Şapte aspecte esenţiale care cresc rezistenţa la ger a viţei-de-vie. Cât de importantă este forma butucilor
0
Dincolo de măsurile preliminare înfiinţării unei plantaţie de viţă-de-vie (care presupun că se ţine cont de climă, de orientarea terenului sau de soiul ales), există şi o serie de elemente tehnologice care vă ajută să vă protejaţi via de efectele gerului.
În mod normal, viţa-de vie, fiind o plantă perenă, are o rezistenţă ridicată la temperaturile negative în comparaţie cu plantele anuale. Mugurii marii majoritatăţi a soiurilor de viţă trec cu bine peste temperaturi de minus 15-16 grade Celsius, iar unele fac faţă chiar şi la minus 20 de grade Celsius. Există însă şi soiuri mai puţin rezistente, care sunt afectate grav şi de temperaturi de minus 7-8 grade. Ca principiu general, la sub minus 25 de grade este afectat chiar şi lemnul multianual al plantei, dacă acesta nu este protejat.
Însă la creşterea sau la scăderea capacităţii de supravieţuire a plantaţiei de viţă-de-vie în faţa gerului contribuie mult mai multe lucruri, după cum puteţi să aflaţi (dacă nu ştiaţi deja) din materialul de faţă.
1 – Alegerea terenului pentru plantaţie
Una dintre cele mai importante măsuri pentru a proteja viţa-de-vie de efectele gerului ţine de planificarea treburilor, căci este vorba de amplasarea corectă a plantaţiei.
Potrivit specialiştilor de Staţiunea de Cercetare Viti-Vinicolă Bujoru (judeţul Galaţi) viile aşezate la baza pantei sunt cele mai expuse îngheţului, cu risc de pierdere a mugurilor chiar şi 100%. Nu este de neglijat nici amplitudinea temperaturilor, deoarece scăderile bruşte într-un interval scurt de timp sunt mult mai distructive decât scăderile treptate.
De asemenea trebuie ştiut că terenul unde se plantează via trebuie să fie înclinat spre sud, sud-est sau sud-vest.

Podgoria Cotnari este un exemplu de amplasare corectă a plataţiei FOTO cotnariinfocentru.ro
2 - Alegerea unui soi rezistent la ger
Unele soiuri de viţă-de-vie sunt mai rezistente la geruri decât altele, de aceea, în funcţie de clima din zonă, trebuie să fiţi foarte atenţi ce alegeţi să plantaţi.

Butaşi de viţă pregătiţi pentru plantat FOTO villavinas.com
Printre soiurile cele mai rezistente le temperaturile scăzute se numără: Burgund, Pinot noir, Cabernet Sauvignon şi Feteasca regală.
3 - Adecvarea formei de conducere a butucilor
Specialiştii spun că forma de conducere a plantei este şi ea foarte importantă. De regulă, amplasarea elementelor de rod ale butucilor se face la înălţimea de 0,8-2 metri faţă de nivelul solului, însă sunt şi excepţii.
În zonele mai geroase se poate alege forma joasă, cu lemnul multianual şi cu elementele de rodire cât mai aproape de sol, pentru a putea fi protejate apoi prin acoperirea cu pământ.

Vie veche cu forma de conducere semi-joasă FOTO SCPVV Bujoru
4 – Fertilizarea cu potasiu sau fosfor
Rezistenţa viţei peste iarnă este influenţată şi de maturarea lăstarilor.Factorii care influenţează maturarea lăstarilor sunt de natură biologică (soiul), ecologică (cei mai importanţi, precum accidentele climatice, în special grindina, prin defolierea butucilor şi distrugerea ţesuturilor verzi, influenţează negativ maturarea lăstarilor) şi tehnologică.
Fertilizarea cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice contribuie la sporirea cantităţilor de amidon şi implicit se realizează o maturare bună a lăstarilor, care vor rezista mult mai bine la temperaturile negative.
5 - Tăieri de rodire corecte
O încărcătură mare de lăstari pe butuc şi producţiile exagerate de struguri nesusţinute prin măsuri de fertilizare influenţează negativ maturarea lemnului lăstarilor. În general, trebuie să ţineţi cont de recomandările specialiştilor cu privire la încărcătura de ochi optimă pentru fiecare soi în parte. Orice abatere în plus sau în minus mai mare de 25% poate avea grave asupra stării plantelor.

Tăiere de rodire FOTO villavinas.com
Pentru a înţelege cum trebuie fenomenul e suficient fie şi numai să studiaţi cum se comportă frunzele viei în timpul verii şi toamnei. Pierderea aparatului foliar din timpul perioadei de vegetaţie conduce la o scădere a gradului de maturare a ţesuturilor lăstarilor, iar rezistenţa la ger a viţelor va fi mai slabă. În schimb, persistenţa aparatului foliar un timp mai îndelungat pe butuci în toamnele lungi şi ploioase determină maturarea insuficientă a lemnului, care va suferi fie şi la temperaturi de minus 5-6 grade.
6 – Îngroparea lemnului anual peste iarnă
Lucrarea de protejare a viţei de vie peste iarnă este foarte importantă şi nu trebuie trecută cu vederea. Acolo unde gerul iernii este aprig, butucii se îngroapă, de obicei, imediat după căderea frunzelor. În nici un caz, protejarea nu se face când frunzele sunt încă verzi.
Acţiunea se face la conducerea joasă prin muşuroire în primii doi ani şi prin îngroparea coardelor în anul III: coardele se grupează în mănunchi, se arcuiesc uşor şi se acoperă cu un strat de cca. 10 cm de pământ, pentru a evita „clocirea” ochilor în perioadele din timpul iernii când temperaturile înregistrează valori pozitive.

Vie afectată de îngheţ FOTO villavinas.com
La conducerea joasă pe semitulpini prin muşuroirea punctului de altoire şi a coardelor crescute din cepul de siguranţă de la baza tulpinii începând din anul II, coardele din cepii de siguranţă se apleacă şi se culcă pe suprafaţa solului în direcţia rândurilor de vie şi se acoperă cu pământ fie manual, fie cu ajutorul plugului cultivator. Viţele tinere, chiar dacă vor fi conduse cu tulpină semiînaltă sau înaltă, se muşuroiesc obligatoriu.
7 - Arătură de toamnă sau muşuroire
Lucrarea se execută după căderea frunzelor, cu plugul cultivator pentru vie, la adâncimea de 16-18 cm, cu răsturnarea brazdelor spre rândul de viţe, astfel încât să rezulte un bilon de-a lungul rândului, care va proteja baza butucilor.
În anumite situaţii, dependente de condiţiile climatice, cu ploi abundente sau dimpotrivă, cu secetă prelungită, arătura de toamnă se poate amâna până către sfârşitul lunii noiembrie, începutul lunii decembrie. Bilonarea din arătură asigură îngroparea viţelor cu conducerea joasă sau a cepilor de la baza tulpinilor la conducerea semiînaltă.
În plantaţiile unde nu se poate lucra mecanizat, bilonarea este înlocuită de muşuroirea manuală a butucilor.