Soarta tristă a castelelor grofilor din Hunedoara. Confiscate de „poporul muncitor”, au fost lăsate în ruină VIDEO

O mulțime de castele ruinate împânzesc Hunedoara, fiecare având o istorie plină de evenimente dramatice. Au fost reședințe luxoase ale secolelor trecute, au devenit școli și spitale, iar în ultimii ani, multe dintre ele au rămas abandonate, în uitare.

Castelul Nalați din Hațeg. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Regimul comunist a transformat complet, cel puțin pentru patru decenii, cele peste 30 de conace și castele de epocă folosite ca reședințe ale familiilor bogate maghiare din Hunedoara, până la începutul secolului XX.

După 1990, numeroase astfel de clădiri au rămas însă, abandonate.

Cum erau văzute castelele în regimul omunist

Ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de familia nobiliară Kendeffy, castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea a aparținut contelui Gabor Kendeffy (1875-1962), proprietar al circa zece mii de hectare în Masivul Retezat, înainte de naționalizarea impusă de regimul comunist.

În Al Doilea Război Mondial și în primii ani de la instaurarea regimului comunist, peste 30 de castele şi conace nobiliare din judeţul Hunedoara au fost naţionalizate, împreună cu moşiile lor, în timp ce foştii proprietari ai acestora, mulţi dintre ei de origine maghiară, au părăsit România. Contele a rămas în Castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea și și-a văzut reședința devastată de localnici, în timpul războiului.

→

Imaginea 1/38: castel kendeffy foto daniel guta adevarul

„Nu a fost om din sat care să nu ia ceva din castel, o piesă de mobilier, un tablou, un covor, o cărămidă. Până şi penele aflate în podul castelului au fost luate. Dacă erau întrebaţi de ce iau lucrurile, spuneau că ”lasă să luăm, că destul am trăit în nevoi”. La venirea armatei sovietice, întreg castelul era gol. Ruşii călări, vreo două sute, s-au cazat câteva zile aici şi au distrus ce au mai găsit”, scrie profesorul Iancu Badiu, despre Castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea.

Odată cu instaurarea regimului comunist, Gabor Kendeffy a fost alungat de pe moșia sa. S-a mutat în Hațeg, iar castelul a devenit sediu al unei Întreprinderi Agricole Colective.

„Fostul castel al contelui Kendeffy este astăzi un bun al ţărănimii muncitoare din comuna Sântămăria-Orlea. El a devenit un frumos club al ţăranilor muncitori, care petrec aci cu voie bună orele lor libere. Ei citesc cărţi din bogata bibliotecă, joacă şah şi tenis de masă în spaţioasele apartamente ale clădirii. În tmpul verii, ei au amenajat în parcul fostului castel un teren de volei şi unul de tenis şi activează cu multă însufleţire în aceste sporturi. Viaţa ţăranilor muncitori din Sântămărie-Orlea a devenit plină de bucurie. Prin sport, ei îşi oţelesc trupurile, pentru a putea mânui cu mai multă uşurinţă tractorul, pentru a săpa brazde mai adânci, contribuind astfel la făurirea unei vieţi fericite şi prospere”, informa ziarul Sportul popular, în 1950.

Castelul Kendeffy din Sântamaria Olrea, devenit magazie

Cu timpul, castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea (video)  și-a pierdut strălucirea, iar localnicii i-au transformat încăperile în magazii.

„Unii au păstrat și astăzi scaunele și mesele pe care părinții lor le-au furat din castel”, spune un localnic din Sântamaria Orlea.

„Castelul medieval Orlea (judeţul Hunedoara) este într-o stare de degradare înaintată. Folosit mult timp pentru depozitarea cerealelor, acest monument arhitectural a fost lăsat într-o cruntă paragină, în multe încăperi plouă, uşile şi ferestrele camerelor sunt distruse, mobilierul a fost înstrăinat sau s-a stricat complet. Există sugestia amenajării lui ca un foarte frumos şi atractiv «castel de vînătoare», mai ales că în zonă există vânat din belşug. Sau sunt şi alte propuneri? Dar soluţii?”, informa revista „România Pitorească în 1973.

Abia la începutul anilor ’80, autoritățile locale au reușit renovarea clădii și transformarea ei într-un hotel – restaurant.

