Semigreul românesc, unul dintre cei mai puternici cai din lume. Poate tracta de peste două ori greutatea sa

Cal din rasa Semigreu Românesc, în herghelia de la Ruşeţu FOTO Iulian Bunilă

Rasa de cai de forţă a fost creată la Herghelia Ruşeţu acum aproape patru decenii din încrucişarea a trei rase, moştenind de la acestea calităţile care îl fac util pentru muncile din agricultură şi silvicultură.

Aflată la limita de nord a ţinutului aspru al Bărăganului, Herghelia Ruşeţu din judeţul Buzău este locul naşterii uneia dintre cele mai apreciate rase de cai  din Patrimoniul Genetic Naţional. Este vorba despre Semigreul românesc, calul poate cel mai potrivit pentru muncile grele întrucât a moştenit în structura sa genetică toate calităţile; este puternic, rezistent şi docil.   

Semigreul Românesc este una dintre cele mai populare rase de cai din hergheliile administrate de Regia Naţională a Pădurilor. Este rezultatul muncii de ameliorare a zootehniştilor şi medicilor veterinari de la Herghelia Ruşeţu, un complex cu o istorie de un secol.

„Herghelia Ruşeţu a luat fiinţă în anul 1919, pe domeniul Coroanei şi a fost creată pentru a face faţă nevoilor de cai pentru armată la timpul respectiv. De-a lungul vremii, aici au fost crescute mai multe rase de cai, iar în prezent avem Semigreul românesc, rasă care este brevetată chiar aici în anul 1985“, spune Ovidiu Emilian, directorul hergheliei Ruşeţu.

Creat special pentru muncile câmpului

Este un cal uşor de dresat, foarte rezistent la efort în condiţii de climă extreme.  A fost creat după două decenii de cercetări şi lucrări de încrucişare care au început în anul 1964, special pentru zona pretenţioasă a Câmpiei Române. Se cerea o rasă de cai, spun specialiştii hergheliei, care să poată fi folosită la diverse munci în condiţiile de câmpie, care să suporte arşiţa verii, să poată trage greutate în condiţiile unui teren relativ plat, dar care să aibă şi ceva viteză.

După ce specialiştii buzoieni au încercat mai multe variante, au ajuns la combinarea a trei linii: Ardenezul, care este un cal greu şi puternic, Ialomiţeanul, un metis adaptat la condiţiile de mediu, şi Trăpaşul românesc, care să aducă un plus de viteză.

 „Această rasă a fost formată pentru nevoile agriculturii de la momentul respectiv şi care s-a dovedit a fi o rasă extrem de utilă, care s-a adaptat bine la condiţiile aprige din Bărăgan. La formarea semigreului românesc au participat trei rase, respectiv rasa Ardenez, Trăpaşul românesc şi rasa locală ialomiţeană. A moştenit toate calităţile părinţilor săi“, declară Ovidiu Emilian, directorul hergheliei Ruşeţu.

Masiv, dar armonios

Semigreul este un cal masiv. Are greabănul scurt, picioarele sale sunt puternice şi cu articulaţii largi. Capul este bine proporţionat raportat la restul corpului, cu profilul drept sau uşor convex, fruntea largă, urechile potrivit de lungi. 

Coama şi coada sunt foarte bogate, ondulate. Spinarea este lungă, largă, puternică, şalele sunt scurte, duble. Pieptul este larg, musculos, toracele adânc. În ciuda aspectului musculos, Semigreul românesc este un cal armonios construit, viguros, cu o mare mobilitate, docil şi muncitor.

Gene bune moştenite de la strămoşi

Semigreul românesc a moştenit forţa de la Ardenezul folosit la încrucişare. Este cea mai veche rasă de cai de tracţiune din Europa. Are în medie 155 de centimetri înălţime, poate cântări o tonă şi este castaniu, crem, gri, auriu sau roşiatic. Nu este cel mai înalt cal din lume, însă este foarte masiv.

De la Trăpaş, calul creat la harghelia din Bărăganul buzoian a preluat alura, rezistenţa şi blândeţea. Are talie mijlocie, cap uscăţiv, cu profil drept sau usor concav. Gâtul este musculos, grebănul dezvoltat, spinarea şi şalele lungi, dar rezistente. 

