Al treilea război mondial ar putea începe în tăcere, la 2.000 de kilometri deasupra Pământului
0Departe de ochii noștri, la peste 2000 de kilometri deasupra Pământului, se desfășoară deja un conflict fără explozii spectaculoase și fără declarații oficiale de război. Nu are tranșee, nici fronturi clasice. Are însă sateliți care orbitează tăcuți și state care își ascut ambițiile.
Pentru secole, războaiele au fost purtate la sol, pe mare sau în aer. Astăzi, „frontiera finală” – spațiul cosmic – devine un nou teatru strategic. Iar planurile tot mai agresive ale Kremlinului, în plin război declanșat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei, îi neliniștesc pe liderii occidentali.
Un eventual al Treilea Război Mondial purtat în spațiu nu ar însemna doar dueluri tehnologice între marile puteri. Ar însemna, pentru oamenii obișnuiți, întuneric, spun specialiștii consultați de The Sun.
Un blackout global
Dacă sateliții ar fi neutralizați, orașele ar putea rămâne fără electricitate. Rețelele de comunicații s-ar prăbuși. GPS-ul ar deveni inutil. Supermarketurile ar fi golite în câteva ore de oameni panicați, convinși că apocalipsa a început.
Societăți întregi ar rămâne fără coordonare militară și fără sisteme de avertizare timpurie. Capitalele ar deveni vulnerabile în fața rachetelor balistice. Iar haosul nu ar fi doar tehnologic, ci și social.
Deși tratate precum Tratatul privind Spațiul Cosmic din 1967 interzic amplasarea armelor de distrugere în masă pe orbită, realitatea sugerează că marile puteri testează constant limitele.
Jocul de-a șoarecele și pisica
Pe fondul războiului din Ucraina, al tensiunilor dintre China și Taiwan și al rivalităților globale tot mai accentuate, experții avertizează că spațiul a devenit deja un câmp de confruntare „sub pragul războiului”.
Rusia este acuzată că interceptează comunicații ale sateliților occidentali și că încearcă să le bruieze. Oficialii britanici au semnalat tentative repetate de perturbare a sateliților militari ai Regatului Unit. Germania a acuzat, la rândul ei, activități de spionaj orbital.
Astăzi, SUA, China și Rusia dețin fiecare peste o sută de sateliți militari activi. Marea Britanie are doar șase, în timp ce exploatează sute pentru uz comercial. Diferențele de capacitate sunt evidente.
Experții vorbesc despre un „joc constant de-a șoarecele și pisica”: bruiaj, atacuri cibernetice, „orbirea” temporară a senzorilor cu lasere, manipularea semnalelor GPS – tehnici care pot provoca haos fără a declanșa formal un război.
Statele nu mai vin „cu steagul ridicat”, spun specialiștii. Atacurile sunt mascate, negabile, ambigue. Se testează reacții, se câștigă avantaj, se evită responsabilitatea.
Sateliții – sistemul nervos al lumii moderne
Dependența noastră de sateliți este aproape totală. De la apelurile telefonice și transmisiunile TV până la gestionarea dezastrelor naturale și coordonarea operațiunilor militare, totul trece prin infrastructura orbitală.
Un atac masiv asupra acesteia ar însemna paralizia sistemului nervos al societății moderne.
În plus, apar noi riscuri. Unele state ar analiza dezvoltarea unor arme capabile să genereze impulsuri electromagnetice (EMP), similare celor produse în testul nuclear american din 1962, „Operation Starfish Prime”, care a afectat rețele electrice și sateliți. O astfel de detonare în spațiu ar putea neutraliza simultan constelații întregi de sateliți, inclusiv rețele comerciale precum Starlink.
Există, de asemenea, scenarii privind utilizarea unor „arme de zonă” – fie nori de fragmente metalice dispersate pe orbită, fie dispozitive capabile să dezactiveze în masă sateliți mici, aflați în formațiuni dense. Problema este că astfel de arme ar putea crea câmpuri de resturi imposibil de controlat, punând în pericol inclusiv propriile sisteme.
Cursa pentru Lună și pentru resurse
Dincolo de confruntarea militară, spațiul înseamnă și resurse. Luna adăpostește depozite semnificative de materii prime, iar heliul-3 este văzut ca o posibilă sursă de energie a viitorului.
Controlul satelitului natural al Pământului ar putea oferi avantaje logistice – lansări mai ieftine, baze de tranzit, poziționare strategică. De asemenea, asteroizii ar putea deveni, în timp, ținte pentru exploatări miniere.
Unii experți consideră însă că exploatarea la scară largă rămâne, deocamdată, mai degrabă un scenariu de literatură SF decât o realitate iminentă. Resursele terestre sunt încă mult mai accesibile și mai rentabile economic.
Tensiunile de pe Pământ decid tensiunile din spațiu
În cele din urmă, spațiul nu este decât o extensie a rivalităților terestre. Așa-numita „astropolitică” reflectă, fidel, conflictele, ambițiile și fricile de pe Pământ.
Dacă marile puteri vor continua să își testeze limitele și să ignore regulile stabilite în urmă cu decenii, următorul mare conflict ar putea începe fără zgomot – printr-un simplu semnal pierdut.
Iar când luminile se vor stinge, vom înțelege că războiul din spațiu nu a fost niciodată science-fiction. Ci doar o realitate pe care am preferat să nu o privim.
Se încarcă comentariile...