„Acest castel, aflat de mulţi ani într-o stare jalnică, este actualmente în ultima lui fază de restaurare şi dare în exploatare, spre folosul turismului haţegan. Până la deschiderea actualului sezon, din complexul turistic vor fi gata pentru oaspeţi motelul, cramaţi campingul cu 20 căsuţe, rămânând ca în toamnă să intre în funcţiune hotelul, restaurantul şi sala de jocuri (popicăria mecanică). Tot acum sunt în curs de amenajare terenuri sportive (volei, tenis, handbal), spaţii speciale, pe cele 17 hectare ale parcului, pentru vânătoare şi pescuit”, arăta aceeași publicație, în 1981.

În anii 2000, castelul a fost retrocedat urmașilor familiei Kendeffy, iar în prezent este închis publicului. Lucrări ample de renovare nu au mai avut loc aici, în ultimii ani.

Castelul Nalați din Hațeg, preventoriu pentru copii

Aproape la fel de luxos în trecut ca și fostul castel Kendeffy, un alt castel din Țara Hațegului a avut o soartă dramatică după Al Doilea Război Mondial.

Castelul Nalați din Hațeg (video), ridicat în secolul al XIX-lea, a fost naționalizat de regimul comunist, împreună cu moșia din jurul său, fiind transformat în preventoriu TBC pentru copii și apoi în secție de neuropsihiatrie a spitalului din Hațeg.

În anii războiului fusese folosit ca lagăr de evacuare pentru evreii din Hunedoara și ca garnizoană militară. În primii ani după război a fost orfelinat și apoi centru agricol. Din anii ’50 până în anii ’70, perioadă în care în care a funcționat ca preventoriu și tabără pentru copii, castelul era considerat de localnici ca fiind în epoca sa de grație.

„În acest castel, pe timpuri locuit doar de un conte şi soţia sa, nimeni nu a auzit râsete de copii. Acum toate cele peste 20 de încăperi ale castelului, cât şi minunatul parc, sânt ale copiilor. Deasupra intrării principale, în locul emblemei conţilor, atârnă o tablă mare pe care stă scris: Preventoriul de copii al C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria minieră. Prin grija partidului, la fiecare 45 de zile, sindicatele trimit aici câte 100 - 150 de copii ai minerilor din întreaga ţară.”, informa ziarul Munca, în 1958.

Autorul articolului se arăta încântat de soarta fostului castel nobiliar.

„Nu ştii cu ce să începi când vrei să descrii tot ce s-a creat aici pentru copii. În timpul anului şcolar există şi învăţământ. Ce e drept, cu ore reduse, încolo, mâncare din belşug, de 5 ori pe zi. Zilnic carne, fructe, legume, compoturi, ciocolată. Apoi plimbări în aer liber sau cu barca, jocuri distractive şi... somn obligatoriu în fiecare după-masă. Un medic şi două surori veghează sănătatea copiilor. Numai în ultimii doi ani s-au investit aproape un milion şi jumătate lei pentru modernizări şi amenajări. Acum se construieşte o nouă sala, iar parcul va fi luminat cu becuri”, informa ziarul Munca.

În anii ´80, Castelul Nalați din Hațeg a devenit secţie externă de neuropsihiatrie infantilă. În 1990, găzduia peste 90 de copii, cei mai mulţi fără aparţinători, aduşi aici de la celelalte leagăne de copii din regiune sau trimişi de la cabinetele de neuropsihiatrie din Hunedoara, Deva şi Petroşani. Ajunsese deja într-o stare dezolantă, însă în prezent a devenit o ruină.

Castelele uitate din Hunedoara

O soartă asemănătoare au avut-o și alte castele și conace din Hunedoara. În ultimele trei decenii, autoritățile locale nu s-au mai arătat interesate de starea lor, iar presupuși moștenitori ai foștilor proprietari ai castelelor dinainte de naționalizarea din primii ani de comunism s-au judecat ani în șir cu statul român pentru revendicarea lor

În acest timp, castele și conace din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ca Nalați Fay (Hațeg), Klobosiski (Gurasada), Bornemissa (Ilia), Josika (Rapoltu Mare), Nopcsa (Densuș), Fay (Simeria), Josika (Brănișca), Kendeffy (Râu de Mori), Kendeffy (Sântamaria Orlea), Horvath-Toldy (Bretea Română), Pogany (Păclișsa) au fost lăsate să se ruineze ori, în cel mai fericit caz, au rămas în conservare în așteptarea clarificării situației lor juridice.

