Video Blestemul ultimilor grofi de pe Valea Mureșului. Ce soartă au avut cripta și moșia bogatului Lazăr VIDEO
0O mică pădure de brazi din satul Lăpușnic din Hunedoara ascunde ruinele unei capele misterioase, devastată complet de jefuitori. Aici au fost înmormântați membrii familiei nobiliare Lazăr (video), deposedată de moșie și alungată de autoritățile comuniste.
Strămoșii lui Laszlo Lazăr, ultimul grof care a ocupat conacul din satul Lăpușnic din Hunedoara au fost depuși în cripta amenajată pe vechea moșie a familiei, începând din secolul al XIX-lea.
Tot aici au fost mutate, din cimitirul din Ilia, mormintele unor înaintași de seamă ai acesteia, ca Stephanus Lazăr de Csiktaplocza, decedat în 1869.
Timp de peste două secole, familia Lazăr a fost cea mai bogată familie din ținutul de pe Valea Mureșului din Hunedoara.
Castelul lui Lazăr
Aveau sute de hectare de terenuri agricole și pădure, iar în mijlocul satului, strămoșii lui Laszlo Lazăr din Lăpușnic au ridicat un conac luxos, la începutul secolului al XIX-lea.
Castelul din satul Lăpușnic avea numeroase încăperi și o curte de aproape trei hectare, unde a fost amenajat un arboretum cu castani, pini, codalbă și arbuști ornamentali. Dealurile din împrejurimi au fost transformate într-o podgorie, întreținută cu ajutorul unor instalații moderne pentru secolul al XIX-lea.
„Proprietarii aclimatizaseră aici soiuri nobile de viță de vie, aduse din Franța. Își aduseră și un maestru viticultor, cunoscut de localnici sub apelativul de vințăler. La fața locului se mai pot observa urmele unei căi ferate înguste amenajată în plan înclinat, prin intermediul căreia era urcat gunoiul de grajd, cu vagonete, de la Drumul Țării (n.r. actualul drum național de pe Valea Mureșului din Hunedoara) până în vie. Forța motrice era asigurată de cai, care angrenau o roată orizontală tip scripete. Vinificația avea loc în mica fermă viticolă, supravegheată de vințăler, iar vinurile erau depozitate spre înnobilare în pivnițele castelului”, arătau autorii monografiei satului Lăpușnic din 2012 (Marta Crișovan, Dorin Petresc, Viorel Vânătoru).
În toamna anului 1918, castelul familiei Lazăr a fost devastat de localnici, la fel ca și celelalte moșii ale grofilor de pe Valea Mureșului din Hunedoara.
„Chiaburul” Lazăr, trimis în închisoare de comuniști
Cea mai mare parte a averii, deținută de familia inginerului agronom Laszlo Lazăr, ultimul grof din satul Lăpușnic din Hunedoara, a fost pierdută odată cu instaurarea regimului comunist.
Reședința acestuia a fost devastată, iar clădirile sale au devenit sediul Gospodăriei Agricole Colective Lăpușnic.
Mobilierul, arhiva, biblioteca au dispărut în următorii ani, iar conacul a fost lăsat să se degradeze. Documente din anii ’70 arătau că sediul fermei se degradase în mare parte în cele două decenii trecute de la naționalizarea ei.
„Încăperile micului palat fuseseră transformate în magazii de cereale, prin curte mișunau turmele de animale, iar arboretumul fusese decimat. Autoritățile comuniste au recomandat schimbarea destinației clădirii în cămin de bătrâni, propunere de care nu s-a ținut, însă, seama. Podgoria s-a potopit și ea, în câteva decenii”, arătau autorii monografiei.
În noaptea de 3 martie a anului 1949, fostul moșier Laszlo Lazăr, împreună cu soția sa, cu părinții și cu cei trei copii ai săi, au fost evacuați cu forța de pe moșie de autoritățile comuniste. Lazăr a fost trimis pentru trei ani și jumătate în închisoare.
„A doua zi, tata a luat drumul pușcăriei. Marea sa vină a fost că i-ar fi plătit în plus pe angajații de la castel. Într-un decret dat în 1947 se stabilea cu ce sumă trebuie remunerat muncitorul din agricultură. Tata avea 200 de hectare, livezi și un conac la care erau angajati 21 de oameni. Muncitorii au zis ca nu pot trăi cu banii aceștia și vor să fie recompensați ca și până atunci. Anual, fiecare angajat de la conac primea lemne de foc, locuință de serviciu, petrol pentru lampa, bocanci, miel, porc, caș, lapte. Tata le-a mai dat și bani în contul a 100 de kilograme de grâu", relata în 2006, Eory Laszlo, fiica lui Laszlo Lazăr din Lăpușnic.
