Cum ne afectează standardele societăţii în deciziile personale. Aspectele vieţii în care nu trebuie să ne raportăm la ceilalţi
0
Imaginea noastră despre sine are adesea de suferit, iar de multe ori cauza care ne face să ne creăm o imagine deformată despre noi înşine este chiar felul în care ne raportăm la ceilalţi. Psihologii spun că există câteva lucruri pe care nu ar trebui să le explicăm nimănui şi nu ar trebui să ducă la scăderea stimei de sine.
Felul în care „ne vedem prin ochii celorlalţi” îşi poate pune amprenta destul de serios în echilibrul nostru psihic, mai ales în cazul în care constatăm că suntem diferiţi de grup, de familie etc. Tot mai mulţi suntem în situaţia de a ne lupta cu kilogramele, alţii avem o orientare religioasă care ne poate face să ne simţim „diferiţi”, sau neacceptaţi de comunitate/grup/familie.
Nu puţine sunt tinerele care aleg să acorde o importanţă mai mare carierei în detrimentul familiei, ceea ce duce la discuţii interminabile cu familia, care doreşte să o vadă pe fată „la casa ei”.
Psihologii ne dau câteva exemple de situaţii în care trebuie să avem încredere în instinctele noastre, în capacităţile noastre de a lua decizii în conformitate cu propriile convingeri. „Fiecare individ are propria autenticitate şi realitate, propriile credinţe, gânduri, trăiri. Trăim într-o lume în care exprimarea e liberă şi nu suntem datori cu explicaţii. Astfel, e dezirabil şi preferabil să trăim după propriile principii şi valori, pentru a avea o stare de bine şi a fi în acord cu propriul sine, a fi bine «în pielea ta», nu pentru a mulţumi sau a fi conform unui tipar/şablon exterior, al societăţii sau al altcuiva, pentru a îndeplini aşteptările lui X sau Y; acest lucru poate duce la uriaşe discrepanţe între ceea ce suntem şi ne dorim noi şi ceea ce „se aşteaptă” de la noi, având consecinţe dezastruoase în plan psihic”, explică psihologul clinician Dana Crişan.
Ea a exemplificat cinci situaţii în care deciziile trebuie să fie personale, şi nu pentru a mulţumi pe alţii, motiv pentru care nu trebuie să ne simţim obligaţi să dăm explicaţii cuiva. Acestea sunt doar câteva dintre cele mai importante.
1. Confesiunea religioasă trebuie să fie o decizie personală. „Este preferabil să nu justifici alegerile despre religie, credinţă, confesiune religioasă sau trecerea de la o religie la alta. Nu este treaba nimănui care îţi sunt credinţele intime şi după ce principii de ghidezi”, explică psihologul clinician.
2. Cariera sau activitatea profesională se alege în funcţie de aptitudini şi abilităţi. „Este preferabil să îmbrăţişezi o carieră sau o activitate profesională conform aptitudinilor şi abilităţilor din «dotare», şi nu pentru a mulţumi pe cineva, părinţi, grup de apartenenţă etc., făcând o meserie, o profesie impusă. Nu o vei face cu plăcere, cu pasiune, vor apărea nemulţumiri pe parcurs şi asta va afecta chiar şi sănătatea fizică. Construieşte-ţi un viitor profesional conform propriilor dorinţe, nu să îndeplineşti frustrările şi complexele părinţilor. Alege o meserie, nu ca o proiecţie a lor. E viaţa ta, nu trăi viaţa altora!”, arată psihologul.
3. Statutul marital sau orientarea sexuală fac parte din viaţa personală a fiecăruia. „Statutul marital sau orientarea sexuală nu se justifică, pentru că viaţa personală este o alegere proprie. Nu te căsătoreşti ca să «fii în rând cu lumea» sau să faci copii sau unele lucruri că «aşa se cade». Dacă alegi să trăieşti singur/singură, e propria opţiune, nu e benefic să stai într-o relaţie doar de dragul de a nu fi singur. Eşti liber să ai propriile opţiuni, inclusiv când bunicii îşi doresc nepoţi. E alegerea cuplului când consideră că îşi doreşte copii”, mai spune ea.
4. Hobby-urile, timpul liber (sau nu) sunt alegeri proprii. „ Nu trebuie să te justifici nimănui în legătură cu preferinţa de a petrece timpul zilei făcând sport, excursii, călătorii sau hobby-uri. Nu ai nevoie de confirmare sau de validarea cuiva. Nu e o ruşine să practici, ca bărbat, sporturi considerate mai puţin bărbăteşti sau invers, femeile să fie pasionate de sporturi considerate de stereotipii şi prejudecăţi ca fiind apanajul bărbaţilor. Ai curajul de a-ţi afirma propriul interes!”, îndeamnă psihologul.
5. Starea de „bine în pielea noastră” nu trebuie să aibă legătură cu aspectul fizic. Putem fi „bine” chiar dacă nu ne încadrăm în standardele de greutate ale societăţii. „Este dezirabil ca imaginea despre sine să îţi aducă confort psihic, nu disconfort. Lupta cu kilogramele pentru a fi conform unui tipar social, a unui şablon, pot perturba sănătatea şi apar dezechilibre şi la nivel psihic. A te «simţi bine în propria piele» nu are legătură cu cântarul, atâta vreme cât starea de sănătate e una bună şi eşti clinic sănătos”, mai explică psihlogul clinician Dana Crişan.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
