mai pot separa de adânciturile provocate de loviturile ulterioare.
Îmbrăcămintea fetiței constă dintr-o rochiță lungă și largă, tot un fel de tunica, ajungând până la glezne, cu un decolteu spre umeri și mâneci largi, mai arăta istoricul.
În mâna dreaptă, îndoită la cot, fetița ținea un obiect ce nu poate fi recunoscut în sculptură. Poate o pasăre sau un vas de sticlă, menționa arheologul.
Încălțămintea copilei, e marcată printr-o simplă linie convențională, asemănătoare cu a băiatului.
„Sculptura prezintă o familie romană, din categoria acelor păgâni din localitățile mărunte de pe cuprinsul provinciei, fapt ce poate fi ușor sesizat prin modestia veștmintelor, cât și prin nivelul puțin artistic la care se ridică sculptura. Rechizitele școlare, cu care este reprezentat copilul, atestă în mod neîndoielnic existența unui învățământ elementar chiar și în localitățile mărunte de pe cuprinsul provinciei Dacia”, concluziona arheologul Nicolae Gostar.
Un monument funerar asemănător, care înfățișa un copil ținând o trăistuță și un obiect în formă de corn, a fost descoperit la Micia, lângă Deva, potrivit cercetătorului.
„De aceea se pune întrebarea dacă nu cumva reprezentarea copiilor pe edicolele funerare, ținând astfel de crumenae, nu e un obicei general, stereotip, intrat în maniera culturii epocii și nu o prezentare realistă”, adăuga arheologul Nicolae Gostar.
Rotonda din Geoagiu, și ea plină de mistere
În vecinătatea bisericii medievale se află Rotonda din Geoagiu, o fostă capelă nobiliară, ridicată probabil din iniţiativa familiei Akoş, despre care documentele medievale o pomenesc ca fiind proprietara domeniului.
Potrivit istoricilor, Rotonda din Geoagiu a fost folosită şi ca biserică, apoi a fost transformată în capelă, după ce în vecinătatea ei, a fost ridicată o biserică în stil gotic.
Rotonda din Geoagiu se numără printre cele mai vechi biserici din România. Ar fi fost construită în secolele XI-XII. Potrivit unei legende, nedocumentate științific, la întoarcerea din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului, cavalerii templieri au ajuns în aceste locuri, iar în semn de recunoştinţă faţă de ospitalitatea oamenilor au ridicat biserica. Zidurile Rotondei au lăsat locul unor ferestre ciudate.
Ele creează un fenomen luminos care i-a făcut pe unii cercetători să susţină că aşezarea medievală se comportă ca un imens ceas solar. În luna mai, când razele soarelui trec printr-una dintre ferestrele Rotondei şi se revarsă printr-o altă fereastră, se spune că este luminat chiar locul unde templierii ar fi ţinut o întâlnire de taină şi ar fi îngropat o comoară.
Comoara Rotondei nu a fost descoperită, în schimb arheologii care au cercetat situl, timp de un deceniu, au descoperit aici o necropolă veche de nouă secole, cu zeci de morminte. Unul dintre ele conţinea scheletul unei tinere, peste care se afla suprapus scheletul unui copil mic, probabil un nou-născut, completau arheologii.
Se încarcă comentariile...
