Primul omor din istoria lumii. Care au fost cauzele şi cum a fost pedepsit criminalul

Publicat: 30.03.2018 06:17

Ultima actualizare: 04.08.2022 11:27

Cain în ucide pe Abel, desen dintr-un manuscris datând secolul XV SURSA wikipedia.org

Primul caz de omor din istoria omenirii este relatat în paginile Vechiului Testament. Deşi lumea a fost creată de Dumnezeu bună, primii oameni de pe pământ au ales să-şi exprime sentimentele chiar şi prin acte de violenţă. Pentru aceasta au fost pedepsiţi.

Cartea Facere din Vechiul Testament vorbeşte despre crima săvârşită de copiii primilor oameni de pe pământ, Cain şi Abel. Cei doi aveau îndeletniciri diferite: unul era păstor, altul era agricultor.

Conform Bibliei, „Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". Şi l-a mai născut pe fratele sau, Abel. Abel era păstor de oi, iar Cain, lucrător de pământ. Şi a fost ca, după un timp, Cain a adus din roadele pământului jertfa lui Dumnezeu. Şi a adus şi Abel din cele întai-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi Domnul a căutat spre Abel şi spre darurile lui, dar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a umplut Cain de mânie şi faţa-i era posomorâtă. Şi Domnul Dumnezeu ia zis lui Cain: "De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa posomorâtă? Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar tu cată să-i fii stăpân!".

În continuare, din Cartea Facere a Sfintei Scripturi reiese că, din cauza „mâniei” Cain a săvârşit primul omor din istoria lumii. „Şi Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Şi a fost că-n timp ce erau ei pe câmp, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, şi l-a omorât. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a zis: "Nu ştiu; nu cumva sunt eu paznicul fratelui meu?...". Şi a zis Domnul: "Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tau strigă spre Mine din pământ.”

Cain nu recunoaşte fapta săvârşită în faţa divinităţii. Se comportă la fel ca părinţii săi, Eva şi Adam care nu au recunoscut faptul că au mâncat din măr, deşi Dumnezeu le poruncise să nu o facă. Însă, crima lui Cain nu rămâne nepedepsită. Biblia relatează că Dumnezeu l-a blestemat pe criminal: „Blestemat să fii de pământul ce şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău. Când vei munci pământul, el nu-ţi va mai da puterea lui; rătăcitor vei fi şi fugar pe pământ!"

Sfântul Chiril al Alexandriei, în lucrarea „Despre Cain şi Abel”, vorbeşte de şapte păcate pe care le-ar fi săvârşi Cain. Aşadar este o înlănţuire a acestora care au culminat cu omorârea fratelui său. „Primul păcat al lui Cain a fost că nu a deosebit în chip drept, nici n-a oferit lui Dumnezeu cele mai bune roduri. Al doilea, că aflând de păcatul lui, nu s-a întors spre pocăinţă şi n-a îndreptat greşeala prin săvârşirea celor bune, ci s-a aprins de mânie şi s-a înfuriat de preţuirea dată aproapelui, pe care trebuie să caute să-l imite, nu să-l socotească duşman şi să-l privească cu ochi nedrepţi. Al treilea păcat, care e ca un adaos la uciderea sălbatică, este pisma neîmpăcată. Al patrulea, invitaţia: "să ieşim la câmp", care e dovada vicleniei şi a înşelării. Al cincilea e crima uciderii nelegiuite. S-ar putea socoti că al şaselea păcat al lui, minţirea lui Dumnezeu. Al şaptelea, socotinţa că poate scăpa fără voia lui Dumnezeu de pedeapsă, putând fi eliberat fără voie de viaţa în trup”.

Mihai Neamţu, notează pe site-ul său că Abel se aseamănă cu ciobanul din balada „Mioriţa” deoarece nici el nu reacţionează la ameninţare. „Cain îl ademeneşte, îşi ascunde intenţiile şi apoi îl lichidează. Cain e cuprins de invidia egalitară. El se află în imposibilitatea de-a accepta diferenţa darurilor omeneşti şi faptul că, din raţiuni misterioase, cineva are mai mult noroc sau mai multă carismă decât tine.”

Fratricidul săvârşit de Cain a inspirat de-a lungul omenirii scriitori, pictori şi compozitori, precum Tsippi Fleischer, lordul Byron, William Blake.

„Să ne gândim la soarta lui Cain oricând nu putem admira succesul altcuiva, oricând Dumnezeu ni se pare arbitrar în deciziile Sale, oricând suntem copleşiţi de invidie, frustrare, pizmă, răutate. Când ucizi un om (chiar şi prin cuvinte), tu ucizi de fapt o lume întreagă”, recomandă Mihai Neamţu.