Constanţa: Cârciuma, ultimul refugiu în calea apelor

Muncitorii repartizaţi pentru apărarea suburbiei municipiului Tulcea, Tudor Vladimirescu, nu se apără pe uscat. În faţa apelor, ei se refugiază în ultima redută, de fapt prima de la malul Dunării, cârciuma.

O mână de muncitori plini de noroi stau aşezaţi în „trăgători”, pavăză în faţa apelor.S tau la poză, că au mai trecut şi de la alte ziare. La un metru în faţa lor Dunărea se luptă să treacă de mucul baraj format din pământ şi saci de nisip. La un metru în spate e obiectivul, primul care va fi afectat de ape, după care vor urma curţile oamenilor.

„Păcat, că era punct strategic.Aici vedeai tot, ce şi cum, cum e nivelul apei, cine trece Dunărea, că e chiar la ponton, nu putea să vină nimeni în control prin surprindere. Sperăm să nu mai crească apa, că e la limită” spune unul dintre muncitori.
Oamenii sunt ajutaţi şi de un greifer care mai adună pământ şi îl împinge în faţa valurilor.

Rapidele fac valuri

„Ne-au trimis aici de două zile, a tot crescut apa, ne enervează şi ăştia cu rapidele care trec şi fac valuri, bagă apa peste sacii de nisip, cum trece unu cum ne repezim să vedem, noroc că e şi terasă”, mai zice unu, după care un al treilea trage concluzia, vorbind în continuare între ei.

„Băi, Gică,  aşa amplasament n-am mai avut noroc niciodată, chiar că avem bulan, dacă ne inundă, ne suim pe mese şi gata, merge treaba. Plus că e mai ieftin ca la oraş, e doi lei suta şi doi lei berea”, strigă altul de la masă.