Anca Tofan este graficianul nonconformist de la „Arte”
0
Anca iese din comun chiar şi în lumea „mai altfel" a artiştilor. Personalitate deosebită, plasticiana de la Muzeul de Arte se remarcă prin francheţe şi verb.
A absolvit Academia de Arte din Cluj, secţia Sticlărie. A şi lucrat vreo şase ani în acest domeniu.
„Făceam piese decorative şi utilitare, în serie mică. Cele mai multe mergeau la export", povesteşte artista. Din 1989, este muzeograf la Muzeul de Arte Vizuale din Galaţi. A făcut scenografie pentru toate genurile de teatru. Îi place foarte mult să facă scenografie şi costumaţie pentru teatrul de păpuşi.
Scenografia din «Don Quijote» şi «Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur», jucate de Teatrul «Cărăbuş» din Brăila este făcută de ea. A lucrat şi la «Ivan Turbincă», dar şi la «Punguţa cu doi bani», realizate de Teatrul «Gulliver» din Galaţi. Se mândreşte că a făcut scenografie şi la „Muzicalul" gălăţean, pentru spectacole de revistă, operetă sau operă. Îi place foarte mult să ilustreze grafic cărţile, să facă filme de prezentare şi cataloage.
Membru UAP, doar după Revoluţie
Deşi din 1982 şi până în prezent a avut anual câte o participare la câte o expoziţie, Anca Tofan spune că s-a ferit de astfel de manifestări cu premii.
„Pentru cei mai tineri dintre artişti, acest gen de expoziţie era un ideal, chiar dacă rareori se acordau şi premii în bani. Pe vremea lui Ceauşescu, am evitat să intru în Uniunea Artiştilor Plastici. Am făcut-o după Revoluţie, la sugestia unuia dintre cei mai mari graficieni din România, Marcel Chirnoagă. Ştiţi de ce am intrat după Revoluţie şi nu înainte? Pentru că după '89, am intrat într-un sistem logic din toate punctele de vedere. Înainte se intra în UAP pe unele sisteme care nu prea aveau legătură cu arta", îşi aminteşte plasticiana.
Dintre toate lucrările expuse îşi aminteşte cu drag de singura participare la o expoziţie peste hotare. Este vorba despre o lucrare de instalaţie expusă la Centrul Cultural Român de la Paris. Nu sunt de neglijat nici celelalte 35 de expoziţii în grup sau personale realizate din 1982, în Galaţi sau în ţară.
O artistă nonconformistă
Talentată, deşteaptă, cultă, directă. Cam asta este Anca Tofan în doar câteva cuvinte. Marea ei pasiune este calculatorul. A ajuns însă să regrete vremurile de altădată când stătea până dimineaţa la 5.00 şi lucra pe calculator. „Marele meu regret este faptul că trebuie să-mi pun ochelari", spune Anca Tofan.
N-are prea multe îndatoriri de familie deoarece, pur şi simplu, nu şi-a găsit încă perechea. Îi ţin de urât cei şapte câini maidanezi de la Muzeul de Artă, cu care îşi petrece aproape tot timpul zilei de lucru. Biroul muzeografului Anca Tofan este în acelaşi timp şi atelierul în care lucrează fiind de remarcat faptul că toate obiectele sunt într-o ordine perfectă în care nu găseşti nimic din ceea ce cauţi.
Întrebări şi răspunsuri
Câţi dintre cei care intră într-o expoziţie de artă se uită „ca prostu' la poartă nouă"?
Din punctul meu de vedere cel puţin 80% Şi aici sunt optimistă... Însă, nu-i vina oamenilor. Noi nu avem o civilizaţie a imaginii din cauza comunismului. De apreciat însă că aceşti oameni au intenţii bune, încearcă, dar nu toţi reuşesc.
Cum ar putea fi stimulat interesul oamenilor pentru artă?
Oamenii trebuie să aibă bani. Ca să înţelegi arta trebuie să o consumi şi arta adevărată costă. Trebuie să plăteşti ca să-ţi poţi cumpăra un tablou, trebuie să plăteşti ca să intri la teatru... Dar până să cumpere artă, oamenii trebuie să cumpere de la magazine alte chestii absolut necesare.
Ce-i place?
Îmi place când văd ceva făcut la modul profesionist, indiferent de domeniu. Ştiu că acel lucru este bine făcut atunci când îl probez şi văd cum merge. Dacă totul ar fi profesionist făcut, atunci am fi americani.
Ce nu-i place?
Nu-i plac oamenii care nu încearcă să se autodepăşească. Pentru unii este comod să rămână veşnic la fel. Cunosc mulţi astfel de oameni, cu multe diplome şi doctorate.
Profil:
Născută: 28.06.1959, Galaţi
Studii: Academia de Arte din Cluj
Stare civilă: necăsătorită
Se încarcă comentariile...
