Epava de la Costinești, ruptă în două de furtunile din Marea Neagră. Misterul eșuării navei lui Onassis dăinuie de jumătate de secol
0Marea Neagră înghite an de an o parte din epava navei Evangelia, care a eșuat în mod inexplicabil la Costinești în urmă cu peste jumătate de secol.
Epava Evangelia va dispărea cu totul în următorii ei. În urma ei va rămâne misterul eșuării care a avut loc la 15 octombrie 1968, la 1,5 mile marine în larg de plaja staţiunii Costineşti, în Golful francezului.
Nava ce a aparţinut omului de afaceri grec Aristotel Onassis a avut 131 de metri lungime, 17 metri lăţime şi 10 metri înălţime a fost construită pe şantierele navale Harland&Wolff din Belfast (Irlanda de Nord), unde a fost construit şi celebrul vas Titanic.
Nava a fost lansată la apă pe data de 28 mai 1942 sub numele de „Empire Strength“, fiind construită pentru Ministerul britanic al Transportului. De la construcţie şi până în anul în care a eşuat a avut patru denumiri, „Empire Strengh“, „Saxon Star“, „Redbrook“ şi, în final, a primit numele „Evangelia“.
În seara zile de 14 octombrie 1968, la Grupul de Intervenţii şi Salvare al portului Constanţa s-a primit SOS-ul navei elene care raporta că se află în pericol undeva între Gura Portiţei şi braţul Sfântu Gheorghe. Salvatorul „Voinicul“, sub comanda căpitanului Mircea Ionescu, a plecat din Portul Constanţa pentru a acorda ajutor echipajului. Însă, în zona respectivă nu era niciun cargou eşuat.
Ulterior, de pe navă au fost transmise alte coordonate, de data aceasta între Gura Portiţei şi zona Vadu. Numai că nici în această arie nu se afla nicio navă, iar salvatorii români s-au găsit astfel în situaţia de a căuta o navă fantomă, fără să-i cunoască adevărata poziţie şi stare. Atunci, comandantul Mircea Ionescu a apelat şi la salvatorul „Albatros“, care putea naviga mai aproape de ţărm, având pescajul mai mic.
Şi aşa a început să caute nava în direcţia opusă coordonatelor transmise de echipajul grec. Aşa se face că după o noapte pierdută, în dimineaţa zilei de 15 octombrie, nava Evangelia a fost descoperită în dreptul staţiunii Costineşti. Observând că vaporul nu prezintă probleme, căpitanul Mircea Ionescu a demarat acţiunea de dezeşuare a navei, salvând-o în primă fază.
Numai că, a doua zi, întorcându-se la locul evenimentului, pentru a o trage şi mai în larg, a observat cu stupoare că nava era din nou pusă pe uscat, de data aceasta mult mai adânc. Comandantului Ionescu i s-a părut foarte suspect acest lucru, în condiţiile în care marea nu fusese agitată. Devenind suspicios, a cerut unui scafandru să verifice pupa navei.
După câteva scufundări, acesta a descoperit că elicea era grav avariată, semn că motorul fusese pornit cu toată viteza în timpul nopţii, iar elicea a fost astfel distrusă de fundul pietros al apei.
„Bunicul meu s-a prins repede că e ceva necurat la mijloc din modul în care au acţionat grecii. El era un marinar foarte bun, navigase mult. În perioada în care a fost la comanda remorcherului militar RM 101 participase la diferite exerciţii cu ruşii. Ştia să realizeze manevre deosebit de complicate cu o navă“, povesteşte nepotul Dragoş Ionescu. Căpitanul Mircea Ionescu a murit în 1987, la vârsta de 74 de ani.
Din acel moment, salvarea a fost stopată. În această poziţie epava navei a rămas până în zilele noastre, timp de jumătate de secol.
Una dintre legendele legate de naufragiul navei spune ca incidentul a fost provocat intenţionat de căpitanul navei, la ordinul armatorului grec Aristotel Onassis, pentru a putea obţine despăgubiri, nava urmând să fie trimisă la casare după doi ani.
Se încarcă comentariile...
