Mariana Iliescu - Profesoara de oboi, militantă pentru artă

În cele aproape trei decenii de muncă „la catedră”, prin mâinile profesoarei Mariana Iliescu au trecut generaţii întregi de copii. Pe fiecare în parte i-a iniţiat în tainele muzicii, cu precădere în cele ale oboiului şi clarinetului.

„Nu le mai ştiu numărul, însă mă bucur că am reuşit să le insuflu dragostea pentru notele muzicale” afirmă directoarea Şcolii de Muzică şi Arte Plastice „Victor Karpis”.

Susţine că a împrumutat de la unul dintre profesorii săi o frază pe care o transmite elevilor. „Profesorul Radu Chişu de la conservator ne spunea de fiecare dată că instrumentul este prietenul nostru cel mai bun. El nu te poate trăda niciodată, însă tu o poţi face atunci când nu studiezi”.

"Peregrin" prin toată ţara
Viaţa a purtat-o în mai multe locuri din ţară. S-a născut în Bucovina din părinţi cu origini teleormănene. S-a mutat la Giurgiu împreună cu familia pe când avea 2 ani, iar la 14 lua drumul Piteştiului pentru a urma liceul de muzică.

A urmat facultatea la Bucureşti, apoi detaşări la Satu Mare şi Ploieşti pentru ca în 1984 să se „aşeze” definitiv la Giurgiu.

„Din fiecare loc prin care am trecut, am împrumutat câte ceva. Poate că acesta este şi unul dintre motivele pentru care îmi place să călătoresc” susţine Mariana Iliescu.

Primul contact cu muzica l-a avut în şcoala generală, atunci când a fost selectată să interpreteze un cântec la radio. „În familie există o verişoară a mamei, Stana Bunea, care a studiat harpa şi a fosdt solistă de operetă. Îmi doream să ajung ca ea”.

Directorul Şcolii de Muzică, Radu Calotă, a fost cel care i-a sugerat tinerei să se înscrie la flaut, însă destinul i-a pregătit altceva.

„Am ajuns la Şcoala de Muzică însă m-am întâlnit cu un alt profesor care m-a întrebat dacă nu vreau să mă înscriu la oboi. Nici măcar nu ştiam cum arată un oboi însă curiozitatea m-a făcut să accept. Nu regret nici acum pasul făcut. Dacă aş putea, aş alege acelaşi lucru fără să ezit”.

După repartizările la Satu Mare şi Ploieşti, s-a întors în Giurgiu, titularizându-se la catedrele de clarinet şi oboi ale şcolii de Muzică „Victor Karpis”,

Exigenţă şi profesionalism
În 1998 avea să fie numită director al instituţiei şi să se implice şi mai mult în promovarea micilor artişti giurgiuveni. „Avem înscrişi peste 200 de elevi de care se ocupă 16 profesori. A fost concepută ca o şcoală de elită care face cinste acestui oraş.

Elevii noştri au câştigat sute de diplome şi medalii atât la arte plastice cât şi la muzică”. Mariana Iliescu susţine că este un manager exigent. În momentul în care sala de audiţii a fost reabilitată, a stat printre muncitori pe întreaga durată a lucrărilor.

Tot de numele Marianei Iliescu se leagă şi reînfiinţarea celebrului cor „San Giorgio”.

„Împreună cu domnul Gheorghe Niţescu am reuşit să reînfiinţăm acest cor. Este format în totalitate de profesori de muzică din Giurgiu, iar în acest moment numără 20 de membri”.

Profil
NĂSCUTĂ: 17 februarie 1957, Vatra Dornei
STUDII: Absolventă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1982)
FAMILIE: Căsătorită, are o fiică, Denisa Mihaela (19 ani)

CE-I PLACE: „Îmi place tot ce ţine de artă: de la teatru la pictură şi de la muzică la balet” susţine Mariana Iliescu. Spune că adoră să citească şi să călătorească. „Prefer să vizitez instituţiile de cultură nu să merg la shopping”.
CE NU-I PLACE: „Din păcate suntem înconjuraţi de o lume plină de răutate. Nu suport oamenii foarte meschini. De asemenea mă deranjează duplicitatea de orice fel” afirmă profesoara giurgiuveană.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
1) Cât de importantă este muzica în familia dumneavoastră?
Atât soţul cât şi fiica sunt foarte apropiaţi de muzică. Dacă soţul este doar un consumator, fiica mea a urmat cursuri de pian şi chitară obţinând numeroase distincţii. Îşi doreşte să urmeze o facultate de psihologie şi limbi străine.
2) Ce v-aţi dori cel mai mult?
Lupt alături de alţi entuziaşti pentru apariţia unui liceu de artă în municipiul Giurgiu. Sub cupola acestuia să activeze clase de muzică, teatru şi arte plastice.