Picioarele sunt subţiri dar puternice, articulaţiile sunt largi, tendoanele bine detaşate, copitele de formă corectă. Culoarea frecventă este murgă, dar apar şi culorile roaibă, neagră, sau vineţie. Este construit armonios şi are un temperament vioi. Caracterul docil îl face apt pentru un dresaj uşor.

De la iapa ialomiţeană, rasă locală de cai, Semigreul a preluat anduranţa, chiar şi în condiţiile extreme de climă specifice câmpiei Bărăganului. Atât iarna, cât şi în zile caniculare, aceşti cai se pot deplasa pe distanţe mari, pe drumuri de ţară, neasfaltate, dezvoltând o apreciabilă rezistenţă de fond specifică.

Poate tracta până la 10 tone

Semigreul românesc este considerat unul dintre cei mai puternici cai din lume. Poate trage de pe loc greutăţi de până la 10 tone, în ultima vreme fiind tot mai folosit în muncile din agricultură şi silvicultură. Caii din rasa Semigreu românesc ajung să aibă o talie de 158 de centimetri şi o greutate de 600 de kilograme, şi, în general, pot tracta o greutate de 2-4 ori mai mare decât greutatea lor, pe distanţe lungi, la pas. 

Supus la probele standard, Semigreul românesc a dovedit că poate tracta greutăţi de 1,5 tone pe o distanţă de şapte kilometri în cel mult 70 de minute, la pas, sau greutăţi de 500 de kilograme, la trap. Conform probelor de calificare în standardele rasei, în acest din urmă caz, poate parcurge 15 kilometri în mai puţin de 43 de minute. Ultimul record a fost stabilit în 1997, când doi armăsari au tras pe o pistă de beton două remorci a câte 10.000 de kilograme fiecare.

Nucleu de elită pentru reproducere

În prezent, herghelia Ruşeţu deţine un nucleu de peste o sută de iepe mamă şi armăsari pepinieri. Lor li se adaugă mânjii. În total sunt aproximativ 200 de cai din rasa Semigreu românesc.

La vârsta de trei ani, caii intră în programul de dresaj, timp de şase luni. În fiecare vară, aceştia sunt supuşi unor probe de aptitudini în urma cărora le este decis destinul. Cei care se încadrează perfect în standardele rasei rămân în elita hergheliei, fiind, de asemenea, păstraţi pentru reproducere.

„Clasarea reprezintă o lucrare de selecţie când o comisie verifică toţi caii, se măsoară, se observă fuecare cal în parte şi se hotărăşte în funcţie de calităţile lui destinaţia acestuia. O treime dintre cai pot fi cumpăraţi de crescătorii de animale, care au început să fie din ce în ce mai interesaţi de această rasă“, spune Ovidiu Emilian, directorul hergheliei Ruşeţu. Un exemplar pur din rasa Semigreu românesc costă la ora actuală între 10.000 şi 12.000 de lei, iar pentru cei care nu sunt incluşi în patrimoniul genetic naţional, preţul este ceva mai redus.

O herghelie veche de un secol

Herghelia de la Ruşeţu a fost înfiinţată în anul 1919, prin Decret Regal, pe terenurile domeniilor Coroanei şi ale mănăstirilor Mărgineni şi Văcăreşti, care cuprind o suprafaţă de aproximativ 3.000 de hectare. Iniţiativa i-ar fi aparţinut Reginei Maria, care era o mare iubitoare de cai şi o călăreaţă desăvârşită. 

Un prim motiv pentru care a fost înfiinţată Herghelia Naţională de la Ruşeţu a fost nevoia de cai a Armatei Române. În 1919, aici s-a aflat un nucleu al rasei Nonius. Din 1924, locul lor a fost luat de caii din rasa Ghidran, o varietate de cal arab, aduşi de la Rădăuţi. 

Apoi, în 1941, au fost aduşi de la Slobozia caii pur-sânge arabi. După mutarea lor la Mangalia, în 1964, Ruşeţu a devenit locul în care s-a desfăşurat o intensă activitate de cercetare. Din noiembrie 2002, herghelia a intrat în administrarea Direcţiei Silvice Buzău. Zece ani mai târziu, aici a fost adus nucleul de reproducţie  şi tineretul în creştere din rasa Furioso  North Star, de la Herghelia Beclean.

Din iulie 2015, Herghelia Ruşeţu  a trecut în subordinea Direcţiei de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor, ca subunitate a acesteia. În prezent, herghelia este destinată creşterii şi ameliorării raselor Semigreu românesc şi Furioso North Star.