Arhidiaconul Damaschin face haine preoţeşti

Înclinaţia către ac şi aţă şi-a descoperit-o la vârsta de 14 ani. De atunci nu a mai renunţat la maşina de cusut, iar de-a lungul anilor a făcut sute de costume preoţeşti.

Profil
Născut: 1968, Deva
Experienţă: Arhidiacon la biserica „Schimbarea la faţă” din municipiul Hunedoara
Familie: Necăsătorit

Cea care l-a iniţiat în tainele croitoriei a fost o vecină. Adolescent fiind, a fost atras de modul libertin al femeii de a-şi exercita meseria. Aceasta avea un program propriu de lucru, nu era nevoită să muncească între anumite ore fixe. În plus, nu avea şefi, întrucât lucra acasă. A furat meserie, iar încet-încet a învăţat să coase, să ia măsuri, să facă tipare şi chiar să folosească maşina de cusut. Printre primele lucruri realizate de el însuşi se numără atât feţe de pernă şi halate, dar şi fuste şi bluze. La început şi-a dedicat priceperea şi pasiune celor din familie, întrucât lucra mai mult pentru cei apropiaţi.

La vârsta de 16 ani şi-a început viaţa monahală. Era fascinat de traiul călugărilor. Prin urmare, a ales să meargă la poalele muntelui Cozia, la mănăstirea Turnu, un aşezământ nu departe de apele râului Olt. Ţinea minte locul încă din vremea copilăriei, când fusese acolo la un hram. După o perioadă, s-a mutat la mănăstirea Lainici, situată în Defileul Jiului. A trăit printre călugări vreme de doi ani şi jumătate. Când a ales să se retragă de lume a luat cu el un singur lucru: croitoria. I-a plăcut atât de mult încât a continuat să coase pentru călugări, iar în scurt timp a trecut la straie preoţeşti. Se perfecţiona cu fiecare zi care trecea.

„Nu mai aveam nevoie de tipare. Mă uitam cu atenţie la haina ce urma să o croiesc, luam măsurile celui care trebuia să o poarte şi mă apucam de treabă. Mănăstirea îmi punea la dispoziţie cele necesare, iar eu puteam lucra liniştit”, a mărturisit arhidiaconul.

Comenzi peste hotare

În urmă cu şapte ani, s-a mutat în Hunedoara. În prezent, slujeşte la biserica „Schimbarea la faţă” din oraşul de pe Cerna şi continuă să croiască veşminte preoţeşti, indiferent că este vorba despre ortdocşi sau despre greco-catolici. Lucrează doar pe comandă. A îndeplinit sute de comenzi, atât din ţară, cât şi de la Bruxelles sau America. Croieşte deopotrivă pentru preoţi, diaconi sau călugări. Însuşi PS Gurie, episcop al Devei şi Hunedoarei, a purtat haine făcute de el, pe vremea când era episcop vicar la Craiova. Lucrează, în general, cu materiale aduse din cetatea elenă-Grecia. În România găseşti cu greu aşa ceva. Printre veşmintele cele mai solicitate se numără cele cusute cu fir de aur. Un veşmânt complet numără 10 piese. Prin urmare, pe lângă materialul de bază arhidiaconul Damaschin are nevoie şi de bordură, franjuri şi ciucuri.

Întrebări şi răspunsuri:
În cât timp reuşiţi să realizaţi un rând de straie preoţeşti?
În aproximativ o săptămână. Asta înseamnă câte 10-12 ore de lucru pe zi, pentru că se lucrează în detaliu.

Cât costă un set complet de veşminte?
Între 1.000 şi 2.000 de lei.

Exceptând hainele preoţeşti, croiţi şi alte lucruri bisericeşti?
Da. Fac, spre exemplu, acoperământ pentru Sfânta Masă, cea din altar, dar şi perdele.

Ce-i place:
Arhidiaconul Damaschin spune că îi place întreg procesul de creaţie al unui veşmânt bisericesc. „Pentru mine, croitoria este o pasiune, iar dacă ar fi să o iau de la capăt, aş lua aceeaşi decizie, nu aş renunţa la ac şi aţă”, a spus acesta.

Ce nu-i place:
„Nu-mi place lucrul făcut de mântuială, cel de proastă calitate. Am văzut haine croite ca şi cum ar fi fost de unică folosinţă, calitatea nu putea fi deloc asociată cu ele. De asemenea, nu-mi place să lucrez la normă”, a spus arhidiaconul Damaschin.