Se împlinesc 140 de ani de la naşterea savantului buzoian Nicolae Vaschide, întemeietorul psihologiei româneşti

0
0
Nicolae Vaschide, întemeietorul psihologiei româneşti
Nicolae Vaschide, întemeietorul psihologiei româneşti

Dacă pentru majoritatea buzoienilor numele lui Nicolae Vaschide nu are rezonanţa pe care acesta ar fi meritat-o, în lumea ştiinţifică are un loc aparte. Savantul născut la Buzău este recunoscut drept întemeietorul psihologiei româneşti şi promotor al psihologiei experimentale.

Nicolae Vaschide s-a născut pe 5 decembrie 1873, în familia unui renumit negustor buzoian al acelor vremuri, State Vaschide. A copilărit într-o gospodărie de pe strada Carol I, care a devenit ulterior strada Independenţei.

După terminarea cursului primar, părinţii l-au înscris la gimnaziul “Tudor Vladimirescu”, astăzi Colegiul Naţional B.P.Hasdeu, instituţie al cărei director era renumitul profesor Basil Iorgulescu. Acesta şi-a dat repede seama de capacităţile intelectuale ale elevului Vaschide şi a decis să-l îndrume spre liceul “Sf. Sava” din Bucureşti. Ulterior, Nicolae Vaschide s-a înscris la Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Bucureşti. Teza de licenţă, “Senzaţiile vizuale”, a susţinut-o pe data de 10 iulie 1895, fiind  premiată din Fondul Hilel.

Şi-a câştigat rapid reputaţia de student conştiincios

Fire studioasă, acesta s-a făcut repede remarcat de profesorii săi care se mirau de temeinicile cunoştinţe ale studentului. Nicolae Vaschide, care pătrunsese adânc în filosofia lui Descartes, Kant, Nietzsche sau Schopenhauer, sub influenţa scriitorului francez Meerger, a înfiinţat un cenaclu la care s-au raliat Radu Rosetti, Mihail Oromola, ex-guvernator al Bancii Naţionale şi avocatul Jean Staicovici.

Întâlnirea cu renumitul psiholog francez, Alfred Binet, pe care l-a cunoscut cu prilejul unor conferinţe susţinute de acesta la Universitatea din Bucureşti, a fost un moment de referinţă al existenţei lui Nicolae Vaschide. Astfel s-a conturat perspectiva desăvârşirii studiilor la Paris, unde a devenit în scurt timp foarte cunoscut prin lucrările pe care le-a publicat, în colaborare cu profesorii săi.

Din toamna anului 1895, Nicolae Vaschide a început să lucreze în cadrul laboratorului de psihologie filosofică de la ”Ecole des Hautes Etudes”, de pe lângă Sorbona. În 1897 i s-a acordat încă o bursă de doi ani din Fondul Halfon. 

După încheierea cu succes a studiilor în Franţa, a dorit să vină în ţară, solicitând înfiinţarea, la Bucureşti, a unui laborator de psihologie experimentală. Din păcate, nu a primit un răspuns pozitiv, ceea ce l-a determinat să-şi continue munca de cercetare în capitala Franţei.

După ce şi-a dat seama că nu va putea continua munca pe tărâmul psihologiei experimentale fără cunoştinţe temeinice în domeniile medicinei şi biologiei, Vaschide a hotărât să urmeze Facultatea de medicină din Paris pe care a absolvit-o cu brio, după un efort fizic extenuant.

Din păcate, nu a mai apucat să-şi susţină şi teza de doctorat, deoarece ftizia, boală incurabilă în acele timpuri, avea să-l răpună la nici 33 de ani, pe 13 octombrie 1907. Nicolae Vaschide a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse, din Paris, departe de ţara care l-a dat, l-a iubit, dar care nu l-a înţeles.

În semn de respect pentru contribuţia sa ştiinţifică, a fost cooptat ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris

Nicolae Vaschide a susţinut peste 150 de comunicări ştiinţifice, a publicat 170 de articole şi 12 studii de specialitate, în total peste 200 de titluri, majoritatea în limba franceză, fiind plasat pentru cercetările şi activitatea sa în rândul oamenilor de ştiinţă de reputaţie internaţională.

Prin cercetările şi observaţiile sale, Vaschide a constatat că inteligenţa este în strânsă legătură în primul rând cu capacitatea de a percepe şi stabili raporturi între informaţii şi fenomene. A mai stabilit că cei cu inteligenţa superioară au capul mai mare ca al celorlalţi, volumul capului fiind independent de talie şi dezvoltarea corpului. De asemenea, a mai constatat că era posibil ca la cei inteligenţi, lărgimea frunţii să fie proporţional mai mare decât faţa individului.

Potrivit publicistului buzoian Nicolae Peneş, în 1932, cu prilejul comemorării unui sfert de secol de la trecerea în eternitate a marelui savant, s-a tipărit la Buzău textul unei conferinţe susţinute de către Daniel Cluzel, membru al misiunii universitare franceze în România şi profesor la Liceul “B.P.Hasdeu”. Spunea despre Nicolae Vaschide că a fost “un mare român, fiul al Buzăului şi prieten al Franţei, care a făcut să strălucească numele României în ochii streinătăţii, a făcut onoare micului oraş în care s-a născut, servind cauza culturii şi a umanităţii”.

Opera principală a lui N icolae Vaschide cuprinde:

Tehnica psihologiei experimentale, în colaborare cu Ed. Toulouse şi H. Pieron, 1904

Eseu asupra psihologiei mâinii, 1909

Psihologia atenţiei, în colaborare cu R. Meunier, 1910

Somnul şi visele, 1911

Buzău


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri