Cum a ucis „comisarul Moldovan“ zeci de oameni la indicaţiile partidului comunist. Şirul ororilor mărturisite de infamul maior de miliţie Eugen Alimănescu
0
Eugen Alimănescu, un ofiţer de miliţie crud şi agramat, a ucis zeci de partizani care nu fuseseră condamnaţi la moarte şi nici măcar judecaţi, la ordinele partidului. El a fost modelul după care s-a inspirat regizorul Sergiu Nicolaescu când a creat personajele comisarilor-eroi într-o serie de patru filme foarte populare în perioada comunistă.
Experţii care cercetează atrocităţile comise de regimul comunist în România spun că numărul victimelor cauzate de represiunea organizată nu va putea fi stabilit niciodată cu exactitate. Mulţi opozanţi au fost ucişi în închisori, fără proces, executaţi noaptea şi aruncaţi în gropi comune, fără cruci.
Cel mai recent exemplu în acest sens a fost furnizat de Centrul de Consultanţă Istorică. Cercetătorii au făcut publice declaraţiile unui personaj celebru, idealizat de regimul comunist drept un luptător pentru dreptate şi sursă de inspiraţie pentru seria cinematografică „Comisarul Moldovan“, regizată de Sergiu Nicolaescu. Este vorba despre ofiţerul de Miliţie Eugen Alimănescu, din a cărui declaraţii olografe descoperite în fişierele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii reiese că a executat cu sânge rece membri ai grupărilor de rezistenţă.
Documentele fac referire la perioada 1949-1950, atunci când maiorul Alimănescu era şeful Serviciului 4 bande din Direcţia Miliţiei Judiciare. Era unul dintre departamentele aparatului de stat comunist însărcinat cu acţiunile de urmărire şi neutralizare ale partizanilor anticomunişti, precizează istoricul Dumitru Lăcătuşu, cercetător la Centrul de Consultanţă Istorică.
În 1949, mai mulţi foşti deţinuţi politici care au făcut parte din grupări de rezistenţă anticomunistă au fost executaţi de o echipă condusă de ofiţerul Alimănescu. Niciunul dintre ei nu fusese condamnat prin decizie judecătorească, însă liderii comunişti au decis că trebuie lichidaţi.
Alimănescu descrie în documentele găsite în arhive cum a ucis partizani la indicaţiile partidului. „În anul 1949 prin luna iulie am fost chemat de Tv. Gral. Cristescu Pavel, care atunci era director general al Miliţiei care mi-a spus să merg imediat la Tv. Marin Jianu (n.r. - ministru adjunct al MAI) de la care am de primit o misiune importantă. Am mers imediat la Tv. Jianu care mi-a spus următoarele:
«Alimănescule, partidul î-ţi încredinţează o misiune foarte importantă. Dacă partidul nu a ales pe altul înseamnă că pune bază pe devotamentul şi curajul tău. Uite despre ce este vorba: avem o serie de bandiţi foarte periculoşi care de justiţie nu au putut fi condamnaţi la moarte, iar ei şi acum fiind arestaţi tot nu se potolesc şi la închisoare duc acţiuni periculoase împotriva partidului. De aceia sa luat hotărârea ca o parte din aceştia care meritau să fie condamnaţi la moarte şi justiţia nu a făcut-o să-i iesecutăm noi. Să nu o socoteşti ca pe o povară această acţiune ci ca pe o sarcină dată de partid şi de conducerea ministerului de interne pe care trebuie să o îndeplineşti»“, scrie în declaraţia maiorului de Miliţie, pe care am redat-o în original.
Declaraţia dată de Eugen Alimănescu SURSA: Centrul de Consultanţă Istorică
Ucişi noaptea
Potrivit aceleiaşi declaraţii, scrisă în 1954, maiorul Alimănescu a pus în executare indicaţiile de partid, iar primele victime ale miliţienilor conduşi de el au fost membrii „lotului Uţă“, o grupare de partizani care acţiona în zona Banatului. Opozanţii regimului comunist şi-au găsit sfârşitul la marginea unei păduri din Lugoj, după un plan pus la punct împreună cu alţi tovarăşi miliţieni.
Conform declaraţiilor lui Eugen Alimănescu, modul de desfăşurare a execuţiilor i-a fost indicat de superiori: „Trebuia să-i scoatem din maşină să-i împuşcăm după aceea să săpăm gropile în care să-i băgăm şi să avem grijă după ce acoperim groapa să presărăm frunze uscate deasupra“. Relatarea ofiţerului de miliţie se încheie scurt: „Până la ziua au şi fost îngropaţi“.
Următoarele victime de pe lista lui Alimănescu au fost partizanii care acţionau în nordul Dobrogei. În martie 1950, maiorul de miliţie a ajuns la Tulcea, cu misiunea de a captura „banda Fundulea“. Nu a apucat să-şi ducă la final planul. Membrii grupării de partizani cunoscută sub numele „Haiducii Dobrogei“ se ascundeau în păduri, iar numărul lor era foarte mare: „Partidul văzând că mi-am îndeplinit misiunea m-a ales din nou să mai execut nişte bandiţi, însă acum sunt cam mulţi sunt în număr de 60“, raporta el superiorilor.
Potrivit documentelor de arhivă, ultimele execuţii coordonate de Alimănescu au avut loc în Bucureşti. Zece „bandiţi“ închişi la Jilava au fost scoşi din fort şi duşi pe câmp, unde au fost executaţi. „Printre cei ucişi atunci s-a numărat Ghiţă Piele, un fost legionar paraşutat de americani în România comunistă“, spune istoricul Dumitru Lăcătuşu.
Cercetătorul mai spune că de numele lui Eugen Alimănescu se leagă nenumărate alte abuzuri sau crime de o violenţă ieşită din comun: „Referatul de excludere a lui din partid, din 12 aprilie 1951, menţionează o serie de alte fapte, cum ar fi uciderea unor persoane nevinovate sau foşti infractori. Siluirea unor femei reprezenta ceva comun la «justiţiarul» Alimănescu. În timpul unei percheziţii în Tecuci, «a luat fata celui percheziţionat, ducând-o într’o magazie, sfăşiindu-i rochia şi profitând de ea în mod sălbatic», se arată în referat“.
Torţionarul de la Miliţie apela la metode barbare de interogatoriu. „Pentru descoperirea infractorilor, Alimănescu folosea spânzurătoarea, altora le lega la picioare ziare apoi turna petrol şi le dădea foc, făcându-i pe oameni ca în timpul torturilor să declare lucruri neadevărate“, explică istoricul Lăcătuşu.
Declaraţia dată de Eugen Alimănescu SURSA: Centrul de Consultanţă Istorică
„Resuscitat“ de Sergiu Nicolaescu
Din cauza şirului lung de acte criminale, Eugen Alimănescu a fost exclus din partid şi arestat de Securitate în anul 1951. Pedeapsa primită a fost internarea timp de două luni într-o unitate de muncă. În iunie 1954, domicilia în Bucureşti şi era gestionar la o tutungerie.
„Sunt mai multe variante privind moartea sa. Unii zic că ar fi fost rearestat şi aruncat din tren“, spune istoricul Dumitru Lăcătuşu. Data şi împrejurările certe ale morţii lui Alimănescu nu sunt cunoscute până acum.
Eugen Alimănescu a reprezentat model pentru comisarii Moldova şi Miclovan, personaje cu caractar preponderent pozitiv dintr-o serie de patru filme foarte populare în perioada comunistă regizate de Sergiu Nicolaescu.
Unul dintre cei doi comisari a fost erou principal în peliculele „Ultimul cartuş“, „Cu mâinile curate“, „Un comisar acuză“, „Revanşa“ şi „Duelul“. „Pasiunea pentru filmele poliţiste poate că ţine şi de faptul că am în familie un bunic şef de poliţie (tatăl mamei) şi un unchi comisar în Bucureştiul anilor 1935-1951“, mărturisea regizorul Sergiu Nicolaescu într-un interviu pe tema acestor filme.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
