Craiova: „Nu mă fac profesor pentru că din meseria asta nu scoţi bani“

Liceenii craioveni cred că o carieră în educaţie îţi poate oferi motive de satisfacţie doar dacă lucrezi peste hotare.

Elevii clasei a XII-a de la Colegiul Elena Cuza din Bănie povestesc cum resimt criza din educaţie.

Încă de la început, tinerii spun că nici nu vor să audă de recuperarea în weekend a orelor pierdute în timp ce profesorii lor au protestat. Liceenii cred că programul şcolar nu trebuie afectat de manifestările sindicale.

„Nu aş fi de acord să vin sâmbătă la şcoală pentru a recupera materia, fiindcă nu e vina mea ca s-a ajuns la proteste. Profesorii pot să facă grevă în timpul lor liber, după terminarea orelor sau în weekend“, propune Alexandru Ciurlin (18 ani), elev la profilul Filologie, Bilingvă Engleză. La fel de categorică este şi colega sa de clasă, Denisa Gabroveanu.

„După şase - şapte ore de şcoală pe zi, de luni până vineri, ai nevoie de două zile în care să te relaxezi. Acelea sunt zilele de weekend“, explică tănâra.

Catedra, ultima destinaţie

Atunci când sunt întrebaţi dacă ar opta pentru o carieră în învăţământ, doar unul din cinci elevi spune că da, însă cu o precizare esenţială:

„Nu în România!“. De ce? „Pentru că, din ce am văzut, la noi în ţară nu se fac bani din meseria asta“, explică Alexandru Ciurlin. Tânărul visează la o carieră la catedră într-o ţară europeană, unde salariile cadrelor didactice sunt decente. „În România poate aş vrea să fiu profesor universitar, ei câştigă mai bine“, spune el.  Decât să devină cadru didactic, Denisa Gabroveanu preferă o carieră în uniformă. Tânăra se pregăteşte pentru un examen la Academia de Poliţie.

„Nu aş vrea să fiu profesoară, deoarece este un efort prea mare pentru o răsplată prea mică. Sunt elevi foarte dificili, care nu respectă profesorii. De ce să-ţi baţi capul cu ei când eşti răsplătit cu bani puţini?“, întreabă eleva.

Atunci când vine vorba despre găsirea unei soluţii pentru criza din sistemul de învăţământ românesc, tinerii întreabă mai întâi: „Care criză?“. Nu par foarte interesaţi de revendicările profesorilor, ci mai degrabă de efectele care se răsfrâng asupra lor. Roxana Răduţ (18 ani) spune că nu ar mai trebui schimbat ministrul Educaţiei de la un an la altul. Elevii cer continuitate şi coerenţă.

„Miniştrii sunt schimbaţi foarte des şi fiecare dintre ei vine cu propria viziune, care diferă de cea anterioară“, susţine tânăra. Colega sa, Denisa Gabroveanu, ţine să o completeze.

„Cei care au de suferit după aceste schimbări sunt elevii, pentru că sunt bulversaţi după fiecare schimbare. Într-un an se dă bacalaureatul într-un fel, anul viitor se dă cu totul altfel“, explică eleva.

Încă în tranziţie

O altă soluţie pentru ieşirea din criză ar fi investiţiile europene, în opinia Dianei Sima (18 ani). Tânăra crede că fondurile europene ar putea să rezolve măcar partea de infrastructură a educaţiei. Colegul ei, Alexandru, susţine că ar trebui să învăţăm de la alte ţări europene. Elevul nu vede nimic rău în a împrumuta idei de la alte sisteme de învăţământ:

„Dacă în Germania sau Anglia merg anumite strategii, poate că ar trebui să le implementăm şi noi“.

Cea mai relaxată părere o are colegul lor, Radu Alexandru. Tânărul crede că nu trebuie să ne facem griji, pentru că suntem încă în perioada de tranziţie. „De 20 de ani spunem că e vina sistemului şi că toate pornesc de acolo. Eu cred că o să mai dureze până când vom ajunge la nivelul altor ţări. Am trecut abia prin 20 de ani de democraţie. Nu ne putem compara cu Norvegia, care are cel mai ridicat nivel de trai“, susţine tânărul.