Castelul Nopcsa din Săcel și conacul Nopcsa din comuna general Berthelot s-au numărat printre puținele astfel de monumente pe care autoritățile statului român le-au putut renova. Alte conace, aflate în Ilia, Mintia, Păclișa, Sântamaria Orlea au devenit proprietăți private și au fost renovate parțial ori așteaptă renovarea.

Castelele grofilor din Hunedoara, părăsite începând din anii '20

Cele mai multe din castelele grofilor din Hunedoara care au rezistat trecerii timpului datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Clădirile, luxoase în epoca erau folosite de familiile bogate din Țara Hațegului și de pe Valea Mureșului, erau înconjurate cu grădini și parcuri dendrologice exotice, în care se regăseau numeroase monumente romane, culese și colecționate din așezările antice din împrejurimi.

Soarta vechilor conace din Hunedoara s-a schimbat dramatic în mai multe rânduri, în secolul XX, iar la capătul șirului de transformări prin care au trecut, unele au ajuns în starea de ruine, în care comunitățile nu mai pot investi pentru a le reda strălucirea.

Castelele grofilor din Hunedoara au fost abandonate de proprietarii lor ungari, începând din anii Primului Război Mondial. Atunci, unele au fost devastate de localnici. În această situație s-a aflat castelul Nopcsa din Săcel, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, reședință a savantului Franz Nopcsa și a familiei sale.

Omul de știință a fost agent secret al austro-ungarilor, iar castelul a fost folosit ca un loc de pornire al misiunilor sale din ţinuturile Retezatului, zona de frontieră dintre Transilvania şi România. Franz Nopcsa s-a întors la castelul său în 1920, însă a fost alungat brutal de săteni. Castelul Nopcsa a ajuns apoi în patrimoniul statului român, iar în ultimii trei ani s-a aflat în șantier și este renovat (video).

Vechi din secolul al XIX-lea, conacul familiei Klobosiski din Gurasada a fost și el părăsit în timpul războiului, când cea mai mare parte a membrilor familiei ungare care deținea moșia de pe Valea Mureșului din Hunedoara a părăsit România şi s-a stabilit în Ungaria. Conacul Klobosiski a fost abandonat, iar ulterior a fost transformat de comunişti în IAS și centru de cercetare agricolă.

Acum, spre deosebire de castelul Nopcsa din Săcel, conacul Klobosiski a ajuns în ruină. Nefiind în administrarea lor, autoritățile din Gurasada spun că nu pot face nimic pentru reabilitarea lui.

Reforma agrară din România anilor ’20, prin care statul roman a răscumpărat suprafețe mari de pământ deținute de urmașii fostelor familii nobiliare în Transilvania, a împuținat numărul moșiilor acestora, însă Al Doilea Război Mondial avea să le schimbe radical situația. Între timp, unii dintre grofi au părăsit ţara, stabilindu-se în Ungaria, Austria şi în alte state din Occident.

De la reședințe de lux, la școli și internate

Odată cu naționalizarea fostelor moșii ale grofilor, din primii ani de comunism, castelele și conace intrate în proprietatea statului român au fost transformate în spitale, preventorii, școli, sedii ale unor Întreprinderi Agricole Socialiste (IAS-uri), complexe turistice, prierzându-și pentru următoarele decenii rolul de reședințe particulare, pe care l-au avut în trecut. Multe dintre ele fuseseră devastate, însă după război.

„Cele peste 20 de palate şi conace boiereşti crescute ca ciupercile pe pământul minunat al Ţării Haţegului s-au prefăcut în şcoli, în cămine culturale, în sedii de gospodării colective şi de stat, în tabere de pionieri. La Păclişa, castelul contelui Teleki a deservit sediul unei colonii pentru copiii coreeni. La Brezova, conacul ciştigat cîndva de contele Kendeffy de la parohul Nopcea, vestitul Faţă neagră - la cărţi, a fost prefăcut în şcoală. În conacul de la Ostrov s-a instalat gospodăria agricolă colectivă a ostrovenilor. În cel din Nălaţi s-a organizat un preventoriu pentru copiii minerilor din Valea Jiului. La Râul Alb, din conac, sătenii au făcut cooperativă! La Pui — şcoală şi internat”, informa ziarul România Liberă, în 1956.

În următoarele decenii, în lipsa lucrărilor de modernizare, multe dintre aceste clădiri s-au degradat încet, iar după 1990, au rămas în pragul ruinării.