Urarea corectă de Sărbători. De ce este pleonastică formula „Crăciun fericit“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Colinda, cântecul magic care ne aduce bucuria Sărbătorilor. Un cântec popular, cu mesaj spiritual, religios, care vorbeşte despre naşterea pruncului Iisus Hristos. O incantaţie care ne aduce în case starea de binecuvântare. Despre colinde, mesajul lor şi urarea corectă de Crăciun, ne învaţă părintele Eugen Tănăsescu, preotul-blogger al ziarului „Adevărul“.

„Primele colinde de Crăciun au fost rostite de îngerii care au vestit păstorilor din Betleem naşterea Mântuitorului. De aceea, colindatul începe în Ajunul Crăciunului. Colindele de Crăciun sunt un fel de învăţătură populară despre Naşterea Domnului. Se cântă de Prunc, de Maica Sa, de peşteră, de iesle, de Stea, de magi.

Se pot face apoi urări în preajma Anului Nou, cum ar fi Sorcova şi Pluguşorul. Există însă şi colinde de Bobotează sau de Paşti“, ne învaţă părintele Eugen Tănăsescu, preotul-blogger „Adevărul“.

Cu ce trebuie să răsplătim colindătorii, mai ales atunci când banii sunt drămuiţi, iar colindătorii - mulţi?

„Cu dragoste mai întâi şi cu ce poate fiecare. Toată lumea se gândeşte la bani pentru că acesta este principalul defect al capitalismului: te face să cuantifici totul în bani. Adevăraţii colindători primesc, însă, de toate. Prin lumea satului se mai oferă colindătorilor produse alimentare: cârnaţi, vin, cozonaci, fructe. Cei mai tineri însă preferă banii, pentru că visează la tehnologie, care se procură cu bani“, spune preotul.

Cât despre răspunsul potrivit colindătorilor, părintele Tănăsescu recomandă: „Crăciun binecuvântat!“, „Naşterea Domnului cu folos sufletesc!“, „Mântuitorul se naşte!“. „În niciun caz nu spunem «Crăciun fericit». E un pleonasm! Cum pot fi altfel Sărbătorile decât fericite? Eu unul colind aşa: «Crăciun binecuvântat, cu Hristos încununat, cu colinde presărat, în dragoste îmbelşugat!», arată preotul.

Preafrumoasele colinde româneşti sunt un tezaur care trebuie păstrat. „Avem o obligaţie morală să transmitem copiilor noştri zestrea de colinde autentice. Altfel, Crăciunul o să fie din ce în ce mai mercantil şi mai pătimaş. Când aud, de pildă, refrene ca «Doar un Crăciun cu tine» mă întristez. Mă deranjează desacralizarea colindului, transformarea lui în manea de Crăciun“, mai spune părintele Tănăsescu.

Interviu: Să urăm „Crăciun binecuvântat!“ în loc de „Crăciun fericit!“




 - Ce este colinda? Este un cântec religios, este un cântec popular, este o incantaţie?

 - Colinda sau colindul este o cântare tradiţională care are un conţinut religios, în care se vesteşte un anume eveniment cu tentă spirituală. Colindul creştin este religios, datorită amintirii lui Dumnezeu în text, este popular deoarece are o structură folclorică şi este o incantaţie deoarece are şi un aspect de rugăciune populară cântată. Specialiştii în etnologie au diverse clasificări ale colindelor. Pentru noi, la acest moment, contează două categorii: colindele creştine şi cântecele de stea, care au ca temă principală Crăciunul şi momentele adiacente lui: Anul Nou. Există însă colinde şi de Bobotează sau de Paşti.

 - Când au apărut colindele?

 - Conform etnologilor, colindele, ca gen muzical, datează dinainte de creştinism. Dacă ne referim însă la cele legate de Crăciun, acestea îşi au originea chiar în noaptea Naşterii Domnului. Conform Evanghelistului Luca, primele colinde constau în vestea pe care îngerii o dau păstorilor din Betleem: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ (Luca 2, 10-14)

 - Care este timpul cel mai potrivit de colindat? Acum se colindă aproape toată luna decembrie.

 - Trebuie să se colinde în preajma evenimentului amintit în colind. La Crăciun, începem în Ajunul Crăciunului şi se colindă şi în ziua de Crăciun dimineaţa. Dar să nu facem confuzie. Una este colindatul, adică umblatul cu colindul şi alta este ascultarea colindelor. Deoarece tehnica e permite înregistrarea pe diverse suporturi a colindelor, ele se pot asculta în preajma Sărbătorilor mult mai larg. Unii le ascultă chiar începând de la Sfântul Nicolae până la Anul Nou, pentru a pătrunde şi mai bine atmosfera Crăciunului.

 - Cu ce trebuie să răsplătim colindătorii?

 - Cu dragoste mai întâi şi cu ce poate fiecare. Toată lumea se gândeşte la bani pentru că acesta este principalul defect al capitalismului: te face să cuantifici totul în bani. Adevăraţii colindători primesc însă de toate. Prin lumea satului se mai oferă colindătorilor produse alimentare: cârnaţi, vin, cozonaci, fructe. Cei mai tineri însă preferă banii, pentru că visează la tehnologie, care se procură cu bani.

image

Mai întâi însă trebuie să deosebim colindătorii adevăraţi de falşii colindători. O spun cu regret şi poate unii cititori s-ar supăra, dar o repet: cine bălmăjeşte câteva cuvinte, uneori spuse incorect, nu este decât un mercantil, un traficant de colind. Dacă îi refuzăm, le dăm un mesaj că ar trebui să preţuiască mai mult colindul şi să colinde temeinic. Aşa că ori se lasă de plagiat, ori îşi asumă statutul cu demnitatea cuvenită.

