Strănepotul comandorului Alexandru Cătuneanu a premiat cei mai buni studenţi ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“
0
Cu prilejul aniversării a 145 de ani de învăţământ românesc de marină, la Constanţa au avut loc o serie de activităţi. Alexandru Nicolae Pană, strănepotul comandorului care a realizat prima hartă a coastei româneşti a Mării Negre, a acordat mai multe burse celor mai buni elevi ai instituţiei de învăţământ românesc. Totodată, un amfiteatru a primit numele Alexandru Cătuneanu.
Alexandru Nicolae Pană, de 70 de ani, stabilit în Elveţia, a ales ca în semn de preţuire pentru străbunicul său, comandorul Alexandru Cătuneanu, să acorde burse celor mai buni elevi.
Joi, în aula Academiei Navale, foşti elevi ai instituţiei de învăţământ, acum comandanţi, cadre cu cariere de succes în Marina Militară, au împărtăşit celor care se află acum pe băncile şcolii din experienţa lor. La finalul întâlnirii, Alexandru Nicolae Pană a acordat burse, în valoare de 100 de lei pentru nouă elevi merituoşi. Ei vor primi lunar această sumă până la sfârşitul anului. Totodată, vor fi premiaţi şi cei mai buni cartografi de la Direcţia Hidrografică din Constanţa.
Cine a fost Alexandru Cătuneanu
Alexandru Cătuneanu s-a născut la Bucureşti, în ziua de 17 octombrie 1862, în familia Sidoniei şi a lui Constantin Cătuneanu. A visat să devină ofiţer de Marină, iar la absolvirea Şcolii de ofiţeri, în 1883, a fost repartizat să facă practică pe nava-şcoală Mircea. În anul 1888, tânărul ofiţer primea o misiune importantă: să facă parte din echipajul care să aducă din şantierul din Newcastle din Anglia în România crucişătorul Elisabeta din Anglia.
În iulie 1890, Cătuneanu este avansat în grad de căpitan şi i se încredinţează pentru prima dată comanda unei ambarcaţiuni: remorcherul România. După numai un an, în 1891, este numit ofiţer secund pe Bricul Mircea. Calităţile sale îl propulsează pentru o carieră de coordonare la nivel mai înalt, astfel că între anii 1892 şi 1895, Cătuneanu va activa la Administraţia Centrală a Războiului; Diviziunea Echipajelor; Inspectoratul Navigaţiei şi al Porturilor; Depozitul şi Comandamentul Flotilei. În anul 1896 devine căpitan de Port clasa I, la Constanţa.
Era iulie 1897 când Bricul Mircea începe o campanie de măsurători hidrografice pentru întocmirea unei hărţi maritime a părţii de vest a Mării Negre. Din echipa de specialişti făcea parte şi căpitanul Alexandru Cătuneanu.Peste doar 2 ani, în 1899, având grad de locotenent-comandor, ajunge să conducă vasul şi implicit măsurătorile la care ia parte şi şalupa Rahova. Momentul de triumf vine în 1900, când Harta Cătuneanu primeşte cea mai înaltă distincţie de la Expoziţia Universală de la Paris: medalia de aur. Juriul a recunoscut astfel acurateţea cu care fusese realizată de către ofiţerii români.
Amfiteatrul Alexandru Cătuneanu
Documentul hidrografic fusese tipărit la Serviciul de specialitate al Ministerului Marinei Franceze şi a fost apoi gravat pe o placă de aramă de către un cunoscut gravor francez, Ettiene Delaune. În iunie 1904 sosesc în ţară 1000 de exemplare tipărite, însoţite de placa gravată. După această hartă realizată în secolul al XIX-lea s-a navigat până în anul 1952.
„În urma măsurătorilor hidrografice realizate de echipa condusă de Alexandru Cătuneanu, a fost ridicat şi farul de aterizare de la Tuzla, în anul 1900. Acesta era atât de necesar asigurării navigaţiei în această zonă, ştiut fiind faptul că din cauza stâncilor aflate sub apă, este o zonă în care se odihnesc epave ale multor nave. Astăzi, farul de la Tuzla este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcţiune“, arată specialiştii Marinei Militare.
Cariera lui Alexandru Cătuneanu continuă fulminant după recunoaşterea mondială de la Paris. Este numit în 1901 căpitan al portului Constanţa şi profesor la Şcoala de Marină. Comandă succesiv şalupaVedea, Compania Galaţi. Vedeta Valter Mărăcineanu şi monitorul Mihail Kogălniceanu.
În 1909 ajunge comandant pe crucişătorul Elisabeta şi comandant al Diviziei de Mare. Ia parte la cel de-al Doilea Război Balcanic în 1913 şi este numit director al Direcţiei Marină din Ministerul de Război. În 1914 primeşte aceeaşi funcţie, de comandant, la Divizia de Dunăre.
La 31 decembrie 1916, în plin Război Mondial, comandorul Alexandru Cătuneanu se afla în trenul care forma un convoi militar, cu 26 vagoane, care mergea de la Galaţi spre Iaşi. Trenul era supraaglomerat de români, civili şi soldaţi, şi de ruşi care se refugiau. În apropiere de Gara Ciurea, la o pantă abruptă, frânele au cedat, iar garnitura de vagoane, cu excepţia primelor două, a deraiat. Peste 1.000 persoane au murit în acel dezastru. Printre victime s-a numărat comandorul Alexandru Cătuneanu şi locotenentul Vasile Cantacuzino (fiul fostului primar ieşean Matei B. Cantacuzino), iar istoricul Vasile Pârvan s-a aflat printre puţinii supravieţuitori, fiind doar rănit.
În memoria ofiţerului care a pus Marea Neagră pe hartă, la Gara Ciurea a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative.
145 de învăţământ românesc de marină
Înfiinţată la Galaţi în anul 1872, Şcoala Flotilei a reprezentat, în contextul creşterii rolului flotei militare şi civile, primul pas spre instituţionalizarea unor forme adecvate de formare a cadrelor militare de Marină, precum şi racordarea învăţământului de specialitate la solicitările practicii sociale şi ale învăţământului naţional.
Ideea naşterii unei şcoli superioare de profil a fost susţinută multă vreme, dar abia în anul 1909, a fost înfiinţată Şcoala Navală Superioară, la Constanţa. Organizarea Secţiei Marină de Comerţ, în cadrul aceleiaşi instituţii, în anul 1938, nu a reprezentat decât un răspuns al evoluţiei a învăţământului de marină.
După multe transformări, în august 1973, a luat naştere Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, în urma fuziunii celor două ramuri ale pregătirii puterii maritime naţionale, iar în anul 1990 s-a transformat în Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, instituţie destinată pregătirii şi perfecţionării ofiţerilor ingineri pentru Forţele Navale şi pentru Marina Comercială.
.
Se încarcă comentariile...
