PORTRET/Ion Oprea, poliţistul care a prins cea mai haioasă Revoluţie

Comisarul conduce Poliţia Oraşului Târgu Bujor. De-a lungul unei cariere de trei decenii, a devenit spaima infractorilor din tot judeţul.

Profil
Născut: 8 decembrie 1957
Familie: Căsătorit
Studii: Master în drept

Ion Oprea este angajat în Poliţie de mai bine de treizeci de ani şi a avut de-a face cu nenumăraţi infractori cărora le-a descoperit şi dat în vileag activitatea infracţională. După ce a fost, pe rând, simplu agent la Fundeni, şef de post la Pechea, a ajuns în cele din urmă să conducă Poliţia Oraşului Târgu Bujor.

„Nu era uşor nici înainte, şi nu este nici după Revoluţie. Atunci, ca poliţist aveai destul de multe constrângeri, dar măcar exista avantajul respectului pentru uniformă. Acum nu mai este nici vorbă de aşa ceva. Nici măcar frică nu mai inspiră uniforma", susţine poliţistul.

Lucrurile care pot părea acum uşor aberante, înainte erau legi. Astfel, pentru un miliţian era foarte greu să obţină permis de conducere.

„Acum ai totuşi cât, de cât, libertatea de a-ţi construi o casă, de a-ţi lua permis de conducere. De pildă, eu a trebuit să aştept vreo doi ani până să-mi iau permis, deoarece, ca miliţian, îţi trebuia aprobare specială de la Minister", mai explică Oprea.

Cazuri şocante

Poliţiştii sunt puşi de multe ori în situaţii aberante din cauza legislaţiei. A fost şi cazul lui Oprea, care a fost nevoit să-i întocmească dosar penal unei tinere pentru tentativă de omor, deşi aceasta fusese victima unei tentative de viol.

„Ţin minte cazul unei fete din Măstăcani. În mai 1994, aceasta fusese acostată de un bărbat, care a încercat să o violeze. Cum-necum, fata a reuşit să se lupte cu el, iar individul a scăpat cuţitul din mână. Tânăra a reuşit să-l recupereze şi i l-a înfipt în abdomen", îşi aminteşte poliţistul.

Culmea este că, în urma anchetei şi a deciziei justiţiei, fata a fost condamnată la şase ani de puşcărie, pentru tentativă de omor, în timp ce agresorul a scăpat cu basma curată.

Revoluţia de Pechea

Momentul decembrie 1989 l-a prins pe comisarul Oprea în funcţia de şef de post într-una dintre cele mai mari comune din judeţul Galaţi, Pechea. Oamenii de acolo au înţeles într-un cu totul alt fel concepţia de libertate.

În timp ce în alte zone din ţară se murea sub gloanţe, la Pechea se fura.

„Un tânăr din comună a furat un magnetofon de la un vecin, imediat după ce a căzuit Ceauşescu", îşi aminteşte comisarul.

Culmea este că, după numai câteva zile, infractorul a fost obligat de „vecin" să returneze magnetofonul, ba mai mult, l-a şi plătit pentru folosire.

„Imediat după revoluţie, oamenii din comună s-au apucat de distrugeri, mai ales prin ferme. Culmea este că, la ceva timp, şi-au dat seama că au făcut o tâmpenie uriaşă, nu de alta, dar de pe urma distrugerilor tot ei au avut de pierdut", povesteşte fostul şef de post.

Întrebări şi răspunsuri

Cum era ca miliţian înainte de Revoluţie?
Fapte reprobabile se petreceau şi atunci, nimic de spus. Din punct de vedere profesional, era mai greu, deoarece nu beneficiam de foarte multe zile libere şi concedii, dar, pe de altă parte parcă nu existau atâtea ifracţiuni.
Vă pare ră după vreo lege?
Da. Îmi pare rău după un decret, cu numărul 153, care îi pedepsea destul de de aspru pe cei care-şi băteau părinţii. Din păcate, acum nu mai există decât Legea 61/1991, prin care pot fi doar amendaţi pentru perturbarea ordinii şi liniştii publice.
Ce-i place
Îmi place să-mi petrec timpul liber alături de familie, la iarbă verde sau în excursii. Din păcate, în ultimul timp, nu prea mai am deloc răgaz, iar ieşirile în natură s-au rărit. Şi îmi place foarte mult şi meseria.
Ce nu-i place
Sunt unul dintre oamenii care nu pot suporta absolut deloc aglomeraţia. Spre exemplu, în momentul în care ajung în Bucureşti, simt că mă sufoc. Nu-mi plac hoţii şi prefăcuţii şi nu mă refer neapărat la implicaţia penală ci la caracterele oamenilor din jurul meu.