Pluguşorul din Dobrogea anului 1880: cum suna pe vremuri colindul de Anul Nou pentru românii care descopereau pitoreasca regiune a ţării
0O colecţie de folclor din anul 1880, intitulată „Călӗtorie în Dobrogia“, strânsă de cărturarul Teodor T. Burada şi publicată la Iaşi, dezvăluie colindele românilor care trăiau în tărâmul redobândit de România, după Războiul de Independenţă de la 1877.
Dobrogea a revenit la sânul patriei-mamă în 1878, odată cu instalarea administraţiei româneşti în locul celei otomane. În colecţia sa, Burada a cuprins şi Pluguşorul tradiţional, pe care dobrogenii îl cântau la porţile gazdelor în seara de Anul Nou, în pragul sărbătorii Sfântului Vasile. Nepreţuita colecţie de folclor a fost reeditată de Centrul Cultural Judeţean Teodor T. Burada din Constanţa.
Pluguşorul
Se sculă ist domn bun,
Vasile jupîn,
Cu plugul cu 12 boi,
Boi bourei
in coadă codălbei,
Şi-a arătat joile,
Văile,
Vinerile,
Piscurile
Marţile
Hărtoapele
Căt îţi luau vederile.
Brazdă neagră resturna
Grău în poală el lua,
Cu dreapta mi-l asverlea
Semăna şi isprăvea.
Pogoniciul îl punea
De grapa şi măntuea.
Ia mănaţi măi!
Hăi! Hăi!
A casă cănd el vinea
La jupăneasa-i privea,
O lună la ea şedea.
În grajd apoi mi-a intrat
Şi la cai el s`a uitat,
Scoase-un cal negru,
Negru ca corbu
Iute ca focu,
Inşelat
Şi `nrăfturat
Cum e bun de `ncălecat;
Să vadă grăul de-i părguit,
Şi l-a găsit frumos
Ca şi faţa lui Hristos,
In paiu ca trestia,
In spic ca vrabia,
În grăunţ ca mazerea.
Ia mănaţi măi!
Hăi! Hăi!
Ist domn
Vasile jupăn,
De bine ce-i părea
Pe-acasă nu dădea,
La terg se ducea
Şi `ndată îmi lua
Nouă oca de oţel
Şi nouă oca de fer;
Porni drept la Stan ţiganul,
Fiir-ar a dracului mormanul!
Făcu nişte săcerele
Incărlicăţele
Cu dinţi de chipăreţele;
Dete la fini şi finicele,
La nepoţi şi nepoţele;
Ei scoase `n gheaţa ventului
In capul pămentului.
Cu toţii cănd ei sosire
La secerat se povernire:
Unii mănunchi făceau,
Alţii snopii legau
Şi în claie `l clădeau,
Din clăi in cară `ncărcau,
La arie ei plecau.
Mai mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Ist domn bun,
Vasile jupăn,
Cu atăt nu se lăsa,
Şi degrabă apuca,
În sat la cegai,
Ş`aduse opt cai,
Cu coame cănite
Unghii potcovite
Cu cozi biciu făcute;
Cu copite trierau
Şi cu nările grăneau
C` urechile venturau
Cu coada il primeteau.
Ia mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Ist domn bun,
Vasile jupăn,
Cu atăta nu se lăsa
Ci la turmă se ducea,
Noue saci lua vărgaţi
De la noue turme fapţi;
Boi el mi-i injuga,
Sacii in care punea,
La moară mi se ducea,
La moară la căpătan
Unde a fost Dumnealui an,
La moară la Văjiita
Unde a fost baba Dumitra,
La moară la Siriclia,
Unde a fost baba Maria.
Cănd sosi la moară,
Cu atăte care,
Aşa de `ncărcat
Şi impovărat,
Moara s`a spăriat;
Puse coada pe spinare
Ş` apucă
In lunca mare.
Mai mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Dar ist domn bun,
Vasile jupăn,
Luă brăcinaru `n gură,
Turul şalvarilor în mănă
Ş`o scăfiţă cu trei tăriţe
Şi alerga şi tot striga:
Ptr, ptr, ptr, şi nea, nea, nea;
Moara sta şi se uita
Păn` punea măna pe ea.
Ia mănaţi, măi,
Hăi! Hăi!
Făcu măna otoboc
Şi o apucă de scoc,
Cu toporu-i dă cioc, boc
Ş`o trănti earăş la loc,
Apoi grău că i-a turnat
Şi indat` a măcinat
De cu Joi păn` apoi.
Ia mănaţi, măi,
Hăi! Hăi!
Dar cea gazdă jupăneasă
La obraz nu prea frumoasă
In poartă eşea,
La moară privea
Să vadă carele
Şi harabalele
Încărcate cum vineau,
Cum vineau şi scărţieau;
Mănicele-şi sufleca
Mănile iş areta,
Nişte măni negre `mbrănite
Ca nişte tănjeli părlite,
Dete `n sită şi `n covată
Şi cernu făina toată;
Făcu colaci mulţi
Mulţi de cei mărunţi,
Dă la fini şi finicele
La nepoţi şi nepoţele.
Un colac a mai durat
De grău de cel mai curat,
Vru să-l dee în camară,
Noi strigarem toţi de afară:
Dă-ni-l pe uşă afară,
C`aşa-i legea de astă-seară;
Dac`a fi el de sacară
Nu-l lăsăm noi ca peară,
Dac`a fi el şi de orz
Il dăm noi lui moş Găvoz,
Dac`a fi el de grău curat
Il ducem la noi în sat.
Mai mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Daţi-ne doi, trei leişori
De bănişori,
Că doar nu-i marea cu sarea;
Daţi-ne doi, trei leişori
De bănişori
Să facem un boldişor,
Să `n boldim cel bouşor
In trupuşor,
C`a dat plugul
Cu totul Iin rădăcina de lăptucă
Nu pot opt boi ca să-l ducă,
Şi` ntr` un os de rimă,
Tot mi se sfărimă;
Daţi-ne doi, trei leişori
De bănişori
Să ferecăm ferele,
Fearele, topoarele,
Ce noi le uitarem eară
Aseară pe prisp` afară
Şi hoţii ni le luare.
N`avem decăt o ipingea
Şi nu` ncăpem toţi sub ea.
Dă-ne şoldul porcului
Cel din fundul podului.
De urat am mai ura
Dar ni-i că om insera
Remăi jupăn sănătos,
Sănătos şi tot voios!
Căte pae pe casă
Atăţia lei pe masă,
Căte petre la făntănă
Atătea oale cu smăntănă,
Căte trestii groase,
Atăte vaci lăptoase,
Şi la mulţi ani!
Teodor T. Burada (3 octombrie 1839, Iaşi - 17 februarie 1923, Iaşi) a fost etnograf şi muzicolog, membru corespondent al Academiei Române. În anul 1884, el a descoperit fragmente de ceramică şi figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din judeţul Iaşi, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. şi 2750 Î.Hr.

Ceată de colindători din Dobrogea Sursă foto Centrul Cultural Teodor T Burada Constanţa
Pe aceeaşi temă:
VIDEO Colinde vechi şi noi din Dobrogea, pentru bucuria românilor. Să aveţi un Crăciun binecuvântat!
Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga
Urarea corectă de Sărbători. De ce este pleonastică formula „Crăciun fericit“
Iubirea se face Prunc. Naşterea Domnului şi ocultarea Crăciunului
FOTO VIDEO Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume