Învăţător fără studii superioare, dar cu ani buni de experienţă: „Facultatea nu îţi oferă garanţia că eşti un profesor bun“

Iuliu Abrudan, învăţător cu experienţă din Cluj, este unul dintre numeroasele cadre didactice ale judeţului care consideră că facultatea îţi oferă un bagaj de cunoştinţe, dar nu şi garanţia că vei fi un dascăl bun. O ordonanţă prevede că educatorii şi învăţătorii fără studii superioare trebuie să le facă în timp de şase ani.

Respectul faţă de propria persoană şi faţă de cel de lângă el. Asta este lecţia pe care o predă fiecărui copil din fiecare generaţie care i-a trecut prin mână. „Dacă au învăţat această lecţie, atunci totul va fi bine“, spune Iuliu Abrudan (57 de ani), un învăţător de la Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea“ din Cluj-Napoca.

Nu are studii superioare, dar are o experienţă uriaşă. În cei 37 de ani la catedră a învăţat, dacă mai era cazul, că meseria de profesor e una nobilă, că grijile se lasă la poarta şcolii şi că în faţa copiilor trebuie să ai o prezenţă ireproşabilă, fără nicio scăpare.

„Trebuie să-ţi asumi nişte răspunderi“

„Sunt de acord că trebuie făcută facultatea, dar ea nu îţi oferă garanţia că vei fi un profesor bun. Nu am urmat o facultate până acum pentru că am considerat  că acel timp trebuie să-l dedic muncii cu copii. Dacă aş face o facultate, aceasta ar fi tot în pedagogie, tot în domeniu“, explică Iuliu Abrudan.

Învăţătorul mai spune că niciodată nu a fost omul care să stea şi să aştepte să i se rezolve vreo problemă. Mereu a luat atitudine.

„Trebuie să-ţi asumi nişte răspunderi, să nu aştepţi să ţi se spună ce să faci. Trebuie să luăm atitudine şi să ne facem treaba profesionist chiar dacă sunt multe neajunsuri în jurul nostru“, este de părere  Iuliu Abrudan.

Despre sine spune că este un truditor care încearcă să-şi facă meseria. Îşi duce copii din clasa sa la teatru, la spectacole, le ţine ore de comunicare şi comportament în societate, îi învaţă să aibă respect pentru muncă. La şcoală are un cerc de educaţie rutieră şi, după ore, se întâlneşte, cu copii din ansamblul folcloric „Românaşul“.

„Dacă voi fi profesor nu voi renunţa să mi se pună învăţător“, punctează Iuliu Abrudan.

Familie de dascăli

„Acasă, tot şcoală facem“, spune învăţătorul zâmbind. Soţia sa este şi ea învăţătoare. Crede că acest lucru i-a ajutat să se perfecţioneze şi să fie la zi cu tot ce apare în domeniu. Şi fiul său, de 33 de ani, este tot dascăl, însă profesor consilier. Nora, la fel.
„E greu să răzbeşti cu salariul de învăţător. Se tot spune că suntem bugetari şi avem salarii mari. Nu e chiar aşa“, spune dezamăgit dascălul, care regretă că nu se mai face temeinic liceu pedagogic cum se făcea pe vremuri.

Însă munca cu copii îi place enorm. Nicio lecţie nu seamănă cu cealaltă. Deşi se gândea în tinereţe să devină inginer sau medic, nu regretă calea aleasă. La cei 37 de ani de experienţă a prins multe schimbări în sistemul de învăţământ. „Sunt de acord că trebuie schimbări, însă anumite lucruri, validate în timp, nu se pot schimba“, explică Abrudan.