GIURGIU: Din orfelinat, pe şantierul unde se construiesc nave

Marian Ion, un tânăr giurgiuvean, a muncit pe rupte pentru a scăpa de apelativul usturător de „orfan”. Abandonat în maternitate de cea care i-a dat naştere, plimbat între instituţii şi rămas pe drumuri după majorat, Marian s-a zbătut pentru supravieţuire.

A împlinit de curând 27 de ani şi recunoaşte că s-a maturizat mult mai devreme. Mâinile îi sunt bătătorite de la muncă, iar necazurile şi viaţa grea i-au distrus sănătatea.

Marian Ion şi-a petrecut cea mai mare perioadă din viaţă la orfelinat, iar după vârsta majoratului a trebuit să ducă o luptă continuă pentru supravieţuire.

„N-am fugit niciodată de muncă şi am încercat să mă ţin şi de şcoală. Am vândut borcane, am fost îngrijitor de animale, am lucrat pe şantier, la gater, am spălat maşini, am fost hamal, tapiţer şi tâmplar. Am dormit în parcuri şi pe câmp, mă spălam prin bălţi şi aşteptam în apă ca să mi se usuce hainele pentru că era singurele pe care le aveam. Nu îmi este ruşine cu originile mele şi cu viaţa pe care am dus-o. N-am dat în cap la nimeni şi nu am furat” se confesează cel căruia prietenii îi zic Marinică.

Spune că Dumnezeu şi încurajările pe care şi le aducea singur după lăsarea întunericului l-au făcut să nu îşi piardă speranţa şi să creadă că vor veni şi zile mai bune.

„Am sperat mereu la ceva mai bun. Nu prea am avut copilărie şi nici acum nu realizez cât de repede a trecut timpul” explică tânărul care susţine că viaţa sa a luat o altă turnură după ce s-a angajat la Şantierul Naval ca sudor.

„Ca multe alte meserii pe care le-am făcut, nu aveam habar nici de aceasta. M-am ţinut de treabă, am stat o perioadă în probă iar în curând fac două luni de când m-am angajat” susţine Marian Ion cel care sudează piese de nave pentru Shipyard Giurgiu.

„S-au purtat frumos cu mine chiar dacă le-am stricat o grămadă de materiale la început. Vreau să mă calific aici, iar de când am camera mea pot să mă axez doar pe muncă şi pe şcoală. Îi datorez foarte mult domnului director Adrian Patriche” afirmă tânărul care pe lângă salariu a primit din partea firmei cazare gratuită la unul dintre căminele proprii.

Vrea să devină psiholog
Marian Ion spune că îşi doreşte să urmeze o facultate de psihologie pentru a-i ajuta pe orfani însă mai întâi trebuie să termine liceul.

„Am făcut opt clase şi doi ani de profesională ca bobinator. Am fost nevoit să întrerup studiile pentru că am muncit ba în Câmpina, ba în Deva, ba în Bucureşti. Sunt în anul I la seral şi visez la ziua în care voi putea să susţin examenul de Bacalaureat” afirmă giurgiuveanul care intenţionează să îşi întemeieze o familie.

După ce şi-a petrecut copilăria la orfelinat, Marian spune că va face tot posibilul să îi ajute pe cei cu un destin asemănător cu al său.

„Poate că pare o nebunie dar am o ambiţie, aceea de a face un cămin numai pentru orfani. Greşeala cea mai mare pe care o fac autorităţile este aceea că la 18 ani rămâi pe drumuri. Din punctul meu de vedere este vârsta la care ai cel mai mult nevoie de sprijin pentru că altfel nu te poţi integra în societate”.