Don Quijote de Galaţi. Trăieşte în condiţii mizere, dar a cheltuit 20.000 de euro pe procese inutile

Gălăţeanul Vasile Neagu (78 de ani) poate fi lejer subiectul unui roman sau al unui film despre cum să te lupţi în van cu cei din jurul tău. Pensionarul, care locuieşte în cartierul Fileşti, a deschis zeci de procese împotriva vecinilor, rudelor şi chiar a avocaţilor acestora, pentru motive pe care, în mare parte, nu le mai ţine minte prea bine.

Flacăra „războiului" a izbucnit - tipic pentru scandalurile dintre vecini - de la un gard. Nici nu se mai ştie cine a fost primul care a prăvălit gardul vecinului, însă e clar că războiul a devenit unul de uzură: animale ucise, înjurături, îmbrânceli, bătăi, ameninţări cu moartea, distrugeri de bunuri.

Zeci de kilograme de hârtii s-au adunat în dosarele de la instanţe, dar rezultatul a fost de fiecare dată acelaşi: Vasile Neagu a pierdut, chit că strada pe care locuieşte se numeşte după o victorie teribilă: 9 Mai 1945. Fie că nu s-a priceput să le spună judecătorilor şi procurorilor ce s-a întâmplat, fie că n-a adus probele necesare, în final s-a pomenit că a cheltuit degeaba câte un pumn de bani pentru fiecare înfruntare.

După socotelile lui, procesele cu vecinii i-au „mâncat" undeva la 20.000 de euro, bani care s-au dus pe avocaţi, pe expertize, pe deplasări la Tribunal. Suma reprezintă o mică avere pentru Vasile Neagu, care locuieşte într-o casă veche, şubredă, care mai are pic şi cade peste el. „Mi-au mâncat banii procesele!", se vaită el.

Pe undeva, ştie că zbaterea lui seamănă cu bătăliile lui Don Quijote cu morile de vânt, însă nu se lasă. „Să ştiu că mor de foame, dar nu mă dau bătut până nu câştig", spune cu convingere bătrânul, în timp ce ne arată „gospodăria" lui: trei magherniţe din pământ, prin pereţii cărora suflă vântul, un câine cu ochi plânşi şi un cârd de mâţe. Până de curând a avut şi două capre, dar le-a vândut pentru a putea plăti avocatul. Deh, ambiţia costă!