Cazul moșierului din Lăpușnic a fost mediatizat dintr-o altă perspectivă, în presa comunistă. Un articol din 1948, cu titlul „Elemente străine de interesul plugărimii muncitoare”, arăta că „bogătașul Lazăr” exploata 15 muncitori agricoli care îi lucrau pământurile.
„Deși conducerea județeană a Sindicatului Agricol a fost înștiințată de tratamentul neomenos la care erau supuși muncitorii agricoli din Lăpușnic, abia după luni de zile, Sindicatul Agricol a deschis o anchetă. Și această anchetă a fost oprită de bogătașul Lazăr, prin diferite daruri făcute anchetatorilor. Un membru în Sindicatul Agricol s-a lăsat înșelat de bogătașul Lazăr, ascunzând faptele mârșave și lăsând mai departe pe muncitorii agricoli la cheremul acestui bogătaș”, informa în 1948, ziarul Frontul Plugarilor.
După liberare, Laszlo Lazăr din Lăpușnic s-a întors în sat și a muncit ca inginer agronom. Familia sa a ajuns în Ungaria, iar în anii 2000, vechea moșie le-a fost retrocedată urmașilor săi.
Conacul transformat în fermă de animale a rămas închis, grajdurile de beton ridicate de comuniști au fost părăsite, iar peste drum, o tabără școlară înființată pe terenurile care aparțineau în trecut familiei inginerului a fost lăsată să se ruineze.
„În clădirea folosită în trecut ca tabără școlară a funcționat câțiva ani și școala din sat, însă apoi, prin 2020, a trebuit să se mute, iar clădirea a rămas în paragină”, spune un localnic.
În pădurea de brazi din apropierea fostei tabere școlare, cripta familiei Lazăr a fost devastată complet.
„Toate mormintele au fost jefuite cu timpul, ultimele dintre ele, cele mai bine construite fiind distruse după 1990. Se spune însă că familia moșierului ar fi lăsat un blestem asupra celor care au distrus vechea capelă”, povestește un alt sătean.
Criptele grofilor din Hunedoara, jefuite
Aceeași soartă au avut-o și moșiile și criptele altor familii înstărite, române și maghiare, aflate pe Valea Mureșului din Hunedoara.
În satul Bretea Mureșană din Hunedoara, aflat pe celălalt mal al râului, fosta capelă locul unde au fost îngropați membrii familii Nagy, a fost devastată (video). În secolele trecute, spun localnicii, aici se afla castelul Nagy, iar în monumentul din apropierea sa au fost înmormântați ultimii descendenți ai acesteia.
Moșia a fost naționalizată în primii ani ai regimului comunist și transformată în sediul unei Întreprinderi Agricole de Stat (I.A.S.). Vechiul conac a dispărut, iar locul său a fost luat de grajduri și de alte construcții necesare creșterii animalelor.
Fostul parc dendrologic din jurul conacului a fost și el abandonat, chiar dacă o parte din arborii săi seculari au fost cruțați de la tăiere.
A rămas în schimb fosta capelă și loc de veci a familiei Nagy, acum ruinată. Legendele bogăției familiei care a construit-o au făcut ca localnicii să o devasteze de-a lungul timpului.
„Tradiția locală spune că această familie era atât de bogată încât și cripta era îmbrăcată în interior, în foiță de aur. Bogăția ei se datora atât exploatării țăranilor, dar mai ales descoperirii unei uriașe comori, din vremea dacilor și romanilor, pe Dealul Măgura (n.r. aflat în apropiere de sat). Potrivit tradiției, castelul avea tunele și ieșiri secrete la Măgura și Săcămaș, tunele care pleacă atât din castel, cât și de sub lespezile criptei”, arătau autorii monografiei din anul 2005 a comunei Ilia, de care aparține satul Bretea Mureșană.
La începutul secolului al XX-lea, în capela-cavou au fost înmormântați groful Albert Nagy (Berți) și fiul său Laszlo Nagy, cel din urmă, locotenent de husari, ucis pe front în 1914 în Galiția.
„La scurt timp după venirea comuniştilor la putere, s-a făcut colectivizarea. Conacul a fost folosit ca sediu al CAP (n.r. Cooperativa Agricolă de Producţie), iar cripta unde se aflau mormintele a fost folosită ca depozit pentru îngrășăminte chimice, la fermă. Fostul conac, ruinat, a dispărut complet după 1990, iar din cavou a mai rămas ce se poate vedea: o clădire distrusă”, relata unul dintre localnicii din Bretea Mureșană.
Se încarcă comentariile...
