Lecţiile pe care copiii le predau părinţilor. Ce neurotransmiţători secretă creierul la un simplu zâmbet

0
0
Foto: www.qbebe.ro
Foto: www.qbebe.ro

Majoritatea adulţilor s-au obişnuit cu regula ca ei să-i înveţe pe copii totul, pornind de la mersul în picioare şi vorbit şi până la codul bunelor maniere şi cum să se descurce în viaţă. La fel de valabilă este însă şi reciproca, dacă părinţii ar învăţa să fie mai atenţi la cei mici.

Până la vârsta de doi ani, copilul are emisferele cerebrale echilibrate şi armonioase, spun specialiştii. ”Asta înseamnă că din start copii generează armonie, iubire, drăgălăşenie şi protecţie. Până la vârsta de 7 ani, copilul absoarbe informaţii de la părinţi. Micuţii îi văd pe părinţi ca centrul universului lor. Fiecare copil este caracterizat în general de inocenţă, spontaneitate, curiozitate, de fericire şi deschidere, iar timpul curge altfel pentru el”, explică psihologul Stelian Chivu.

Copiii născuţi în ultimele decenii au început să manifeste şi alte genuri de inteligenţă pe lângă cea cognitivă. Este vorba de inteligenţa emoţională şi cea spirituală. Mulţi adulţi în schimb sunt destul de şablonaţi, în sensul că nu reuşesc să iasă decât destul de rar din rutina zilnică, ce include serviciu, lecţii cu cei mici, masă şi somn, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt.

”Asta înseamnă din punct de vedere psihologic că a intrat deja pe şine. Deşi este aparent într-o stare de confort, ea nu face altceva decât să limiteze creierul, care începe să îmbătrânească, pentru că nu mai produce noi sinapse neuronale. Adultul face aceleaşi lucruri şi crede că le ştie pe toate, ceea ce nu este deloc în regulă, pentru că dispare astfel curiozitatea, care îl împinge să afle şi să facă lucruri noi”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Mulţi adulţi sunt mereu preocupaţi, afişează o mină serioasă şi se închid în ei înşişi, ceea ce limitează sau chiar blochează comunicarea cu familia şi prietenii. La toate acestea se adaugă şi programele mentale pe care le-au dezvoltat de-a lungul anilor sau pe care le-au preluat de la alţii, care îi împiedică de multe ori să conştientizeze blocajele pe care le au şi să găsească soluţii pentru eliminarea lor.

Grija zilei de mâine şi stresul zilei de ieri

Copiii în schimb sunt mereu deschişi şi spontani. ”Copiii fac de cele mai multe ori ce simt, iau hotărârile cu inima, în timp ce adulţii analizează mult înainte de a lua o decizie. Chiar dacă aparent o decizie luată cu inima pare că este greşită, pe termen lung se va dovedi că a fost decizia bună. Adulţii sunt în general foarte stresaţi şi s-au obişnuit să îi înveţe pe alţii, să dea lecţii”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Prima lecţie pe care copiii le-o predau zilnic adulţilor, dar pe care mulţi dintre aceştia nu o conştientizează, este cum să trăiască starea de bucurie în prezent. Şi micuţii se mai supără, dar le trece repede. Ei se bucură de multe ori doar când îşi văd părinţii râzând sau simţindu-se bine, ceea ce înseamnă că au abilitatea de a se bucura de bucuria altora.

”Marea majoritate a adulţilor trăiesc în trecut sau în viitor şi foarte puţin sau deloc în prezent. Aşa se ajunge ca, dacă părintele este stresat, să transmită, chiar fără să conştientizeze, această stare şi copilului. Dacă adultul are o frică sau mai multe, le va transmite şi copilului, iar acesta se va trezi la maturitate cu anumite frici, pe care nu şi le poate explica. Adultul trăieşte cu grija zilei de mâine şi cu stresul zilei de ieri”, explică psihologul Stelian Chivu.

Iubirea necondiţionată, mulţumirea şi recunoştinţa

Curiozitatea este o altă lecţie pe care copiii o transmit adulţilor. Începând de la vârsta de trei ani, micuţii încep să întrebe tot felul de lucruri, creionându-şi astfel în minte lumea care îi înconjoară. Sinceritatea este o altă latură pe care copiii o dezvăluie părinţilor în fiecare zi.

”Adulţii mai sunt nevoiţi să moşească adevărul, adică să mintă, însă nu trebuie să facă acest lucru niciodată cu copiii lor. În caz contrar, copilul va învăţa şi el să mintă, considerând că este un lucru normal să facă asta, iar mai devreme sau mai târziu îşi va minţi şi proprii părinţi”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Copiii iubesc necondiţionat. Chiar dacă părinţii îi bat, micuţii nu manifestă ranchiună, în orice caz nu pe termen lung. Adulţii au de multe ori programe mentale extrem de puternice, prin care exprimă frustrare, ranchiună, ciudă şi dorinţă de răzbunare.

Micuţii sunt fericiţi fără motiv, în timp ce adulţii nu reuşesc să mai schiţeze un zâmbet nici măcar atunci când au motive să o facă. ”Este suficient să ne uităm pe stradă şi vom observa că majoritatea copiilor sunt zâmbitori, în timp ce majoritatea adulţilor sunt îngânduraţi şi merg de multe ori şi cu capul în pământ. Când zâmbim, creierul secretă serotonină şi dopamină. Este un reflex al organismului”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Mulţumirea şi recunoştinţa sunt stările pe care copiii le afişează constant. Micuţilor li se citesc în ochi aceste stări, în timp ce adulţii uită de multe ori să facă aceste lucruri aparent mărunte, dar care le schimbă radical modul în care se raportează la ce li se întâmplă bun în viaţă.

”Energia debordantă este o altă lecţie pe care copiii o predau adulţilor. Am pacienţi care preferă să lucreze cu copiii pentru că se simt mai bine şi mai plini de energie. Ce nu ştiu este că, dacă stabileşti un sistem de comunicare cu copiii, lăsând să se manifeste copilul din ei, vor prelua şi ei energia acestora”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.

Mai multe - Galaţi

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite