FOTO VIDEO Cel mai vechi şi mai frumos colind din Dobrogea - Colindul Sfântului Andrei. O istorie relatată de părintele Paisie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De Crăciun, creştinismul şi obiceiurile bisericeşti se împletesc cel mai frumos cu cele păgâne. Unul dintre aceste obiceiuri este cel al Colindatului. Dobrogea este săracă în colinde proprii pentru că a stat mult sub stăpânire Otomană, dar există anumite zone care au păstrat tradiţii vechi de mii de ani.

Unul dintre cele mai vechi colinde din Dobrogea este considerat a fi şi cel mai frumos. Acesta este Colindul Sfântului Andrei.

Părintele Paisie s-a născut în 1947 în Constanţa şi a lucrat ca profesor de istorie. În anul 1986 el s-a călugărit şi a rămas la Mănăstirea Rîşca din judeţul Suceava. Doi ani mai târziu el a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah de către IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor şi s-a transferat, la cerere în eparhia Buzăului şi Vrancei, fiind încă din 1976 ucenic al răposatului arhiepiscop Epifanie de la Buzău.

Părintele Paisie a fost apoi profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Răteşti, Buzău şi Director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Ciolanu. El s-a întors în Dobrogea natală în anul 2008. Părintele Paisie este cel care a pus cap la cap legendele vechi, dar şi scrierile creştine şi a descoperit traseul acestui colind, dar şi alte menţiuni ale Sfântului Apostol Andrei în cântecele de Crăciun. 

"Aici, în părţile Dobrogei de sud, sunt cunoscute povestiri, colinde şi alte creaţii folclorice despre Sf. Andrei (pr. Prof. Nicolae Şerbănescu, „Pătrunderea şi dezvoltarea creştinismului în Scythia Minor”, în volumul „De la Dunăre la Mare”, Galaţi, 1979). „Istoria Bisericii Române” menţionează, în 1939, că „dobrogenii bătrâni ştiu şi azi de trecerea Apostolului Andrei, cu toiagul în mână, prin Dobrogea”.

O astfel de povestire a fost auzită în satul Cuzgun (azi Ion Corvin, în sudul judeţului Constanţa), povestire transmisă de preotul Ştefan Vasilescu, care, în 1935, era preot de 30 de ani în acest sat, iar el, preotul, la rândul său, ştia această povestire de la alţi bătrâni ai satului. În aceste povestiri era vorba şi de două peşteri (existente şi astăzi), care au servit ca biserici creştinilor. Chiar spune povestirea că peşterile acestea „erau bisericuţele lor. Apostolul nu a stat mult aici, dar cât a stat a învăţat lumea să se închine”. În 1944, episcopul Chesarie Păunescu al Constanţei a amenajat într-una din peşteri o biserică, pe care a şi sfinţit-o, cu gândul de a întemeia aici o mănăstire, ceea ce nu s-a putut face din cauza vremurilor de război şi a regimului ateu din anii 1948-1989. Povestea mai spune că Apostolul a făcut să răsară, lovind în pământ cu toiagul său, un izvor bogat de apă bună, răsfirat în nouă izvoraşe, aflate la circa 2 km de peşteră. În prezent, aici se fac lucrări de amenajare şi deja, pe aceste izvoare, a fost ridicată o biserică, aflată deocamdată în şantier" povesteşte părintele Paisie.

Sfântul Apostol Andrei este amintit şi în unele colinde dobrogene, care se păstrează până în zilele noastre. Într-un astfel de colind găsim aceste versuri:

„Ne daţi ori nu ne daţi? Că mergem la altă casă,  Unde Sînt Andrei ne iasă Şi ne face tolba groasă”.

Acest colind a fost cules de Maria Dinu, care l-a publicat  în articolul „Legende dobrogene despre Sfântul Apostol Andrei”, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, 1935, nr. 9-10. Se pare că din tot folclorul dobrogean care pomeneşte de Sfântul Apostol Andrei, cel mai frumos este un colind intitulat „Peştera Sfântului Andrei”, colind în care amintirea Apostolului este legată de numele lui Decebal şi Traian, cei doi iluştri conducători ai strămoşilor noştri, dacii şi romanii. 

Acest colind are două variante. O redăm pe cea mai completă.

„Colo, pe grindei, Crâng de alunei, Val de arţărei,  Sfânta mănăstire, Loc de tăinuire, Şi tămăduire;  Şi piteşte-n tei Casa lui Andrei, De la schit la cruce Scară care duce, Din cruce de schit, Scări de coborât... De la schit în sus Crucea lui Iisus,  De la cruce în tei Casa lui Andrei... La schitul din tei Crucea lui Andrei, Cine că-mi venea Şi descăleca? Venea Decebal, Călare pe-un cal. Sfinţii că-i găsea, Cu ei că-mi vorbea,  Dar nu se-n china, Nici cruce-şi făcea. La schitul din tei Crucea lui Andrei, Traian că venea, La slujbă şedea, Slujba asculta Şi îngenunchea, Şi nu se-nchina... Pe murg călărea Şi cale-şi lua, La cetatea lui, A Trofeului... Andrei col-la schit, Uita c-a ieşit Cu papucii lui Talpa raiului, Şi potcapu lui Arca cerului, Cu veşminte sfinte Fraţii înainte, Cu toiag şi cruce, Candele-n răscruce, Lumânări aprinse, Vâlvătăi cuprinse... Iar Sînt Andrei, Sub crucea din tei, Schitul din grindei, Se roagă mereu, La Bun Dumnezeu...”

Localnicii satelor din sud-vestul Dobrogei sunt cei care au cântat acest colind şi l-au transmis din generaţie în generaţie. El era interpretat şi la serbările câmpeneşti, dar şi înainte de ziua Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie. Versurile au fost culese şi publicate de o localnică din comuna Ion Corvin. 

"Colindul acesta – ca şi altele – despre Sfântul Apostol Andrei are, între alte trăsături specifice, faptul că este închinat nu în primul rând Mântuitorului Iisus Hristos şi Maicii Domnului, ci Apostolului Andrei, ucenicul cel dintâi al Domnului. De asemenea, tot ca un specific, este prezenţa în versurile colindului a celor doi corifei a istoriei noastre vechi, Decebal şi Traian. Se ştie, din izvoarele istorice scrise, că în iarna anilor 101-102 şi în primăvara lui 102, împăratul Traian s-a deplasat personal în sudul Dobrogei, unde geţii localnici se ridică împotriva stăpânitorilor romani, bătălia decisivă dându-se pe platoul de la Adamclisi. Victoria a fost a romanilor, astfel că geţii dobrogeni şi urmaşii lor, geto-daco-romanii, vor sta sub stăpânirea Imperiului încă 500 de ani, trecând apoi, pe rând, sub alte stăpâniri străine (slavi, avari, bulgari, bizantini, cumani, pecenegi, tătari şi turci, până în 1878, când Dobrogea este redată României. Colindul vorbeşte şi de un schit (deci, o mică mănăstire) aflat într-o pădure de arţari, aluni şi tei. Autorul anonim al colindului, care nu ştim cum se numea, de unde era şi când a trăit, nu trece cu vederea trofeul lui Traian de la Adamclisi, ci precizează chiar că de la schit împăratul Traian a plecat „la cetatea lui, a Trofeului”. Aparent fără însemnătate, amănuntul „şi potcapul lui” (potcapul lui Andrei, desigur) ne face să credem că acel creştin care ori a compus, ori a descoperit în zonă colindul, avea cunoştinţă de viaţa monahicească din acest loc, probabil într-o perioadă de oarecare linişte în cei 461 de ani de stăpânire otomană (1417-1878) în Dobrogea. Şi tot un specific al acestor colinde, dar şi al altor creaţii folclorice dobrogene, dedicate Sfântului Andrei, este faptul că ele sunt proprii românilor, iar cele din Dobrogea sunt mai frumoase decât toate celelalte, din ţara noastră,  închinate Apostolului. Totodată, ele dovedesc vechimea Creştinismului la români, precum şi apostolicitatea Bisericii româneşti." spune părintele Paisie.

Mai-marii bisericii cred că toate aceste colinde şi creaţii despre Sfântul Apostol Andrei, care au fost găsite în Dobrogea, nu se regăsesc în alte regiuni ale ţării noastre. De ce? Părintele profesor Nicolae Şerbănescu spune că Sfântul Apostol Andrei a călcat cu picioarele sale numai pământul Dobrogei (Sciţia Mică), iar de aici el s-a deplasat prin Tracia (Bulgaria de azi), urmând linia ţărmului Mării Negre, iar din Tracia în Tessalia, de aici în Ahaia, unde a fost martirizat în oraşul Patras. După plecarea lui din Dobrogea, au rămas să-i continue aici lucrarea în „ogorul Domnului” ucenicii săi aleşi dintre localnicii dobrogeni (geto-daco-romani, greci, sciţi). 

În marile provincii istorice româneşti de peste Dunăre, adică în Moldova, Munteani, Oltenia, Ardeal  şi Banat, au venit şi au propovăduit atât ucenici cu care Apostolul Andrei a venit în Sciţia Mică, cât şi, mai ales, în rândurile coloniştilor, creştini deja convertiţi în ţinuturile lor de baştină.

În prezent, Colindul Sfântului Andrei a fost preluat în repertoriul Coralei Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului. Video de la finalul acestui material îi surprinde pe membrii coralei cu o interpretare de excepţie. 

Colara Armonia a fost înfiinţată în anul 2001 în cadrul Seminarului Teologic Ortodox din Tulcea, iar doi ani mai târziu a intrat sub tutela Arhiepiscopiei Tomisului.

În urmă cu un an şi jumătate, Corala a fost dublu medliată cu aur la Olimpiada Internaţională ”World Choir Games” din S.U.A., iar anul acesta, la Olimpiada Europeană de Muzică Corală de la Graz, Austria, a câştigat trofeul şi titlul de campioană europeană la cor bărbătesc; la secţiunea folclor a obţinut medalie de aur, fiind declarată vicecampioană europeană, iar la secţiunea muzică religioasă, medalie de argint.


Vă mai recomandăm:

VIDEO FOTO Vizita lui Ponta la moaşte. A stat la un sfert de slujbă şi jumătate de coadă, iar jandarmii au mărit pasul enoriaşilor

FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite