Ana Crăciun şi-a dedicat viaţa cărţilor

Deveanca lucrează ca bibliotecară de 36 de ani, iar în momentul în care va fi nevoită să iasă la pensie spune că va renunţa la o parte din viaţa sa.

PROFIL
Născută: 19.09.1952, Ilia
Studii: Şcoala Postliceală de Biblioteconomie Bucureşti
Experienţă profesională: 36 de ani de activitate ca bibliotecară
Familie: Căsătorită, o fată

Pe vremea când Ana Crăciun era în liceu, toţi adolescenţii visau să ajungă medici sau profesori. Ea a văzut însă un anunţ într-o revistă de cultură, referitor la înscrierile de la Şcoala Postliceală de Biblioteconomie din Bucureşti. Deşi nu mai pusese piciorul în Capitală, a ales calea de a deveni bibliotecară. A avut parte de un concurs de admitere cu 11 candidaţi pe loc. A intrat cu o medie modestă, numai 7.80, însă a absolvit cu 10, fiind şefă de promoţie. Venită din provincie, în timpul studiilor a realizat cât de mare este decalajul între elevii veniţi din marile oraşe şi cei din zone mai puţin cunoscute ale ţării. A făcut practică la Biblioteca Academiei, la cea Naţională, dar şi la Astra, în Sibiu. „Am avut parte de profesori foarte bine pregătiţi, adevărate somităţi în domeniu. După studii, am făcut cursuri de perfecţionare timp de nouă ani şi m-am axat pe relaţiile cu publicul pentru că asta ştiu să fac cel mai bine, să relaţionez”, a declarat Ana Crăciun. Cea mai mare satisfacţie a ei după atât de mulţi ani de activitate vine din partea persoanelor care cândva i-au fost cititori, iar acum o salută pe stradă cu „Săru’ mâna, tanti Ani”. A avut parte de hunedoreni pe care i-a iniţiat în universul cărţilor, pentru ca, acum, aceştia să vină cu copiii de mână tot la tanti Ani.

A lucrat cu puşcăriaşii
În perioada 2006-2009 a contribuit la deschiderea unei filiale în cartierul Micro 15 din Deva, o zonă în care copiii provin din familii dezorganizate. Priveşte acel interval de timp ca un pionierat, întrucât a avut parte de copii care veneau la ea să-i ceară o carte exact aşa cum un minor tânjeşte după o îngheţată sau ciocolată. „Este foarte greu să atragi tinerii din ziua de azi spre carte, pentru că au la dispoziţie Internetul. Rădăcinile se regăsesc în anii de după Revoluţie, când părinţii au fost foarte bulversaţi şi nu au ştiut spre ce să-i orienteze”, a precizat deveanca. Consideră însă că această situaţie este compensată de prichindeii care abia merg în clasa I. De fapt, unul dintre cititorii săi fideli are numai trei ani. La această vârstă ştie să lege literele. A trecut pragul bibliotecii acum două luni, iar de atunci năsucul lui reuşeşte să treacă de masă astfel încât să fie văzut când zice „Îmi daţi şi mie o carte?”. O altă experienţă inedită de care a avut parte vizează deţinuţii din Penitenciarul Bârcea Mare. Timp de şapte ani, a ţinut cursuri printre puşcăriaşi. Oferindu-le o carte, le-a făcut viaţa de după gratii mai uşoară.

Întrebări şi răspunsuri

Ce v-a marcat cel mai mult în activitatea desfăşurată în penitenciar?
Faptul că la finalul cursurilor le-am cerut deţinuţilor să scrie pe o foaie impresiile lor faţă de ceea ce făceam cu ei. Le-am spus că nu mă interesează numele şi pedeapsa primită. Exact cu asta au început! Acest lucru mi-a demonstrat că s-au apropiat de mine, s-au deschis, unul dintre ei spunându-mi că dacă ar fi avut o asemenea relaţie cu mama sa, nu ar mai fi ajuns la închisoare.

În ce s-au concretizat cursurile pe care le ţineaţi deţinuţilor?
Se desfăşurau precum o dezbatere. Printre cei care frecventau aceste cursuri s-a numărat şi Dorin Loiş, unul dintre locotenenţii lui Miron Cozma. Îmi aduc aminte, de asemenea, de un alt deţinut care a scris o serie de poezii cu un tâlc aparte pe baza a ceea ce citea.

Din tot ceea ce aţi citit, ce v-a rămas în memorie şi vă vine acum în minte?
„Dumnezeu a lăsat pe pământ bibliotecile pentru ca oamenii să nu aibă motiv să fie idioţi!”

Ce-i place
„Îmi plac oamenii cu care comunic uşor, îmi place teribil de mult natura şi muzica pe care o înţeleg, plecând de la Anotimpurile lui Vivaldi şi până la Drăgan Muntean, Ciprian Porumbescu şi Ioan Bocşa”, a spus Ana.

Ce nu-i place
„Nu-mi place aglomeraţia şi nu m-am obişnuit nici acum cu viaţa la bloc. Mă dărâmă ipocrizia şi demagogia, care mă fac de fiecare dată să închid televizorul”, a spus Ana.