Doar 20 de şcoli din Vrancea au sală de sport
Potrivit inspectorului de educaţie fizică şi sport Dan Grigoraş, investiţiile în sport sunt din ce mai mai mici, lucru demonstrat de starea proastă a multora dintre bazele sportive din judeţ.
Şcoli fără teren de sport amenajat, fără săli unde elevii să-şi poată desfăşura orele de educaţie fizică pe timpul iernii şi iniţiativă redusă din partea unora dintre profesori.
Acestea ar fi lacunele sportului vrâncean în momentul de faţă, lacune pe care inspectorul Dan Grigoraş speră să le înlăture cu timpul.
ADS: Cum găsiţi sportul vrâncean în 2011?
D.G. Se află la un nivel acceptabil, în sensul că tot ce înseamnă competiţii în cadrul Olimpiadei Sportului Şcolar se desfăşoară în condiţii decente. Anual, avem întreceri sportive cu elevi din Brăila, Buzău, Galaţi, Constanţa şi Tulcea. Cheltuielile de deplasare ridică uneori probleme, în sensul că acestea trebuie suportate de şcoli în cazul etapelor zonale şi nu întotdeauna există fonduri. Pentru fazele naţionale, costurile sunt asigurate de Ministerul Educaţiei.
Ce ne puteţi spune despre bazele sportive din judeţ?
D.G.Bazele sportive lasă destul de mult de dorit, făcând referire aici la terenurile de sport în care nu s-a mai investit aproape deloc. În unele localităţi din judeţ s-au ridicat săli mari de sport, însă mişcarea în aer liber a fost exclusă. De exemplu, la Colegiul Tehnic" Gheorghe Balş" sau la Şcoala „Angela Gheorghiu" din Adjud nu există un teren de sport şi nici măcar săli.
Că tot veni vorba de săli sport, câte unităţi şcolare din Vrancea dispun de o astfel de încăpere?
D.G. Din 124 de şcoli cu personalitate juridică, doar 20 au o sală de sport. De exemplu, la Panciu există o sală, însă se află într-o stare deplorabilă, iar astfel de cazuri se întâlnesc în mai multe şcoli rurale. În unităţile unde nu sunt săli, elevii fac sportul în aer liber pe timp de vară, iar iarna este amenajată o clasă pentru ca orele de educaţie fizică să se desfăşoare.
Sunt necesare mai multe ore de educaţie fizică în şcoli?
D.G. Cu siguranţă. Tragedia cea mai mare este la liceu, unde elevii fac o singură oră de sport pe săptămână. Am făcut un proiect legislativ ce are ca scop introducerea a trei ore de sport, însă şi acesta se află în stand-by la Minister. Cei din ciclul primar şi din cel gimnazial au câte două ore, însă şi acestea sunt puţine.
Ce părere aveţi despre „moda" scutirilor la sport?
În ultima perioadă parcă s-au mai responsabilizat un pic şi medicii şi nu mai dau scutiri în neştire. Fenomenul acesta se întâlneşte mai mult în rândul liceenilor, care mizează mai mult pe comoditate. Însă, elevii în general n-au înţeles că de fapt sportul înseamnă sănătate.
Pun profesorii de sport accent pe organizarea de competiţii interşcolare?
D.G. Sunt profesori care au ore de ansamblu sportiv în cadrul cărora elevii sunt pregătiţi în vederea selectării în echipa reprezentativă a şcolii, care participă la diverse competiţii. Recunosc faptul că sunt şi cadre didactice care se rezumă doar la ora de sport, însă aceştia pot fi sancţionaţi prin neprimirea gradaţiilor de merit.
O concluzie privind starea actuală a sportului vrâncean?
D.G. Închei prin a spune că omul sfinţeşte locul. Dacă profesorul îşi dă interesul şi în ceea ce priveşte amenajarea unui teren de sport cu materiale la îndemână, şi organizarea de competiţii, orele de sport s-ar desfăşura conform programei. Trebuie mai multă preocupare.



















































