„Greşeală“ tipic românească: cum s-au plătit 17,5 milioane de euro pe ranfluarea navei Rostock, când de fapt lucrarea costa cinci milioane de euro

Curtea Internaţională de Comerţ de la Paris a dispus ca statul român să achite 12,5 milioane de euro către consorţiul Rostock Wreck Removal Consortium, pentru un contract „cu probleme”, prin care RWRC se angaja să scoată la suprafaţă, din apele Dunării, nava eşuată Rostock. Eroarea de milioane s-a dovedit a le aparţine unor funcţionari ai Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos Galaţi, care au greşit datele din caietul de sarcini.

Nu mai puţin de 17,5 milioane de euro. Atât a ajuns să coste România un contract, încheiat în toamna lui 2004, între Ministerul Transporturilor şi consorţiul internaţional Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), care fusese semnat iniţial pentru cinci milioane de euro. Pe scurt, consorţiul se angajase să scoată din apele Dunării nava eşuată Rostock, câştigând o licitaţie internaţională, al cărei beneficiar era Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi.

După mai bine de opt ani de la semnarea contractului şi de la terminarea lucrărilor, RWRC a reuşit să demonstreze, la Curtea Internaţională de Comerţ de la Paris, că România îi este datoare cu 12,5 milioane de euro, din cauza unor date  tehnice eronate din caietul de sarcini, greşeli care le aparţin specialiştilor gălăţeni de la AFDJ. Astfel, factura finală pentru această afacere costă statul român de mai bine de trei ori mai mult decât valoarea iniţială a contractului, stabilită la 5 milioane de euro.

Cine a greşit contractul

În toamna lui 2004, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi, prin Ministerul Transporturilor, a scos la licitaţie internaţională lucrările de ranfluare a navei ucrainene Rostock, care eşuase pe Canalul Sulina. Caietul de sarcini a fost întocmit de către Ministerul Transporturilor, pe baza informaţiilor tehnice primate de la AFDJ Galaţi, condusă, la acea vreme, de Valerică Anghel. Licitaţia a fost câştigată de consorţiul internaţional RWRC, format din Muller Maritime Holding BV. (Olanda), Titan Maritime LLC – S.U.A. (Florida) şi Deltacons S.A. – România (Tulcea), care s-a angajat să scoată epava la suprafaţă, primind în schimb 5 milioane de euro. Banii reprezentau, însă, 4 milioane de euro pentru lucrările efective şi încă un milion de euro, pentru eventualele situaţii neprevăzute.

În primăvara lui 2005, lucrările au început şi, tot în aceeaşi perioadă, conducerea AFDJ Galaţi a fost preluată de către Mihai Ochialbescu, care a supravegheat modul în care se desfăşura contractul, oferind, în acelaşi timp, toate datele tehnice de care consorţiul internaţional mai avea nevoie pentru a scoate epava. Odată cu lucrările, care au durat până în aprilie 2006, au apărut şi problemele. Mai exact, cei care au câştigat licitaţia semnalau periodic conducerii AFDJ Galaţi, ca beneficiari direcţi ai contractului, că lucrările pe care le fac sunt mult mai ample şi mai costisitoare decât erau prevăzute în caietul de sarcini întocmit pe baza informaţiilor date de specialiştii gălăţeni. Aşa s-a ajuns ca, odată cu scoaterea navei Rostock din apele Dunării, factura finală imputată statului român să ajungă la circa 17,5 milioane de euro, adică de mai bine de trei ori mai mult decât ce era prevăzut în contract.

„La numai câteva luni de la debutul contractului, consorţiul RWRC mi-a cerut majorarea cheltuielilor. Atunci, am discutat cu inginerul desemnat de consultant (n.r. - Luis Berger Group) şi am ajuns la concluzia că încă nu lucraseră nimic. Au motivat că au găsit mai mult noroi, că apa este mare, că-s curenţii puternici, că-i gheaţă, că a fost şi un accident mortal cu unul dintre muncitorii lor. Am zis că nu le dau niciun ban în plus până când nu văd scoasă o bucată din navă”, explică Mihai Ochialbescu, director al AFDJ Galaţi, până în 2007, şi cel care a supervizat contractul.

În aprilie 2006, cu o întârziere de câteva luni faţă de termenul prevăzut în contract, nava eşuată Rostock a fost scoasă la suprafaţă de RWRC. Pentru depăşirea termenului, consorţiul a fost sancţionat de AFDJ Galaţi cu suma de 300.000 de euro. În paralel, însă, Rostock Wreck Removal Consortium s-a adresat Curţii Internaţionale de Comerţ de la Paris, somând statul român să îi plătească încă 12,5 milioane de euro, pe lângă banii prevăzuţi în contractul iniţial. În urmă cu mai bine de un an, instanţa comercială de la Paris a stabilit definitiv ca statul român să achite această sumă, pentru erorile tehnice găsite în caietul de sarcini, dar şi pentru greşelile făcute de oficialii AFDJ Galaţi, pe parcursul lucrărilor.

Banii, luaţi din alte bugete

Cazul dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC a ajuns să fie judecat, în 2012, de un Tribunal de Arbitraj. Concret, RWRC a cerut ca regia să fie obligată să plătească cheltuielile făcute suplimentar pentru scoaterea epavei. Cei trei arbitri internaţionali, care au judecat cazul, au admis solicitarea consorţiului, şi au obligat AFDJ Galaţi să plătească cei peste 12,5 milioane de euro, reprezentând „plăţi suplimentare datorate RWRC derivate din executarea contractului, dobânzi aferente, taxe arbitrale, onorarii de avocat şi cheltuieli ocazionate de arbitraj”.

Până în acest moment, Guvernul României, care trebuie să plătească, de fapt, suma stabilită de instanţa de la Paris nu a achitat banii către RWRC. În urmă cu mai puţin de o lună, premierul Victor Ponta a comentat aceast caz, susţinând că va fi nevoit să adune cei peste 12,5 milioane de euro tăind din alte bugete. „Mi-a venit hotărârea definitivă, irevocabilă: trebuie să dăm 12 milioane de euro pentru nava Rostock. Eu uitasem de nava Rostock. Am pierdut toate procesele. S-a scufundat, a fost scoasă cu chiu, cu vai. Dar eu plătesc, ce să fac? O să tai din altă parte. Nu ştiu de unde. O să discut cu ministrul bugetului”, declara premierul, luna trecută.