Marian Petria, paralimpic de Cartea Recordurilor. A învins soarta și a devenit campion
0Marian Petria s-a născut cu grave deficiențe fizice și de vorbire, dar prin voință și perseverență și-a învins handicapul și a obținut aproape 50 de medalii în atletism. A urmat liceul scriindu-și lecțile cu nasul și a luat Bacalaureatul din prima, iar acum ajută și alte persoane în dificultate.
Marian Petria (32 de ani), sportiv și multiplu medaliat paralimpic, este dovada vie că niciun vis nu este imposibil de realizat dacă muncești zilnic să îl împlinești. Tânărul s-a născut cu grave deficienţe fizice și a ajuns acum unul dintre cei mai apreciaţi și mai medaliați alergători din România. A câștigat până acum aproape 50 de medalii la competiţiile naţionale şi internaţionale la care a participat.
Drama lui Marian Petria a început cu două zile înainte să se nască, pe fondul gravelor deficienţe ale sistemului medical românesc de la acea vreme. Mama tânărului, Alexandrina Petria, a ajuns la spital în chinurile naşterii, pe 17 septembrie 1990, însă medicii de la Maternitatea din Galaţi au lăsat-o să agonizeze timp de două zile până când, în sfârşit, au decis să-i facă o operaţie cezariană.
Cele două zile de travaliu au fost aproape fatale pentru făt, aşa că Marian a ajuns pe lume mai mult mort decât viu. „Când s-a născut Marian, era vânăt tot şi nu a respirat 15 minute. Medicii i-au dat nota 1, era efectiv mort. Dacă nu suna atunci soţul meu să vadă ce se întâmplă cu noi, poate că nu-l resuscitau. L-au băgat în apă rece şi aşa a respirat prima dată“, a rememorat clipele de groază pe care le-a trăit atunci mama lui, Alexandrina.
Își scria lecțiile cu nasul
În urma experienței traumatizante de la naștere, Marian a rămas cu sechele grave, care au devenit vizibile la câteva luni de la acel moment. Mâinile şi picioarele lui nu erau ca ale unui copil normal. Au urmat ani de recuperări şi fizioterapie pentru afecțiunea cu care s-a ales la membrele superioare, dar tânărul nu a dat semne vizibile de însănătoşire.
Marian nu-şi poate folosi mâinile decât foarte puțin, nu poate mânca, nu se poate spăla şi vorbeşte cu dificultate. „Le mulțumesc părinților mei pentru că datorită lor, mai ales mamei, am reușit să termin liceul, să iau Bac-ul și să mă lansez pe plan sportiv“, ține să ne spună Marian.
La școală nu i-a fost deloc ușor, dar printr-o voință de fier a reușit ceea ce puțini ar fi crezut că este posibil. La scris se ajută cu bărbia şi cu ambele mâini, iar timp de 13 ani, mama lui a mers cu el la școală ca să îl ajute. Îi scria lecțiile predate la clasă și citeau împreună până când Marian a învățat să se descurce singur.
Își scria temele la calculator cu nasul, iar apoi mama lui le printa. A fost admis la Colegiul Economic din Galați și a luat Bacalaureatul din prima, performanțe deloc de neglijat ținând cont de starea de sănătate a lui Marian.
Colegii lui din clasa primară au fost inițial răi cu el pentru că nu înțelegeau de ce Marian nu este ca ei. Învățătoarea le-a explicat afecțiunea de care suferă colegul lor, iar în timp s-au împrietenit. Același tratament l-a primit o perioadă și din partea copiilor de la bloc, însă, în cele din urmă, și ei s-au apropiat de Marian și au ajuns să joace împreună fotbal.
„Foștii mei colegi, mulți plecați în străinătate, mă caută când se reîntorc în țară. Se interesează de mine, de starea mea de sănătate și se bucură de rezultatele mele sportive“, mărturisește cu emoție Marian.
Antrenamente spartane și performanțe remarcabile
Marian iubește atletismul și a vrut dintotdeauna să fie tratat ca orice alt om. La vârsta de 18 ani, părinţii l-au înscris în Asociaţia Persoanelor cu Handicap „Sporting Club“ din Galaţi. Paul Cristea, președintele asociației, l-a ajutat constant să participe la concursuri de atletism atât în țară, cât și în străinătate. Își amintește că prima dată a alergat la un cros pe faleza Dunării, de Ziua Scrumbiei.
A fost și primul concurs câştigat, iar asta l-a motivat să se antreneze și mai mult. Alterna antrenamentele zilnice la sală cu cele de pe stadion, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Marian a ajuns să obţină timpi la alergare care ar face invidios un atlet fără problemele fizice ale tânărului: 100 de metri îi parcurge în mai puţin de 14 secunde, 200 de metri – sub 30 de secunde, iar 400 de metri în 1 minut şi 16 secunde.
În 2009 a reușit o nouă performanță notabilă: a câștigat trei medalii, una de aur la 100 de metri, una de argint la cinci kilometri şi alta de bronz la aruncarea suliţei. Ulterior, a început să participe și la competiții internaționale, iar din 2012 a participat la campionatele europene și mondiale destinate sportivilor paralimpici. Primul concurs de atletism la care a participat a fost în Croaţia, apoi s-a înscris la o competiție în Olanda, unde a ieşit pe locul patru.
„Sportul înseamnă viață“
Gălățeanul s-a numărat printre cei 14 români selectați să participe în 2012 la Jocurile Paralimpice de la Londra. Ulterior, la un concurs din Emiratele Arabe a suferit o accidentare gravă: fractură de menisc şi ligamente.
A avut nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a se putea reface complet, dar pentru că este un luptător înnăscut, Marian a reușit să treacă cu bine și peste această încercare. La scurt timp, obținea locul secund la proba de 200 de metri și locul patru la proba de 100 de metri la un campionat internațional de atletism de la Paris destinat paralimpicilor.
În prezent, sportivul participă la probele de atletism de 100 de metri, 200 de metri și 400 de metri, precum și la săritura în lungime. La această ultimă probă a reușit o săritură de 4,39 metri la un concurs în Polonia, o performanță impresionantă la categoria de paralimpici la care concurează. „Pentru mine, sportul înseamnă viață. Sunt bucuros când reușesc să ajung la sosire printre primii“, spune Marian.
Performanță de Cartea Recordurilor
În 2009, Marian a intrat în Cartea Recordurilor când a participat la cea mai lungă ştafetă din lume, de 3.094 de kilometri. S-a întâmplat în România, fiind vorba, practic, despre un tur al ţării în 336 de ore, la care au luat parte sute de atleţi amatori şi profesionişti, în alergare continuă.
La Campionatul European din Italia destinat paralimpicilor a obținut un loc trei, locul patru și locul cinci și s-a calificat pentru campionatul mondial de atletism care va fi organizat anul viitor. Următorul său obiectiv este să se înscrie la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Galați, dar visul lui este să ajungă la paraolimpiada din 2024 care va avea loc în Franța, pentru care se pregătește intens.
A obținut și o diplomă de antrenor personal și se folosește acum de experiența lui din atletism pentru a ajuta alte persoane. „Îmi place să îi ajut și pe alții, dar vreau ca munca mea să rămână anonimă. Important este binele pe care îl fac“, își încheie Marian pledoaria pentru viață și sport.
Se încarcă comentariile...