Dacă însă suntem în dificultate financiară, nu cred că e o problemă în a le oferi ce se poate oferi. Cel ce vesteşte dragostea lui Dumnezeu nu poate face mofturi la dragostea aproapelui. Important e să oferim cu dragoste. Şi aici e un amănunt esenţial: cine are dragoste nu oferă nimicuri. Exemplul banului văduvei din Evanghelie rămâne în picioare: în vreme ce toţi donau din prisosul lor, ea a donat doi bani, toată averea ei. Astăzi mulţi ar reproşa lui Iisus că apreciază falimentul.  

 - Cum le răspundem celor care ne colindă? Care este formula corectă?  

 - În vechime creştinii răspundeau cu formula: „Hristos se naşte! Slăviţi-l!“ este un salut care funcţionează similar cu cel de la Paşti: „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!“ Cum însă secularizarea vrea să ne amputeze sufleteşte, nu prea mai plac astfel de saluturi creştine. Aud formule din ce în ce mai hilare, în care se urează o fericire seacă, din care lipseşte sursa. De pildă, „Crăciun fericit”. Crăciun înseamnă însă Naşterea Domnului Hristos. E un pleonasm. Îşi închipuie cineva că poate fi altfel Crăciunul? Tot un pleonasm îl constituie şi expresia „înalţi prelaţi“, deşi „prelat“ înseamnă deja un înalt cleric.

Revenind însă, problema reală este că nici nu se mai ştie ce este Crăciunul, nu se mai pătrunde esenţa, dar există şi o încăpăţânare de a ne feri să rostim numele Domnului Hristos, aproape ca diavolul de tămâie, dacă tot este să vorbim popular. Din acest motiv eu prefer formulele cu impact mai mare, fie cea din vechime, fie altele similare: „Crăciun binecuvântat!“, „Naşterea Domnului cu folos sufletesc!“, „Mântuitorul se naşte!“ sau oricare conţine esenţa Crăciunului.

 - Despre mesajul colindelor şi starea de spirit cu care trebuie să le întâmpinăm, care trebuie să fie?

Ca gen muzical etnografic, colindele au o tematică foarte diversă: de fată, de flăcău, de peţit, de trecere, urări - de exemplu Sorcova sau Pluguşorul. Dar toate au un mesaj de factură spirituală, legat de contextul în care se interpretează. Cele de Crăciun sunt un fel de cateheză populară asupra Naşterii Donului. Se cântă de Prunc, de Maica Sa, de peşteră, de iesle, de Stea, de magi. Se transmite, prin cânt şi vers, momentul Naşterii lui Hristos.

În ultima vreme, datorită pieţei muzicale, au apărut tot felul de cântece de iarnă care par colinde, dar de fapt, au cu totul alt mesaj, centrat pe ego-ul propriu, pe senzualitate sau diverse alte subiecte străine Naşterii Pruncului sfânt. De aceea, o obligaţie morală este ca, pe lângă selectarea atentă a ceea ce ascultăm, să transmitem şi copiilor noştri zestrea de colinde autentice.

Altfel, Crăciunul o să fie din ce în ce mai mercantil şi mai pătimaş. Comunismul încerca să-l ideologizeze pe Moş Gerilă în locul Pruncului, capitalismul de azi desăvârşeşte aceasta prin libertatea greşit folosită. Când aud de pildă: „Doar un Crăciun cu tine” mă întristez. Chiar sexul lipsea de Crăciun?! Dar să nu fiu greşit înţeles, n-am nimic personal cu interpretul. Mă deranjează desacralizarea colindului, transformarea lui în manea de Crăciun. Ca şi altă denaturare: de la Steaua magilor s-a ajuns la horoscopul creştin.

Locul unde le cântăm poate fi oriunde, dar din el nu poate lipsi esenţialul: scena Naşterii. Că este chiar scena Naşterii amenajată în parc sau în casă, că este un brad, că suntem la masă, oriunde am fi, Hristos nu poate lipsi. Altfel, în loc de Naştere, avem avort. Îl ucidem pe Prunc în propria-i Sărbătoare.

 - Care este cel mai profund colind românesc, ca mesaj?

 - Oscilez între două: „O, ce veste minunată“ şi „Astăzi s-a născut Hristos“. Dar avem şi în Dobrogea câteva colinde specifice:„ Colindul Sfântului Andrei“, „De când Domnul s-a născutu“, „Îngerii cântă-n coruri“, „Astă seară-i seară mare“, „Râurel de rouă“. La final, permiteţi-mi şi mie o colindă personală: „Crăciun binecuvântat, cu Hristos încununat, cu colinde presărat, în dragoste îmbelşugat!“

Vă mai recomandăm

FOTO Dobrogea obiceiurilor păgâne de Crăciun. Cum au supravieţuit colindele în zonele ocupate de Imperiul Otoman

„Omul este bradul pe care Dumnezeu L-a împodobit cu daruri“. Părintele Eugen Tănăsescu ne învaţă semnificaţia pomului de Crăciun

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite